Azi am mai primit o lectie in ceea ce priveste teoria echitatii, teorie a carei implicatii aveam impresia ca le cunosc. Faptul ca faci o bucurie unui membru al echipei nu inseamna doar ca ai facut o fapta buna. Inseamna si ca ti-ai luat, implicit, angajamentul ca ii vei trata si pe ceilalti in acelasi mod. Chiar daca, dupa ce o faci de cateva ori, nimeni nu o va mai percepe ca pe un gest frumos ci ca pe o chestie absolut normala, o datorie de care ai face bine sa te achiti.
Altfel exista posibilitatea sa ii faci sa se simta prost. Si iata cum un gest frumos, menit sa bucure un om, ii poate rani pe ceilalti membri ai unei echipe. Din fericire, lectia asta am invatat-o “the soft way”, de la unul dintre oamenii foarte misto cu care lucrez. Adica nu a fost ceva grav. Insa ar fi putut fi. Multumesc, Anca!
Ne obisnuim cu ce ni se da. Primim mai mult, e dreptul nostru. Ni se ia ceva ce ni se dat, ne suparam. Daca unul primeste mai mult decat noi, e discriminare. Daca primim mai mult decat cei din jur, e dreptul nostru pentru ca suntem mai buni.