Sa zic sau nu zic? Zic: 90% dintre profesori sunt idioti. Exista exceptii, insa mare parte dintre ei sunt idioti. Eu tot visez la o lume in care profesori sa nu aiba voie sa se faca decat oamenii pe fetele carora se poate vedea ca sunt fericiti. Cer asa mult? Vreau ca oamenii fericiti sa imi invete copilul despre viata. Nu frustratii, nu aia care nu inteleg nimic din lumea din jurul lor.
De cate ori vad un profesor care lasa corigenti si repetenti fiindca aia nu dau doi bani pe materia pe care o preda el, vad sute de copii care vor ajunge niste ratati. Cu cat profesorul e mai batran, cu atat numarul ratatilor pentru care se face responsabil e mai mare. Din fericire, pe lumea asta mai sunt si copii cu personalitate suficient de puternica incat sa iasa din scoala, liceu si facultate doar incrancenati, nu ingenunchiati.
Ma uitam la reclama de mai jos si imi aduceam aminte de liceul pe care l-am facut eu, de facultatile prin care am trecut. As zambi, dar nu imi vine. Eu am iesit de acolo convins ca daca vreau sa fac ceva in viata asta trebuie sa lupt eu si nu sa stau pe spate si sa ma bazez pe niste note si diplome. Dar sunt atat de multi oameni, probabil multi dintre ei de zeci de ori mai capabili decat mine, care au iesit de acolo spalati pe creier. Si cu certitudini care se rezuma la ce NU trebuie sa faca, la ce NU se pricep, la ce NU au voie sa se gandeasca in timpul unui curs, la ce NU vor reusi sa faca niciodata.
Toate astea sunt din vina profesorilor. Sigur, profesorii sunt parte a unui sistem mai mare care este la fel de gresit. Vina lor nu este ca lucrurile sunt asa cum sunt, vina lor este ca sunt iresponsabili. Iar eu spun asta cu toata responsabilitatea. Mare parte dintre profesori sunt iresponsabili si inconstienti.
Nu inteleg puterea pe care o au in formarea copiilor, nu inteleg ca poate uneori viata unui copil depinde in totalitate de zambetul intelegator al unui profesor care a priceput ca e okay sa ai vise ce nu au legatura cu porcariile pe care le scrie el pe tabla. Scoala este un facilitator. Si atat. Transmite informatii. Informatii pe care avem toata viata sa le descoperim, daca ne intereseaza. Nu spun ca n-ar trebui sa faca asta, ci ca ar trebui sa faca mult mai mult. Aratati-mi un pusti care isi descopera pasiunea in timpul liceului si am sa va arat, peste cativa ani, un om care a reusit in viata mai mult decat oricare dintre fostii sai colegi. Asta ar trebui sa faca profesorii si scoala. Sa ii ajute, sa le dea acea foame de cunoastere, setea de a deveni mai bun, indiferent ca e vorba de a fi un profesionist mai bun sau un om. Si exact asta e locul in care esueaza lamentabil.
Nu numai ca nu ii ajuta, dar ii si distrug. Am mai spus-o si cu alte ocazii, eu cred ca de multe ori a ii lua unui om dreptul la vise e mai grav decat a il omori.
A sunat radical? Imi cer scuze, promit sa nu mai fac, am sa incerc din rasputeri sa fiu politically-correct. Asa-i ca nu par sincer? Fiindca nu-s! Stiu ca sunt comentarii dure. Va asigur ca nu vin din frustrari personale. Eu am invatat intotdeauna doar ce mi-a placut sa invat. Si am avut si noroc de parinti care sa nu incerce sa ma forteze sa iau 10 la toate. Iar dupa ore mergeam acasa si uneori citeam pe net (pe dial-up) toata noaptea pentru a aprofunda subiecte ce ma interesau. In rest, am fost cel mai ignorant copil pe care il cunoasteti. Si, intr-un fel, inca sunt. Si copil, si ignorant. Sunt profesori pe care, sunt convins, i-am adus in pragul disperarii cu ignoranta mea. Si mi-a fost bine asa.
Si nu, nu doar critic. Intr-o zi, intr-un fel sau altul, am sa schimb asta.
