Din cand in cand, ma mai intalnesc cu o astfel de persoana speriata, paranoica, ce are impresia ca intreaga lume e cu ochii pe ea, pentru a ii fura…IDEEA! Sunt cei care se apropie timid si iti soptesc usor, cu un aer de complice: “stii, eu am o idee! dar sa nu o spui nimanui…”
E, ca toti se cred geniali si cu idei briliante, m-am lamurit de multa vreme. Nici macar nu cred ca e ceva rau. Se vor gasi destule persoane de-a lungul vietii care sa iti spuna ca esti un dobitoc. Macar tu sa mai echilibrezi un pic balanta. M-am lamurit, ziceam, in legatura cu genialitatea lor insa m-am mai lamurit si in alte privinte.
De exemplu, sunt foarte convins ca ideile (bune sau proaste) sunt printre singurele bunuri care nu se fura in Romania. Nu vi le ia nimeni! Deci terminati cu paranoia asta ca daca spuneti cuiva ce vreti sa faceti, acea persoana va va fura ideea. N-o fura nimeni.
Si chiar daca ar face-o, la ce i-ar folosit? Ideea aia, fie ea si geniala, poate sa o aiba toata populatia Romaniei, oricum nimeni nu va face nimic. Fiindca romanii nu au o problema cu gasirea ideilor, ci cu munca.
Am mai zis-o si o mai zic: din punctul meu de vedere ideile valoreaza foarte foarte putin, s-ar putea cumpara si la kilogram. Ceea ce conteaza este executia.
Ia o idee buna, execut-o prost si vei obtine un mare Zero. Ia o idee decenta, fa o executie exceptionala si vei obtine o poveste de succes. Iar executia incepe cu a face ceva. Adica exact ceea ce NU fac romanii. Fiindca le e lene, fiindca asteapta ca mai intai sa o faca altul si sa le demonstreze ca se poate, fiindca nu sunt capabili sa aiba incredere, fiindca le e frica de esec, fiindca a sta pe margine si a da cu pietre e mai lejer si, in definitiv, fiindca presupune munca.
Apucati-va deci sa faceti ceva sau aruncati ideea aia la cos ca oricum nu valoreaza absolut (dar absolut) nimic. Din nou, nu la anul, nu “cand va fi momentul”, nu peste o saptamana si nu maine. Acum.
E o realitate faptul ca majoritatea vin si iti spun ideea – intr-un final. Dar daca ii intrebi peste 6 luni, cum au inaintat cu ea (ideea) iti spun ca n-au mai facut nimic.
Sa incepi un proiect sau “sa executi” o idee, inseamna timp liber mai putin, stres, neglijarea altor lucruri, etc. Asta sa fie impedimentul? Romanul pune in balanta si atunci alege traiul relaxat?
Probabil vrem sa facem bani doar din idei. Atit.
Oarecum subestimezi pe unii români. Fără îndoială că media se pliază perfect pe şablonul descris de tine, dar există şi români (din generaţia nouă, preponderent), care pot să pună în aplicare bine o idee. Deci este un motiv să fii paranoic.
Åži mai ar fi o chestiune: dacă cineva îţi fură ideea, ÅŸi o pune în aplicare, tu nu o mai poÅ£i materializa, deoarece nu ar mai prinde la public, ar fi ceva deja “fumat”.
Foarte adevarat. Asta e diferenta intre un om de succes si altul care nu e de succes si crede ca are idee ce o va pune-n aplicare vreodata…doar ca vreodata nu mai vine.
Lucian: evident nu toti sunt asa si ca e vorba de o generalizare. In rest, cuvintele cheie sunt “dacă cineva îţi fură ideea”. Repet: DACA!
Eu am auzit pana acum sute de idei dar nici macar un caz, in Romania, in care cuiva sa ii fie furata ideea si sa fie si pusa in practica de altul.
“A year from now you may wish you had started today.”
Karen Lamb
Stii ceva ?
Ai dreptate !
Dar cred ca chestia asta nu numai la romani se intampla :-)
Bogdan: eu la romani am observat-o. :)
eu am vazut un nene care fura o bucata de trotuoar…Ma intreb ce o sa faca cu ea? Cu ideea potrivita ar putea crea vreo masuta post-modernista sau un pres-papier Flinstonian. Sau poate pastreaza chestia aia si o paseaza din nepoti in stranepoti pana va devenii un vestigiu al urbanismului in decadere si o sa valoreze o groaza de bani. Si fiindca tot m-am inveselit o sa amintesc de bancul ala cu omul care a dat un milion pe o caracatita dar nu a vrut sa cumpere si sfatul si nu o putea fierbe ca se prindea cu tentaculelel de marginile cratitei. In final. Ideea costa 10 milioane si consta in a ameninta caracatita cu o bata ca sa-si apere capul cu mainile.