Exista un mod absolut tampit in care alegem uneori sa luam decizii rationale in situatii care n-au nicio treaba cu ratiunea. Corectitudinea pe care o cautam in momentele alea nu are nicio baza. Noi tanjim, de fapt, dupa momentele de dezechilibru, nu echilibru. Alea sunt momentele care provoaca si intretin pasiuni, indiferent ca este vorba despre munca, principii sau relatii cu persoane de sex opus. Iar dezechilibrul este mai mereu creat de incorectitudine, de alegeri care dupa mai toate standardele pot fi considerate irationale.
Mereu mi s-a parut ca responsabilitatea excesiva creeaza nevoia puternica de scurte dar intense momente de iresponsabilitate crunta.
Pe de alta parte, cum am putea sa ne definim echilibrul daca nu am simti din cand in cand si dezechilibru? Putem pune pasiunea si echilibrul in aceeasi fraza, fara sa devenim penibili? Exista oare oameni perfect echilibrati din toate punctele de vedere, care sa fi realizat vreodata ceva? Stiti vreun om care sa fi insemnat ceva pentru ceilalti, doar datorita acestui echilibru?
Ma gandesc de multe luni la chestia asta si incep sa fiu din ce in ce mai convins de necesitatea de a ne permite noua sa fim iresponsabili, macar din cand in cand. Sa ne bagam picioarele, din cand in cand, in a lua decizii cu mintea.
Acum, parafrazandu-l pe Paler, eu sunt perfect constient ca “exista in mine ceva needucabil”. As adauga doar ca sper sa ramana needucabil; cred ca iresponsabilitatea e suficient de incorecta incat sa alimenteze pasiuni care sa iti confirme ca traiesti.
Eu, unul, traiesc. Ceea ce va doresc si voua. :)
Ma bucur pt. tine, asta inseamna ca ai de unde sa scrii povesti. :)
Ceea ce iti doresc si eu tie :)
Nu e chiar o mare teorie de aplicat.
E un mulaj flexibil sentimentelor. De ce nu ?
de fapt,daca ne uitam la marile personalitati ale acestei planete si ma refer aici la personalitatile creatoare vom vedea ca au trecut prin mari momente de dezechilibru tocmai pentru a reusi acel salt din banal…
Pentru mine un om perfect echilibrat este echivalent cu un om banal.
“Mereu mi s-a parut ca responsabilitatea excesiva creeaza nevoia puternica de scurte dar intense momente de iresponsabilitate crunta. ”
O da, o teorie pe care o sustin pana in panzele albe. Uneori avem prea multa nevoie de placerea de a incalcaca regulile, chiar daca le cunoastem prea bine.
Eu as face echivalenta: echilibru indiferent (as adauga si obisnuinta, rutina)=moarte; la cealalta extrema: miscare, dezechilibru, haos, pasiune=viata (folosesc termeni pe care nu-i stapanesc prea bine, dar ideea conteaza…). Tindem natural spre echilibru, pentru ca, acumuland experienta (…intelepciune, adica), nu mai putem fi influentati/dezechilibrati/motivati/pasionati de orice…sau de aceleasi si aceleasi lucruri… Si atunci se impune o schimbare (calitativa si nu cantitativa!)
cum se inteleg visele,oamenii cu antreprenoriatul???nu stiu!ma intreb!
De cand sunt internaut si am incercart sa ma “updatez” ca persoana “la varsta a 3-a ” ce sunt in CI( desi spiritual, mai am si 5 ani, uneori!) si de cand am semnat cate un comment pe un alt blog, am inteles ce conotatii poate avea “realismul absurdului contempoean”!
Ai, si tu, Andrei, perfecta dreptate!
Iar cand vei trece, si de 60 de ani, vei intelege, si mai bine ceea ce a postat *Maverick, in alineatele al 2-lea si al 3-lea !!!
Have a nice week-end!
Oana: se inteleg destul de bine. Antreprenoriatul este despre vise, in primul rand. Iar daca vrei ca visele sa se transforme la un moment dat in realitate, e nevoie sa iti pese de oameni.
