Riscuri si curaj

Vorbeam zilele trecute despre antreprenoriat si nu numai, cu niste oameni foarte misto. Si cineva a intrebat care sunt lucrurile alea pe care le caut la oameni. Despre o parte dintre lucrurile astea am discutat, pe altele doar le-am bifat in minte. Insa pe drumul spre casa tot simteam ca ceva lipseste, ca e un element cheie care ii face pe oameni exceptionali. Probabil ca-s mai multe, dar pe asta mi l-am amintit pana la urma:

E vorba despre curaj. Asta lipseste multor oameni. Curajul de a isi asuma decizii, curajul de a rezista presiunii sociale si a merge pe drumul lor, curajul de a planui sa rastoarne sisteme chiar daca pare o nebunie si chiar daca (chiar daca!) nu se va intampla niciodata. Curajul de a incerca chiar daca…, curajul de a gresi si a trai cu asta.

Curajul de a privi fricile in ochi si curajul de a lupta cand esti deja in genunchi si simti ca nu mai poti, de data asta chiar nu mai poti. Curajul de a intelege ca nu cresti decat atunci cand esti in afara zonei tale de confort. Daca nu esti acolo, stagnezi. Si sa intelegi ca daca nu ti-e frica niciodata, exista mari sanse sa nu-ti atingi niciodata potentialul, fiindca foarte probabil n-ai riscat suficient. Si inca ceva:

“Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says: I’ll try again tomorrow.”