“zambetul intelegator al unui profesor care a priceput ca e okay sa ai vise ce nu au legatura cu porcariile pe care el le scrie pe tabla” :D asta . . . m-a atins :))
Sunt cu tine! :)
Tin minte ca citisem undeva ca Emerson a felicitat un tanar ( care a ajuns persoana importanta mai tarziu, din pacate nu mai tin minte exact numele ) pentru faptul ca a reusit sa iasa din facultate cu mintea limpede. In zilele de azi cam asta e misiunea studentilor, si nu numai :)
Frumos punctat, cu incheiere promitatoare.
Sunt intra-adevar multi profesori iresponsabili, un singur retus imi permit sa adaug textului tau: varsta nu este o problema. In liceu omul care m-a facut sa visez cel mai mult avea 60 de ani.
Stii fragmentul asta a lui Noica?
Visez la o scoala in care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti le dau lectii. Totul trebuie invatat din afara si pe dinafara, iar singurul lucru care le e ingaduit din cand in cand e sa puna intrebari. Dar nu vedeti ca au si ei de spus ceva, de marturisit ceva? Si nu vedeti ca noi nu avem intotdeauna ce sa le spunem? Suntem doar mijlocitori intre ei si ei insisi. Gandul scolii, aceleia in care nu se preda nimic ma obsedeaza. Stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi. De aceea nici nu trebuie lectii. Chiar unui om care te intreaba, nu ai nevoie sa-i dai “lectii”. O carte pe care o scoti din biblioteca, un preludiu de Bach pe care-l pui seara, in liniste, sau un exemplu de seninatate intelectuala, sunt mult mai educative decat o lectie. Oamenii aceia tineri vad ca vrei sa incorporezi o idee si incep sa incorporeze si ei una, (Poate “gandul unic”, de care vorbea Parvan). Cred ca scoala asta trebuie facuta.
Ma gandeam ca in urma cam cu aceasi perioda de timp cu cea pe care o pomenesti tu, un batranel greu de inghitit pronostica “live” ca romanii (sau Romania) vor avea nevoie de 20 de ani pentru a-si “internaliza” democratia.
Atunci am crezut ca exagereaza. Acum mi-e teama nu doar ca a subestimat acest timp necesar dar si ca a supraestimat capacitatea si interesul poporului acestuia de a participa la propria vindecare.
Oricum, textul tau se incheie perfect!
Daca ar fi ceva mai multi cei care isi propun sa schimbe “asta”, s-ar putea sa nu mai avem de asteptat inca 20 de ani.
Important este cate ore, zile, luni, ani suntem dispusi sa investim individual pentru a aduce schimbarea in noi si in jurul nostru.
total de acord cu tine. foarte putini dascali au chemare, vocatie de dascali inspirationali. sistemul aduce in fata prea multi roboti care streseaza copiii si tinerii sa memoreze ca niste casetofoane informatie inutila in viata lor viitoare…
de aia si suntem unde suntem fata de alte tari, pt ca ei merg pe educatie personalizata pe talentele si vocatiile copiilor si doar pe alea le dezvolta, nu ii imbuiba cu 99% info inutila…
mai avem mult pina departe din pacate…
nici mie nu imi plac profii care te streseaza sa inveti pentru materia lor daca tie nu iti place, dar daca nu ar face-o iar nu ar fi bine
cred ca cel mai bine ar fi ca doar un semestru sau doar primul an de liceu sa zicem sa te puna sa inveti mai mult, iar daca vede ca nu vrei sa renunte,insa putini fac asta :|
@mariana: n-as merge nici macar pe o exceptionalitate negativa a sistemului de educatie romanesc . . . cred ca peste tot in lume, una din functiile de baza ale sistemului public de educatie este sa creeze cetateni obedienti, cuminti, care sa respecte regulile si sa mearga la vot . . . de aceea orice parinte trebuie sa isi asume activ responsabilitatea asupra felului in care asigura accesul copilul la educatie, a felului in care ii incurajeaza talentele si ii plateste cursurile de pictura, pian sau traforaj. . . daca il trimiti la scoala si iti termina cu 10, ai putea sa-l pupi pe frunte, dar nu pentru succes ci pentru adaptabilitate . . . vrem sa fim de succes sau vrem sa fim perfect adaptati unei lumi mediocre?
Nu este sistem de invatam in Romania. O discutie despre acest subiect este mai mult nostalgica daca mai gandim la orele petrecute in banci. A trece prin scoala romaneasca este o chestiune de selectie naturala si noroc.
Selectie naturala – pentru ca cine scapa si intelge adevarul prezentat in articol va evolua in viata.