Angela: sunt convins ca voi inteleg multe pana voi trece de 60 de ani. Probabil ca cel mai bine voi intelege ca acum nu stiu, de fapt, mai nimic.
decizii pe care le regreti de multe ori
foarte posibil…
Ba da, Andrei, ai inteles un lucru esential : ca nu e nevoie sa faci “striptis” moral si verbal, sa fii un “ovidescu”, un “v2valmont”, un “papagigli” s.a., ca sa fii administrator al unui blog!
Ai inteles ca “e nevoie sa-ti pese de oameni”, intrucat nu toti se simt bine cultivand intimitatea, care e consfintita, si in “Drepturile omului”!
Modestia ta este molipsitoare!Vrei sa crezi ca, daca, si tu vei lua un alt monstru in brate, peste zeci de ani, asa cum am luat eu PC-ul, vei afirma, posibil, si la varsta a 3-a ca: ” n-am stiut, de fapt, mai nimic!”????
Ma bucur nespus ca te-am descoperit si rau imi pare ca n-am prea mult timp liber!
Cu aleasa pretuire !
:) multumesc, Angela
oricum antrprenoriatul asta e un cuvant urat…………..iar visele sunt frumoase si cand nu se implinesc..nu-i asa?sau mai ales atunci!
de ce pui punct dupa ce te semnezi?nu inteleg!imi place semnatura ta de copil ..cuminte si premiant,participant la olimpiada de…limba romană……..
Am citit mai multe din post-urile tale cu sete pentru ca abia le-am descoperit in noaptea aceasta (tarziu probabil). Am comentat cu pasiune la unul mai vechi cu religia inainte sa observ ca era vechi de acum doi ani … Si totusi la fiecare post ma incearca o atitudine de acord/ dezacord partial. Mi se pare ca esti un tip mult prea modest pentru zilele astea si mult prea inteligent. CU toate astea te contrazic la faza cu tampitii desi ma incadrez in categoria oamenilor care “traiesc”. Pentru acei tampiti ocazionali care hotarasc cu mintea in loc de inima in situatii in care ar trebui sa hotarasca cu inima… ganditul e un sport. Cred ca simti nevoia sa fii rational atunci cand te indoiesti de capacitatea inimii tale de a face alegeri, mai ales daca ea te-a inselat in anumite ocazii anterioare si te-a adus in locuri unde mintea ta nu voia sa ajunga. Pe de alta parte eu as pune “?” dupa exista oameni perfect echilibrati si atat. De aia ii numeam mai sus tampitit ocazionali si nu permanenti pentru ca oricine hotaraste la un moment dat cu instanta sau organul care trebuie. Din moment ce nu exista oameni perfect echilibrati dupa umila mea parere ei nu pot insemna pentru ceilalti mai mult decat un ideal desi sunt sigur ca ai in jurul tau oameni care tind spre echilibru – mai ales la o anumita varsta – si pe care intr-un moment sau altul ii admiri.Majoritatea lor au trecut prin dezechilibre majore la viata lor si au hotarat ca li se potriveste mai bine echilibrul.
apropo sunt contrariat si am 2 intrebari ca sa imi lamuresc problema
1.Echilibratii in viziunea ta iau mereu decizii dupa ce trec problema prin filtrul ratiunii… Chiar crezi ca acesti oameni nu sunt dezechilibrati sau instabili si ca echilibrul lor e uneori doar o masca?
2. Tu care iti bagi piciorul in ratiune cel putin uneori… Nu ti s-a intamplat niciodata ca in acestte uneori in care ti-ai bagat piciorul sa iei totusi decizia cu “organul” care nu trebuie sau cu acea parte a sentiemntelor tale care nu trebuia amestecata in decizia respectiva?
felicitari din nou pentru treaba pe care o faci aici … si pana la urma suntem toti tampiti ocazionali cu ceva needucabil…
keep living…
Alessander: multumesc :)
Ca raspuns la ambele intrebari: eu duc uneori lucrurile la extreme, ca sa le pot interpreta. Deci exista in mod cert niste generalizari in ceea ce am zis. Bineinteles ca, de fapt, echilibrul este “contextual”. Oameni aparent echilibrati isi produs singuri dezechilibru din cand in cand, in anumite situatii.
