Desi este aparent cel mai folosit mod de motivare a angajatilor, salariul se dovedeste de multe ori insuficient. Motivul este simplu: nu toata lumea este motivata de salariu sau, mai bine spus, cresterea remuneratiei se foloseste de putine ori ca unic mod de a pastra un angajat. In general este nevoie de un mix de instrumente, practic un intreg sistem de recompensare.
Una dintre greselile pe care multi manageri le fac frecvent este aceea de a crede ca simpla crestere a salariului rezolva orice insatisfactie a angajatului. In primul rand, trebuie tinut cont de faptul ca salariul trebuie sa fie dimensionat in stransa legatura cu munca depusa de angajat. Astfel, chiar daca poate parea ciudat (mai ales in Romania), un angajat care este platit cu mai mult decat considera el ca merita, este foarte posibil ca in scurt timp sa fie incercat de sentimente de culpabilitate care ii pot scadea serios performantele.
Dar atentie! Este foarte important de stiut care sunt asteptarile angajatului si cum evalueaza el munca pe care o presteaza. Astfel, este posibil ca el sa aprecieze gresit valoarea muncii sale.
Tocmai de aceea e recomandat ca angajatul sa stie inca de la inceput ce presupune munca pe care o are de facut, cat de importanta este pentru firma si ce inseamna o treaba bine facuta, iar angajatorul trebuie sa afle de la angajat care sunt asteptarile acestuia si sa vada daca asteptarile, atat cele salariale cat si cele de alta natura, corespund cu postul si firma respectiva. In cazul in care se sare peste aceasta etapa exista riscul de a aparea rapid angajati nesatisfacuti, nemotivati si deci neproductivi.
Faptul ca angajatul are setate niste asteptari mai mari decat ii poate oferi firma sau postul pe care se afla nu este vina lui. E a managerului.
Salariul nu este un factor de motivare, ci un factor de igiena!
Bine spus ! pacata ca pe blogul tau nu intra si unii din cei care ar trebui sa invete si sa auda chestia asta !
Andrei… ;)
ei, poate ca mai nimeresc pe aici din cand in cand :)
Salariul creeaza dependenta.
Este un factor semi-motivant, pana cand vine marirea. :) Dupa care o consideri justificata si vrei mai mult.
Angajatul are nevoie de Apreciere. In zona asta ar trebui cautate solutii pentru oamenii care poate muncesc mai mult decat sefii lor.
Si cum Apreciere inseamna altceva pentru fiecare, salariul e doar parte mai mica sau mai mare.
Ideea e, sa nu “astepti” sa fii apreciat, mereu, pana la pensie.
exista tendinta de a asocia o titulatura standard de pozitie intr-o companie cu un nivel de salarizare standard, asociere facuta de human resource managerul dintr-o companie sau de catre o firma de resurse umane/recrutare, fara a se tine cont de intregul context al pozitiei respective in cazul concret al unei anume companii…am trait asta pe pielea mea de multe ori…
ceea ce ma enerveaza cumplit, pentru ca atunci cand te duci la coafor, munca facuta de aceeasi coafeza costa diferit (dublu chiar) daca iti da de 3 ori mai mult cu uscatorul si peria, daca iti mai da si cu un microgram din nu stiu ce ceara de par…etc…
Adevarat graiesti. Trist este cand angajatul continua sa spere ca se va schimba ceva si ajunge sa isi piarda din respectul de sine. Atunci…. mutarea din firma “vinovata” devine dificila, deci angoasa se aprofundeaza…
Este un articol complet cu multe generalitati.Daca primesc un salariu cu mult peste nivelul normal sau nivelul muncii depuse nu ma face sa cer o micsorare a lui dar nici o marire.In cazul meu un salariu peste medie se justifica nu in rezultatul muncii depuse zilnic ci mai ales pe termen lung sau in cazul unor evenimente care necesita o gandire pe care doar tu o ai si o poti impartasi celorlalti in cel mai scurt timp.Chiar daca nu vorbesti totusi actiunea se deruleaza sub un control necesar.Submit din SV
exista tendinta ca salariul sa fie considerat un drept care i se cuvine, neconditionat, indifernet de suma respectiva. este interesanta motivarea prin alte mijloace: prime, cadouri, etc. acestea au un impact foarte mare asupra unui salariat. e o recunostere superioara care, pe termen mediu (nu am zis lung) il va motiva cu siguranta, fie doar si pentru faptul ca, ajuns in proximitatea sefului care l-a recompensat, il priveste in ochi si reflexul aducerii aminte pe lantul “Ti-am dat prima, munceste!” se reactiveaza. Prin repetare se ajunge ca si o prima mai micuta sa motiveze salariatul deja invatat. Greseala fatala: incetarea acordarii primei. Alternativa: daca mai ai navoie de salariatul acela o vreme, il poti motiva cu premieri din ce in ce mai mici, dar nu 0.
o singura observatie la ce ai zis.
din punctul meu de vedere, greseala fatala nu e incetarea acordarii primei ci acordarea ei prea des. Trebuie acordate rar si in niciun caz la intervale regulate de timp. Cum ai spus si tu, e o solutie doar pe termen scurt.
esti tare ,ce mai…
Da, e adevar in toate comentariile care s-au facut,in special ce a zis Andreea.Recunosc ca si eu ma aflu intr-o astfel de situatie. Plecarea e foarte grea, in special ca cand stii ca dai tot ce e mai bun din tine tocmai pentru a fi apreciat.Dar aprecierea nu vine, inca. NU cred ca rezultatele mele nu sunt observate dar cred ca aprecierea,fie ea o promovare sau marire,se lasa asteptata de o persoana care nu prea mai are rabdare.
AM O PB
SE POATE MICSORA SALARIUL PE CARTEA DE MUNCA CHIAR DACA NU AI AVERTISMENTE, GRESELI, SI SA FIE DOAR VOIE PATRONULUI CARE NU MAI VREA SA-SI RESPECTE OBLIGATIILE INITIALE( E IN ASTEPTAREA CRIZEI)
Ma ajuta vreo lege?
Am de ales?