Noroc – pentru ca diferenta de 10% a profesorilor capabili si care impulsioneaza invataceii este un cadou extraordinar pentru orice persoana.
Un alt articol care ma face sa-mi pun degetele puturoase la munca si sa scriu “felicitari”. Daca tot sunt aici as mai adauga faptul ca peste 90% din cei 90% ai tai cred/spera ca fac parte din cei 10% care nu sunt idioti.
ddunia: nu stiam, foarte tare.
Cornel: foarte probabil sa ai dreptate :)
Nepotismul e una din cauze. Planul de invatamant ar fi alta cauza. Bineinteles, sa nu uitam de materiile obligatorii. In scoala generala le vad rostu’, mai departe nu. Daca vrei sa invete copilu ceva si sa vina cu placere la scoala a doua zi, descopera ce-i place si dezvolta-i calitatile pe care le are deja, nu incerca sa ii creezi tu altele. Eu asa vad situatia. Dar noi vorbim frumos…realitatea e alta, din pacate.
poate ca Base’ nu a gresit prea tare cand a spus ca sistemul de invatamant “scoate” tampiti.
profi sictiriti de job-ul pe care il au (desi ei au ales, nu i-a fortat nimeni), profi care au acumulat o groaza de frustrari in taspe ani de predare, care pus si simplu isi trateaza elevii mizerabil pt ca elevii nu stiu nimic iar ei, profii, sunt geniali. enciclopedii pe picioare……
suntem incapabili sa sustinem talentele.
urasc generalizarile, stiu ca asta am facut mai sus, dar cu parere de rau spun ca sunt prea putine exceptii
vezi tu … ai avut mult mai mult noroc decat are un procent foarte insemnat din copii.
1. datorita parintilor. sunt prea multi care mai cred in continuare in puterea notei de 10 si isi imping copii spre nota respectiva crezand ca asta e drumul spre succes.
2. sunt prea multi care isi pierd personalitatea in special in liceu si devin carne de tun.
3. ai avut timp pt dial-up… in timp ce altii faceau integrale pana la ora 3 tu chiar aflai ceva interesant (eu toata geografia pe care o stiu am invat-o de pe internet)
… sunt unii care s-au pierdut in detalii si s-au lasat impinsi inclusiv prin facultate cautand marele 10 si inca nu stiu ce vor. sansele ca ei sa devina ratati mi se par uriase. sansele ca ei sa devina copia parintilor lor mi se par si mai mari.
eu inca mai cred ca la noi se citesc mai multe carti de comentarii decat literatura adevarata. mai multe pareri ale altora. inca ne incurajam copii sa nu aiba pareri proprii. se tocesc harti si date istorice se pierde din vedere ce e mai important. condamnam educatia din afara dar la noi in scoli inca nu se gaseste un psiholog sau un asistent vocational care sa ii ajute pe bune pe copiii respectivi.
cat despre profi nu e numai despre zambet si bunavointa … am gasit mai multa intelegere la oameni severi care isi mentineau disciplina in sala de clasa decat la cei binevoitori care-si tratau job-ul cu dipret…
p.s.nota subiectiva e foarte tare :D
@allia
intotdeauna am crezut ca obedienta difera substantial de dreasaj respectiv indobitocire. sa ii trimiti la vot e un drept. pe care parintii nostri visau sa-l aiba deci nu mi se pare gresit sa-i faci votanti. aveam un prof foarte tare de istorie care ne-a zis ca nu avem dreptul sa ne plangem de nimic din ce tine de clasa politica daca nu votam pt ca nici macar nu am incercat sa schimbam ceva… am stat inchisi in casa si am asteptat ca lumea sa se schimbe in ce vrem noi.