Si da, mi se intampla sa iau decizii gresite. Tuturor ni se intampla, nu? :)
in ceea ce priveste generalizarile le observasem si eu… cred ca e normal sa te raportezi la ele mai ales daca sunt reprezentative pentru majoritatea populatiei …
cat despre extreme nu mi se par duse la extreme lucrurile tale sunt doar interpretate in functie de dipozitia si de perceptia ta asupra lor… cel putin eu asa cred… si asa fac eu de obicei
si asa informativ parerea mea e ca poti lua decizii corecte cu organul gresit si este de asemenea semi imposibil sa iei decizii perfect rationale… chiar fara sa iti dai seama sentimentele se amesteca … asa in general … umila mea parere …
@alessander,
@alessander,
Daca accepti, si umila mea parere, iti relatez cazuri autentice din viata mea, care s-a derulat exact asa cum scrie si-n “Biblie”, adica fiind “incercati” de Dzeu cu tot ceea ce putea sa-i “dea omului sa duca in spate”, iar el sa demonstreze ca “e mai tare ca piatra”![ accidente in strainatate, boli incurabile, esec la facultate cu fiul, inmormantari premature,in 1989, “furci caudine” si “lupta cu rechinii” pentru a ne fi rescunoscuta valorea profesionala s.a.]
TOTDEAUNA, in toata aceasta viata, traversand atatea nenorociri, eu & sotul meu am luat decizii ferme, clare, nemaipomenit de bune( eu-Balanta; el-Scorpion), am fost oameni echilibrati, de competitie, luptatori, implicati, devotati, workahollici si onesti, dar, daca ai sti cat suntem de “dezechilibrati spiritual” – noi intre noi( adica si fricosi, si panicati etc.) – , nu vei crede, dar NIMENI nu si-a dat seama de asta; mereu ne-am dat “zmei” ca sa razbim, dar cand “taifunul” a trecut, noi insine, cu stupoare, ne minunam cum de am reusit si, mai ales, cum de am scapat zdraveni, mental!
Era un pps care exact asta sublinia, si anume ca “tocmai oamenii echilibrati si puternici, temerari, au cel mai mult nevoie de ocrotire si empatie”!
O sa zici ca suntem si am fost o exceptie! Nu e adevarat! Credem ca exista milioane de oameni pe planeta, care, crezand, si “intr-un stalp”, reusesc sa ramana echilibrati si puternici in toate infruntarile cu VIATA!
Acestia sunt cei care cred in CEVA si in CINEVA! Aceia pentru care acel CEVA sau CINEVA le este ….MEDICAMENT si TERAPIE!Pentru noi, a fost credinta in Dumnezeu!
Avand credinta omului normal in noi, fiind, in egala masura – si telurici, si ai lui Domnului – , am reusit sa “fim bine cu noi” si sa ne “instalam perfect in hotarele proprii”, fara a lua pastile ca adjuvante, ci pastrandu-ne echilibrul si invingand toate piedicile aparute in cale, mai putin moartea surorii mele !
Si, nu in ultimul rand, camaraderia noastra – ca sot&sotie -, respectul, altruismul si empatia, aureolate de iubirea sincera promisa la Altar – la Bine si la Greu – , toate acestea ne-au facut “invingatori”!
