Nu va speriati. Nu m-am gandit niciodata la sinucidere ca la o solutie. Pentru nimic. Mi se pare o idiotenie sa renunti la viata crezand ca asa vei scapa de probleme. Chiar asa…e cineva sigur de faptul ca pe partea cealalta e “viata” mai usoara ?
Mai in gluma, mai in serios, de multe ori m-am intrebat: cine e mai curajos? Cel care se uita de pe un bloc, in jos, si se arunca ? Sau cel care, desi trece probabil prin cea mai proasta perioada a vietii lui, are curajul sa traiasca si sa lupte ? Nu poti spune ca a te sinucide e un lucru usor…Poate ca e usor pentru cei cu proble
me psihice dar pentru oamenii cat de cat normali gestul necesita ceva curaj. Si aici nu ma refer la oamenii care isi taie venele si alearga la spital tinandu-se de mana, si nici la cei care iau 40 de somnifere odata pentru ca apoi sa isi sune iubita/iubitul ca sa ii comunice unde il poate gasi. Ma gandesc la cei ce fac un gest care, cel putin in plan teoretic, le lasa 0% sanse de supravietuire. De asta am luat exemplul cu omul care sare de pe bloc (deci nu de la etajul 2). O fi vorba de curaj sau de nebunie ?
Pe de alta parte, exista oameni care, aflati in aceeasi situatie, lupta. Exclud din start ideea de a se sinucide fiindca ei vor sa fie fericiti. Iar fericirea pe care ei au cunoscut-o, au cunoscut-o aici, pe Pamant. E posibil ca si pe lumea cealalta sa fie cald si frumos dar merita sa renunti acum la un loc in care exista in mod cert o sansa (oricat de mica) de a fi fericit pentru un loc in care crezi ca s-ar putea sa fie bine ? Probabil ca depinde de la om la om.
Una dintre partile frumoase ale vietii e faptul ca, desi nu este un joc, o poti gandi in anumite momente disperate ca pe un joc pe calculator, in care nu poti sa dai SAVE niciodata, DAR poti oricand sa dai START A NEW GAME. O poti lua de la zero. ORICAND.