gresit e sa ii faci sa vada ceea ce vrei tu sa vada, sa il diseci pe Eminescu in figuri de stil in loc sa lasi copilul sa-si faca o parere. sa incurajezi citatul masiv din carti si sa pui 3 la ala care se exprima altfel. sa il trimiti zilnic la scoala si sa il sufoci cu pregatiri in loc sa-l duci sa mai ia si cursuri de altceva. sa ii explici chimia ca pe un desen cu litere si liniute si geografia ca o imagine cu multe culori….si din pacate asta e o practica mult prea extinsa la noi
@alessannder: chestiunea asta cu votul e discutabila . . . sunt voci in stiintele sociale, cele care vin din zona Rational Choice Theory care spun ca mersul la vot este un comportament irational ( prin aceea ca de obicei este mai costisitor decat cota de beneficii care iti revine din politica publica implementata de candidatul x dupa ce este ales) . . .discutia ar fi mai lunga, oricum, asta e ceea ce ar trebui sa ne invete scoala: sa nu mai punem etichete in alb si negru, si sa ne faciliteze accesul la cunoastere, as real knowledge, sa ne mentioneze intotdeauna ca ceea ce ni se preda este versiunea de mainstream, dar exista alternativele x,y,z, teorii care spun altceva . . . anyway, cred ca orice materie poate fi predata intr-un mod creativ si atragator atata vreme cat incetezi sa-i consideri pe elevi magnetofoane, si sa-i tratezi ca pe oameni (curiosi, creativi, inteligenti) :)
Mi-a placut.
Si asa cum spune ddunia, nu e vorba de varsta lor fiindca si eu stiu pe cineva de 57 de ani care imi invata copilul sa viseze :) si care are absolventi cu nume celebre in Romania. Sigur ca avem tendinta sa credem ca frustrarea creste proportional cu experienta de viata dar nu e o regula. Eu insami acum vreo 15 ani eram de 15 ori mai frustrata decat acum :) Si da, sistemul se pare ca-i omogenizeaza pe toti intr-un fel sau altul. Chiar daca ies din facultate cu niste idei, dupa ce ajung la catedra intra in lumea celor care fac regulile…si…incep sa le respecte :P
Andrei, voi inca mai aveti sanse cu copiii vostri fiindca am auzit de scoli particulare unde high life-ul se scoleste si unde cred ca poti avea un cuvant de zis ca parinte ca doar o faci pe banii tai. Si in acest caz vorbim despre o abordare diferita a celor de la catedra atata timp cat le esti client si nu doar materialul uman care le ingreuneaza traiul in timpul orelor de program :)
…mi se pare mie sau am ajuns sa concluzionez ca e vorba de bataia de joc a banului. Ca banul il face pe om sa respecte si sa fie respectat intr-o lume care-si uita valorile spirituale ?
…hmm…nu stiu… :P
Articolul e foarte bine scris, reclama e minunatå. Imi place.
Exista aici o serie fina de pro- si contra- argumente. Sunt, intr-adevar, profesori care devin blazati, profesoratul pentru ei un desk job plin de rutina, iar copii din fata lor, niciodata individualitati. Sunt, pe de alta parte, programe prost concepute, manuale tampite si pe alocuri sisteme manageriale care iti impun tie, ca profesor, sa stai in limitele lor – rezulta dascali zdrobiti de sistem, care dupa un an doi cu greu mai gasesc puterea de a incuraja cu adevarat. Si exista si mult dezinteres pentru scoala in momentul de fata. Si pentru educatie. Asta pentru ca multi parinti isi trimit copiii la scoala ca pe o lada cu mere. Si nu-i intereseaza ca au si ei datoria sa colaboreze la acel proces de educare si invatare. Primul care poate ajuta un copil sa-si descopere talentele ascunse, visele si aptitudinile este parintele. Daca din familie copilul este lasat ca o masa amorfa sa absoarba ce-o fi, el nu va invata sa viseze decat lucruri imediate – oul Kinder sau blugii de firma sau telefonul shukar – , iar un profesor se va stradui degeaba sa-i deschida mintea spre vise mari, de viitor.
I’ll see you in about twenty years. Replica unui copil care are un vis care merge departe. Dar felul asta de a visa se educa. In primul rand de acasa.
P.S.: O poveste personala, traita ca profesor de engleza undeva la tara. I-am intrebat pe elevii mei cum si-au petrecut vacanta. Majoritatea mi-au spus la prasit, la strans fanul, la facut chirpici si cativa, ca pe o mare realizare, mi-au povestit ca au fost intr-o zi la cumparaturi in orasul apropiat. In ziua aceea am simtit ca ceva se prabuseste in mine, pentru ca nu vedeam cum le-as putea deschide orizontul acelor copii ca sa accepte ideea de a invata o limba straina. Cu greu, am reusit sa ii apropii de nevoia asta. Exemplul insa l-am dat pentru ca uneori asemenea bariere de intelegere pot parea imposibil de trecut. (Grav este insa cand sunt trecute cu vederea si se merge “inainte” in virtutea unei inertii a rutinei.)