@angela
ideea e ca eu il contraziceam pe andrei exact in chestia asta generalizata
eu sunt de acord ca exista si oameni perfect multumiti de deciziile pe care le iau … ideea era ca andrei sustine ca oamenii aparent echillibrati sunt cei care iau decii numai cu ajutorul ratiunii neajungand astfel modele de urmat sau oameni despre care sa se vorbeasca generatii la rand si eu sunt sigur ca la voi nu este cazul … adica nu este vorba de acelasi echilibru de care disutam noi … e evident ca la voi e si ceva sensibil in relatia voastra si fiind impreuna ati luat si decizii la care si sentimentele voastre au contribuit
ideea centrala era ca sunt prea multi dintre noi care isi amesteca ratiunea unde ea nu isi are locul si asta era echilibrul lor…
aceasta nu este situatia ta si a sotului tau … si nu sunteti exceptii pur si simplu traiti cum am zis si noi … cu toate acestea e foarte posibil ca si voi sa fi avut momentele voastre de indoiala la fel cum le avem toti si deciziile voastre gresite… ideea e ca nu ati facut din ratiune si din deciziile luate cu ajutorul ei un drum in viata … si asta v-a ajutat foarte mult…
aceasta este “umila mea parere” daca tot a devenit laitmotivul meu … accept oricum sa ma contrazici
Da, @alessander, am inteles, cum sa nu intelegem si, ca sa vezi ca ai si tu dreptate, iti mai dau un exemplu, dar de RATIUNE coroborata – neaparat – cu SENTIMENT: venise vremea sa lupt pentru penulimul titlu universitar( ca pe ultimul, nici “ratiunea ratiunilor” si nici “sentimentul sentimentelor” nu ma pot ajuta sa-l iau, cata vreme, Guvernantii din Invatamant au instituit o “Grila” diabolica, si anume, pe langa carti de referinta, de pe care se invata in RO, pe langa caracterizari ale fostilor studenti s.a., la care sunt “de premiat”, mai trebuie sa fim, si DIRECTOR de Grant international si sa mai fim, si MEMBRU in alt Grant, tot international! Cine are aceste sanse decat cei cu BANI, RELATII si CUNOSTINTE??? “Oameni” ca noi? Exclus!!! De aceea, am abandonat! De aceea sunt, si eu, in Greva, ca, daca m-as pensiona maine, n-as avea bani – din pensia mea – , sa iau cele 7 medicamente!!! Sunt cadru universitar din 1973! Nu e pacat, si de oamneni ca noi???); repet -venise acea vreme, iar eu, stiind ce OPIS am, ce CV am, ce “carte de vizita” am, am indraznit sa-mi intocmesc Dosarul.
Poti sa crezi ca PIZMASII, diletantii, sfertodoctii au inceput sa ma saboteze???
Poti sa crezi ca n-am trecut de Biroul Senatului, fiind puse “pile pe invers”???Poti crede ca ura a ajuns pana la capitala ???
Vazand ca sunt nedreptatita, avand acasa un sot si doi copii superbi( fiu & nora), care, motivand rational & sentimental cazul meu, nu m-au lasat sa abandonez lupta!
Spiritul ratiunii, al sentimentului si al dreptatii au invins si toata lumea m-a luat ca “model”, si in aceasta situatie, acela de a nu capitula cand stii ca ai dreptate, fie el, si Bin Laden, “creierul” rautatilor !
De aceea nu exclud, si sentimentul, care si-a pus amprenta, avand nu numai iubirea si sustinerea familiei, ci si a prietenilor, a rudelor apropiate, a fostilor studenti( ca, daca aflau cei prezenti, faceau greva!) s.a.!
Eu, ca sa fiu sincera, imi “purtam crucea” si imi retrageam dosarul!Dar ce bine ca au invins ratiunea si sentimentul, care – dupa opinia mea – nu pot fi decat osmotice!
Imediat am facut o contestatie, care a fost un rechizitoriu; atat de realista si afectuoasa a fost, incat, in Sedinta Senatului, dosarul meu a trecut cu 3 voturi contra si 2 abtineri, din 103 persoane!
Pizmasii nu s-au potolit si, de ciuda, au urmarit Dosarul meu cand a plecat la Bucuresti, la Comisia Superioara Academica!Aceea care da verdictul final !
Ce credeti ca s-a intamplat??? Nemerniciile lor n-au mai fost ascultate! Cand Presedintele Academiei a luat Dosarul meu in brate si, deschizandu-l,a vazut Premiul Academiei Romane, luat in 1995( cate muieri din partea asta de tara vor fi avut anexat la dosar asemenea minunatie????), a ordonat sa fiu admisa ca si Conferentiar, “din prima”, fara alte comentarii, fata de altii, care au fost amanati, si 2-3 ani, desi aveau pile…. cat cuprinde, numai ca , nu vei crede, la dosar aveau anexate …coperte ale cartilor care nu aparusera inca!Poftim cultura !
Cine au invins, dragul nostru @alessander, in cazul meu???
Ratiunea & sentimentul omului care a trudit”si-n rugaciune” si tot ratiunea & sentimentul unui lieder al Academiei( cred ca acesta a citit, si una dintre caracterizarile unei studente a mele, care imi proclama prenumele “unitate – etalon” de masura pentru SUFLET!!!)
Concluzia:
Din experienta de viata – a mea si a altora – pledez pentru relatia superbisima intre Ratiune si Sentiment, in luarea deciziilor importante in viata, ca altfel, suntem NUMAI un PC inteligent, performant, dar….inert ! Rece ca aisbergul!
(De aceea, NICIODATA nu voi da sorti de izbanda “invatarii asistate” numai de calculator!
Nu se poate compara acest proces psiho-pedagogic si metodic, cat ar fi el de performant, cu un dascal-model – empatic si OM!)
Have a nice day!
@angela
apropo de asta si mama e profesor si pot sa va spun ca am o admiratie deosebita pentru oamenii care isi pun la bataie nervii si tineretea si timpul pentru cei cativa bani de la stat… pentru ca stiu ca munca de profesor merge dincolo de scoala…si la un moment dat, iti invadeaza toata viata personala…
de asemenea, in umila mea parere de masterand aiurit… sunteti demna de toata admiratia, pentru ca nu sunt multi oameni ca dumneavoastra care sa nu renunte orice ar fi si pentru ca reusiti la fel cum am zis si eu si andrei sa “va bagati picioarele” (scuzati formularea total neacademica) in societatea aceasta si sa TRAITI imbinand si ratiunea si sentimentele. Sunt minunati acesti oameni care reusesc sa invinga in viata si ma bucur sa descopar ca nu sunt o exceptie ci o minune a vietii…
felicitarile mele apropo!
Se vede ca aveti bun simt – si la Andrei, si la tine – oferit de o mama profesionista!
Altfel, nici nu aveam curaj sa patrund in alta “lume”a
Net-ului!
Stai linistit ca mi-e drag argo-ul! E tot al nostru si, de multe ori, ne ajuta sa ne…racorim, un strop!
“Mama lor la toti”, vine vorba cantatorului!Daca ar fi sa ne facem orele dupa cat suntem platiti, ar insemna sa fim intr-o pauza continua !
Norocul dascalilor ca noi este( asa cum zic ai mei), ca – la unii – , hobby-ul s-a contopit cu profesia.
Eu, de ex., n-am alt hobby! Cand ma voi pensiona, in 2014, voi lua creta si o laveta si ma voi duce in amfiteatrul meu, in week-end si voi tine o prelegere fara o fituica in mana; asa cum fac de o viata!Chiar daca nu e nimeni in sala! Atat de mult imi place tot ceea ce fac!Sunt sigura ca, si mamica ta e indragostita de profesia ei!
Iti multumesc mult pentru felicitari, iar, daca tot ceea ce ai gandit si ai scris atat de atingator despre mine este expresia unor adevaruri, apoi toate aceste aprecieri vi le reintorc mamei tale si tie si te sfatuiesc sa iti alegi, in viata, numai job-ul pentru care ai cea mai mare placere!Oricat ar fi de extenuant, dar daca iti place, nu vei simti decat implinire!
Te sfatuiesc sa nu ramai aici si nici “aiurit”! Gata! E necesar sa te maturizezi cum n-ai facut-o pana acum! Mergi mai departe si inscrie-te la doctorat! fara teama, jena sau frustrari & complexe ! Doctoratul se poate da in 3 etape ale vietii, deci, si dupa facultate! Si e clar ca un absolvent nu e nici la prima pagina, fata de conducatorul sau! Vei avea, si 15% la salariu si te vei departaja de restul lumii!
Ia-te dupa guvernantii care lupta sa aiba fii lor cat mai multe…”cartoane” si un CV “de defilare”!