Last but not least, cele de mai sus nu contrazic ce ai scris tu, Andrei. Sunt in mare parte de acord cu tine. Meseria de dascal cere har. Din pacate, cere si respect, in primul rand din partea celor ce tin fraiele acestei tari, pentru ca a-i lasa pe formatorii generatiei tinere cvasi-muritori de foame si a-i denigra permanent nu aduce nimic bun.
de profesori nu comentez (sotia este profesoara si stiu ca e genul de profesoara de care isi vor aduce aminte elevii cu respect si peste zeci de ani), dar filmuletul (reclama porsche) este extraordinar
succes :)
Iar cei 10% schimba lumea!
exact, Mihnea! :)
Mortyse: perfect de acord cu tine
totusi, umilinta la care sunt supusi profesorii in Romania cred ca e unica in UE, in restul Europei si poate in lume.
Sa le dai adica doar 2 ron = cativa euro centi PE O ZI INTREAGA de lucru cu raspundere (supraveghere bac de zilele astea) din partea guvernului nostru incompetent, cinic, corupt, mi se pare strigator la cer!
in timpul asta, (de “criza”), ei arunca cu milioane aiurea pe prostii, sau fura in cardasie cu baietii smecheri de genul Nicolaiciuc (pe care nu-l va inchide nici dracu, pt ca sunt o gasca intreaga care se acopera unii pe altii, vb lui Mircea Badea)…
asa ca, la ce conditii de viata, munca, plata au profesorii in Romanica portocalie – rosie, sa nici nu ne mai miram de calitate, frustrari, care pin la urma sunt perfect umane…
sa le cerem noi toti, societatea civila, guvernantilor cumva sa-i respecte asa cum merita, sa-i si plateasca civilizat, nu cu 2 ron pe zi in timp ce ei cheltuie mii de euro lunar si nu fac nimic, mai ales ca noi platim din taxe, sa-i aleaga pe merit si nu pe pile, sa-i reevalueze anual, sa le ofere stabilitate in sistem si nu zapaceala din ultima vreme care denota incompetenta crasa si dezinteres real pt un sistem performant de invatamant, in pas cu cerintele momentului…
si atunci, cu o reforma reala, doar cu chestii utile de predat, le putem cere si calitate si har…
pina atunci, sa le multumim ca nu pleaca toti in Congo, unde sigur ar fi mai bine platiti… si respectati…
Poate ca ai dreptate, Andrei. Poate ca procentul profesorilor batuti in cap este atat de mare cum spui tu. Poate ca este mai mare de 90%. Poate ca speranta este de numai 10%.
Dar problema mea cea mai mare este ca cei 10% ramasi puri :P sunt si ei ingropati si pusi in acelasi loc cu toti ceilalti, si nu din cauza celor 90% batuti in cap, ci din cauza elevilor/studentilor care, citind articole de genul acestuia si auzind comentarii in stilul acestui articol, (inca) nu au capacitatea de a citi si despre cei 10% ramasi in afara dobitociei.
Si ingreuneaza cu mult eforturile celor 10% pentru ca pleaca de la niste prejudecati uneori mai adanc infipte in ei decat in aia 90% carora oricum nu le mai pasa de nimic. Si pun pariu ca elevii/studentii despre care vorbesc eu, citind un astfel de articol, nu raman nici macar cu amintirea procentului de 10%, ci numai cu toate chestiile negative expuse aici.
Si sa ma vezi atunci de cate ori tre sa ma dau peste cap in fata lor. Noroc ca-mi plac tumbele :)
Ce misto e ca am posibilitatea sa citesc astfel de texte… in mare parte chiar educative :)
ah… si : “nu lasa scoala sa iti strice educatia !”