Mereu ma intreb: de ce or alerga ei sa fie copiii lor si cu cate 2-3 facultati si cu burse prin strainatate si cu master, si cu doctorat etc.Or stii ei ce va fi peste ani??? Ce societate se prefigureaza pentru generatia ta si a nepotului nostru???
Imi cer scuze ca nu pot sa tac! Mereu imi place sa dau detenta unor tineri !
Sa dea Domnul sa am dreptate si sa fie bine, si pentru tine!
Cu sinceritate!
:)
…zambesti… curg complimentele garla la adresa ta… si vad ca am inceput sa culeg si eu … oricum doamna angela e uimitoare … si sincer cred ca e un caz unic sau cel putin “rara avis” mai ales pentru zilele noastre…”umila mea parere”
mersi pentru sfaturi angela …
Mai, copiii, mai,
Daca as fi “fata batrana” si n-as avea un nepot olimpic, v-as trimite la pagina mea web sa vedeti ca nu va mint! Suntem in postul Craciunului !
Dar, cum o viata intreaga, “am inotat cu rechinii” si cum atat ar astepta unii – sa afle ca o doamna ca mine simte nevoia sa se re-dimensioneze, sa creasca in alt sens, “incadrandu-se in cotidian” – ca sa fie, si mai indragita de Mladita ei(o buni cool) si chiar de studentii sai, as face-o cu placere!
Dar, cata vreme, la ora asta, nu mai am incredere decat in Alex al meu( nici in mama mea de 89 de ani, care e….”un spectacol”), nu ma pot deconspira!
Comunistii din Catedra mea ar considera o impietate ca un intelectual de valoare intrinseca sa intre pe un blog![ mai sunt, si singura baba – si cea mai tanara dintre babe – care a avut curajul sa ia acest monstru(PC-ul) in brate, acum 3ani !Acest mijloc fabulos de comunicare interumana !]
Nu va spun ce drag ii este nepotului ca are o bunica performanta !Fara sa vreau, am eclipsat-o pe cuscra mea!
Ma intereseaza enorm site-urile profesionale, ma ajuta in specialitatea mea si chiar sa imi apar proprietatea intelectuala !
De ex., acum o luna am mai vazut, pe NET( ma vand online), si faptul ca mi s-a mai vandut o editie, inca din 2007 a unei carti a mele, iar escrocii de la o Editura de prestigiu, nici nu mi-au spus, nici nu mi-au dat cei 10% din vanzari cum se da in RO(“C-asa-i in tenis”, vine vorba lui Nea Tomita Caragiu)
Ceea ce trebuie sa retineti insa este faptul ca eu nu ma consider “rara avis”, ci o Doamna “la varsta a 3-a”, anormal de normala pentru aceste vremuri, in care, parca toti participam la falimentul spiritului, inteleptita datorita anilor si experientei, iar daca sunt, si capabila de cultura&rafinament intelectual, ar fi culmea sa fiu o molusca ori sa nu stiu sa plimb o litera din bucatarie pana in birou, de vreme ce sunt umanista !
Daca nu va face placere compania mea, asa cum – elegant – am avut curajul sa ma alatur voua, cu aceeasi discretie si eleganta, ma voi retrage!
Despre unele” teme de casa” date de Andrei, despre antreprenoriat si alte secrete ale economiei de piata, nu stiu mare lucru, decat ca, si noi suntem “agent de vanzari”,dar…mult mai linistiti ne simtim ” bugetari in greva permanenta ” : eu-ca dascal; sotul-ca functionar public; fiul-ca medic, iar nora-ca magistrat – decat manageri, liederi s.a !
Tu hai capito?
Do you understand???
Sa aveti o saptamana plina de bucurii spirituale!