ines: nimeni n-a zis ca e usor :)
Am citit postul tau si sunt de acord cu tine. Eu sunt studenta la fac de litere, anul 2 si vreau sa spun ca am vazut si am trait atatea nedreptati fiind insa legata de maini si de picioare. Am avut sentimentul ca viata mea se duce de rapa din cauza unor profesori frustrati(cum ai spus si tu) dar nu aveam putere sa schimb nimic. o smpla plangere nu ar fi rezolvat nimic. Sunt zeci, sute de studenti care nu isi trec anul pt ca sistemul de invatamant e tot mai corupt si gresit organizat. Exista sute de studenti care isi pierd interesul pt scoala pt tot ce se face e xeroxare si memorare de cursuri. Personal nu am vazut un student care sa invete de placere, sa memoreze(ad literam) de placere toate porcariile alea pe care ni le predau profesorii. Nu e de ajuns ca avem extrem de multe examene si foarte putin timp pt a invata dar ne-au scurtat si cursurile(in loc de 2 ore cum ar trebui, avem doar o ora si jumatate). sunt materii pe care le facem de 6, 7 ori intr-un semestru si avem sute de foi de invatat. La sfarsitul liceului eram atat de entuziasmata de gandul ca voi veni la facultate. Ma incanta gandul libertatii de exprimare, in loc de asta am intampinat mai multe greutati decat am crezut vreodata. Nu ma plang prea des pt ca a fost alegerea mea si o sa o duc la bun sfarsit dar ma gandesc ca poate intr-o zi voi ajunge ca EI. Ca profesorii ce vin la cursuri imbufnati si satui de predat, lasa restantieri pt ca asa vor si nu pt ca ar merita. Si nu ma limitez aici doar la sistemul universitar de invatamant. Si in liceu era la fel doar ca acolo viata mea nu depindea de o lucrare de control. Pe cand aici ma numar printre studentii cu o situatie materiala medie si nu imi permit sa imi platesc un examen pt ca asa are chef proful/profa mea. Imi place ceea ce fac(cu cateva exceptii) dar m-am saturat sa memorez ca o masina incontinuu, sa imi pierd noptile invatand, sa imi dau banii de mancare pe carti ca mai apoi sa fiu picata pentru ca…asa vrea profesorul. S-au schimbat foarte multe in sistemul de invatamant si nu in bine cum ar trebui.
Ah, cat de simpatica e privirea pustiului din spot. Te face sa crezi ca nu exista bariere in calea ta :)
Problema profesorilor e ca sunt oameni si de multe ori aplica la scoala ce au invatat dealungul vietii. Am avut cativa profesori in liceu, inclusiv diriginta, care ma sustineau. Chiar daca eram corigent, nu treceam pe la scoala, diriginta intelegea ca nu ma intereseaza multe materii si a facut tot posibilul sa ma aleg cu o diploma. Ea, fata de ceilalti, era o persoana mult mai deschisa la minte si era constienta ca n-o sa imi foloseasca aproape nici o materie invata in liceu.
Marea problema e ca e imposibil sa te ocupi de un grup de elevi la un loc, pentru ca fiecare are calitatile, defectele si aspiratiile sale, dar majoritatea probabil sunt dezinteresati de tot.
@una dintre literati: Din pacate, in mare parte asa e, Facultatea de Litere nu e ceea ce viseaza studentii inainte de a-i intra in amfiteatre. Pe de alta parte, e adevarat ca se preda multa teorie, care insa, da, ar trebui invatata, insa nu, nu pe de rost. Problema este ca vad tot mai des studentii de azi cum recurg mereu doar la solutiile usoare (xeroxat, invatat pe de rost, invatat doar in sesiune). Facultatea de Litere este una din facultatile la care si pentru care se invata toti anii dinainte, iar in timpul ei in fiecare zi. Cititul este de baza. Daca nu citesti indeajuns, niciun profesor nu te va aprecia. Nu pentru recitarea cu mici variatiuni a cursului. Pe cand daca esti un cititor flamand, un cautator, vei castiga de doua ori: o data mult, foarte mult pentru tine, pentru ca nu va mai trebui sa tocesti, ci vei incepe sa intelegi, iar un lucru inteles este deja invatat, a doua oara tot pentru tine, dar crescand in ochii profesorilor, definindu-te ca individualitate si nu ca particula oarecare dintr-o masa de recitatori de curs.
Ah, ar trebui sa precizez ca, desi am citit foarte mult in facultate, nu am prea urmarit bibliografia, ci ma plimbam cel mai adesea prin hatisurile din afara ei. N-am neglijat cursurile, dar am incercat sa asimilez ce si cat mi-a trebuit, dar intelegand, nu consumandu-mi memoria inutil cu invatatul pe de rost.
Daca iti place ceea ce faci, fa cu toata inima! Iar daca unii profesori comit intr-adevar nedreptati, aveti dreptul la contestarea notei. Exista sefi de catedra si decanat. Daca va simtiti indreptatiti, mergeti si depuneti contestatie!