… intentia mea nu a fost sa va fac sa va simtiti ofensata ci din contra incercam sa va fac un compliment… asa ca imi cer mii de scuze daca s-a inteles altceva… era de altfel si ora tarzie cand am incarcat post-ul … in privinta mea… antreprenoriatul si tot ceea ce tine de el nu prezinta atat de mult interes cum prezinta problemele vietii si sincer va spun plin de respect ca admir faptul ca ne impartsiti experienta dumneavoastra si ca “ati avut curajul sa ia acest monstru(PC-ul) in brate, acum 3ani”, in conditiile in care, fara sa glumeasc sa imi bat joc sau sa exagerez vecina mea de 40 de ani ma cheama pe mine s aii deschid si sa ii inchid compuerul . Admiratia mea pentru dumneavostra si pentru andrei este totalmente sincera, in conditiile in care consider in continuare ca persoanele cu care poti discuta in tara asta devin din ce in ce mai rare.
… scuzati gresilele de scriere, dar raspund printre picaturi dintr-o biblioteca a facultatii…
din nou imi cer scuze pentru neintelegere… o saptamana frumoasa
@alessander,
Tu ai inteles gresit!Toata treaba este ca eu nu ma vad altfel decat o femeie si un dascal asa cum ne sta bine la “varsta a 3-a”!
Ar fi culmea sa ma ofensez daca imi este recunoscuta valoarea umana, “Grila ” de valori; de cea profesionala, nu prea “ma rup in figuri” intre amici( traiasca argo-ul!); n-am ce ma face cand mi se cere Situatia la Cercetare, pe anul in curs ori pe ultimii 5 ani!
Sa dea Domnul sa fim platiti in functie valoarea profesionala si de cititorii cartilor noastre!
Daca nu te “intuneci”, respirand cu mine pe ecran, voi incerca sa stam de vorba la alta “tema de casa”, asa…mai pentru Doamne si Viata!
In Tehnologie, sunt”plopista” si chiar aici, uneori sunt”catastrofa NET-ului, daca ma pui sa umblu la treburi de “cosmetica”!
Cea mai mare cucerire a mea a fost cand am invatat, de la nepot( ca fiul meu n-are timp de noi, iar Alex al meu are 3 secretare si este ca vecina ta, nedorind sa stie PC, intrucat e innebunit sa sculpteze, in particular!), sa-mi salvez lucrarile prin programul”NERO”!!!
**************
Concluzia la aceasta “tema de casa”:
Cred ca, si eu sunt “o tampita” – uneori – cand toooot cred ca lumea e ca noi si cand niciodata nu pot sa marchez un enunt, discurs( care “E bine sa fie suficient de lung ca sa acopere subiectul si indeajuns de scurt ca sa nu plictiseasca!”), fara a-i da, si o incarcatura sentimental-emotionala!
[ Ia-o ca motivatie a faptului ca sunt – nu numai “muiere”,ci si umanista – !]
Relativ la greseli, sunt scuzabile cele ….cibernetice( eu le spun “licente” computericesti!), dar, daca cele elementare se repeta ostentativ, atunci ma simt – ca romanca – ,lezata “gramatical”:morfologic, sintactic, ortografic si d.p-ul.d.v al semnelor de punctuatie!
[ Sper sa apara si la noi cartea: “Esti cool, si daca vorbesti corect” – vezi ziarul “Jurnalul national”, la cap. SCOALA!)!]
Tu stii ce drag ii este nepotului meu cand ma intreaba pe Chat:
_”- Buni, esti “on”???”
“- Da, scumpete, sunt aici!”
[ Vreodata, iti voi spune cum m-am facut de ras, acum, mai bine de 3 ani, la MEC, nestiind ce inseamna, realmente, un “site”!!! De 8 martie 2009, implinesc 4 ani de navigat pe NET!Daca perseverez cred ca ajung “haker” sau… “pirat”!]
Sa aveti – tu & ai tai – , o saptamana implinita!
Erorile sunt din graba nu din analafabetism … pe care is dzebrob la generatia noastra si in contra caruia incerc sa lupt de ceva ani. E o problema destul de dureroasa mai ales la noi, in zona Moldovei. Din pacate observ, mai ales in mediul rural, din ce in ce mai multi oameni care prefera sa isi trimita copii la prasit decat la scoala si le distrug astfel orice sansa. Imi cer scuze si eu ca mai ma ia valul… De altfel mi-am recunoscut anterior aiureala.
O saptamana minunata va doresc si eu !…