Ziceai ceva de schimbat situatia asta…
Well, i’ll see you in about 10 years :D i’m in too ;)
Si totusi cineva te-a (ne-a) invatat regulile de baza: seriozitatea, disciplina, realismul, munca, perseverenta. Nu cred ca ne nastem cu ele, se invata. Cineva a fost profesorul.
Stii cum se spune: cand invatacelul este pregatit, maestrul apare. Maestri gasim, profesori maestri mai putin. Mai ramane ca invatacelul sa fie pregatit …
Ai si nu ai dreptate.Majoritatea profesorilor ne for teaza sa invatam o materie ce nu ne place tocmai din motivul pentru ca nu situ sa si-o faca intaleasa.Sunt usor incuiati.Poate exagerez.Am avut proseri care mi-au fost model si care imi sunt prieteni si parteneri de conversatie.Problema costa tot in bani.Sunt frustrati ca nu au bani suficienti si se cred atotputernici.Poate vreo 60% sunt buni de nimic.Cei mai buni sunt cei de Bologna, dar care s-au nascut sa fie profesori si-o fac cu sufletul.Doar pe aceia ii admir.Pe ceilalti nu merita sa-i pomenesti.Daca nu ar fi fost pentru profesori nu stiu ce s-ar fi ales de viitorul meu.Incerc totusi sa nu ma las prea mult influentata de ei.Desi se spune ca trebuie sa fii bun la toate.Ce vor cei mari? Putere si bani. Si ma refer la facultatile pretentioase nu oameni pe care sa ii modeleze atat cerebral cat si sufletesc asa cum a spus si o ispectoare, daca nu ma insel.
Se pare ca eu am fost de aceeasi parere cu tine ,numai ca eu am avut metoda proprie, cursul care mi se parea o iditenie si proful care il prezenta si mai idiot,dupa 2-3 prezente ,nu ma mai vedea la fata pana la examen,probabil ca acest lucru mi-a adus si inca neterminarea facultatii (electrotehnica – cea mai proasta alegere ,facuta la presiunea parintiilor) veteranii respectivi probabil o sa ma tina incurcat pana cand o sa stiu ca pe poezie rahaturile lor de cursuri (aberatii).
E trist,avem un sistem de invatamant de toata jena,copilul si mai apoi elevul,studentul este fortat sa invete fel de fel de rahaturi care poate nu le foloseste niciodata.
Si profii ,o da sunt niste jeguri ale societatii 60-70% dintre ei, in toata facultatea au fost cam 2-3 pofi care intradevar stiu sa aprecieze un student pentru ce este el si nu pentru ca stie pe de rost materia lui.
mai avem mult,am inteles ca suntem vreo 20 de ani in urma Europei,sper ca urmasii mei sa prinda vremuri mai bune.
@zangman
nimeni nu e jeg al societatii si mai ales nu profesorii. sunt si oameni diferiti, iar tu nu faci decat sa-i judeci prin prima celor care fac regula.
cred ca ne-am obisnuit prea mult sa avem milioane de prejudecati. suntem imbibati in ele.
sistemul de invatamant universitar s-a transformat intr-o afacere, iar facultatile care nu sunt “in voga” devin automat neprofitabile. acolo profesorii sunt platiti groaznic (lipsa de motivare), iar studentii se comporta ca niste nesimtiti (sunt unii care nici macar nu stiu sa scrie
s-ar parea ca semianalfabetii sunt la moda)
in alta ordine de idei vin dintr-o familie cu destui profesori atat in preuniversitar cat si universitar si crede-ma oamenii aia invata o viata intreaga si incearca sa se adapteze unui sistem in care nu sunt deloc motivati sub nici o forma. profii simpatici sunt de fapt cei care nu au ingenuncheat in fata sistemului.
de altfel la noi se preda dupa o programa teapana in continuare, originalitatea in randul profesorilor este descurajata totalmente si la orice facultate ai fi mers se lucreaza cu dotari foarte slabe.
sincer nu cred ca andrei incerca sa transmita ideea de “scursuri a societatii” prin post-ul asta; cel putin asa sper…
la multi ani domnule Rosca!
multumesc :)
Si cum exact vrei tu sa schimbi sisemul??
watch me :)
n-as fi putut s-o zic mai bine!
Solutia este sa amesteci scoala si business bine de tot: http://ecorner.stanford.edu/speakersAuthors.html ;
rezultatul este de necontestat: http://en.wikipedia.org/wiki/Stanford_University#Notable_alumni.2C_faculty.2C_and_staff ;
Sa amestecam bine!