Am avut norocul sa invat devreme ce inseamna sa iti alegi oameni buni cu care sa lucrezi. Nu am facut si nu voi face compromisuri in ceea ce priveste oamenii din echipa, nu vor ramane decat cei care mie mi se par buni, oricat de greu imi va fi sa ma despart de ceilalti.
Deasemenea, am sa fiu tot timpul recunoscator oamenilor exceptionali care aleg sa lucreze cu mine. A fi fidel unei cauze, a te identifica cu o echipa, a crede intr-o idee pe care un om ti-o serveste pe tava, au ajuns calitati mult prea rare intr-un mediu din ce in ce mai concurential si in continua schimbare. Fidelitatea, devotamentul si increderea ar trebui recompensate prin mai mult decat reciprocitate iar implicarea si proactivitatea la orice nivel vor valora intotdeauna de zeci de ori mai mult decat o reactivitate fie ea si agresiva.
Resursa numarul 1 a oricarui proiect, de orice natura, sunt oamenii de calitate. Nu banii, nu informatia, nu timpul. Oamenii.
Multumesc Raluca pentru excelenta implicare in organizarea editiei de astazi a Schimbului de Carti, multumesc Ana-Maria pt organizarea Schimb de Carti Timisoara si pentru faptul ca vezi partea plina a paharului fara sa fie nevoie sa ti-o arat eu, multumesc Ioana pentru faptul ca nu e nevoie sa-mi spui ca esti aici, multumesc Anca pentru ca iti pasa. Multumesc echipei bookblog pentru ca are incredere in mine.
Oh, da! Oamenii de calitate fac diferenta. ;)
Musai să vezi episodul pilot din “The Office”, prima serie, ca să vezi cu cine te identifici de acolo, în special cu partea cu “Resursa numarul 1 a oricarui proiect, de orice natura, sunt oamenii de calitate. Nu banii, nu informatia, nu timpul. Oamenii.”
Când am citit era să fac pe eu. :D Uită-te numa’.
Nu ma uit ca am chestii mai bune de facut. Zi-mi tu daca crezi ca e important, Darius.
Da-da: să te uiţi musai la episodul respectiv, aia-i important. Partea finală, mna.
Andrei vrei sa-mi spui ca exista si o parte goala? :) Ca in ceea ce priveste Schimb de Carti Timisoara, zau ca nu vad decat lucruri bune :)
Si in rest…le rezolvam noi pe toate!
Ana, vreau sa spuna ca am noroc de niste oameni bestiali in jurul meu. Printre care si tu :)
prea mult pozitivism pe aici, Andrei! Este corecta afirmatia cu resursa principala, oamenii, doar ca aceasta este strans legata de doua componente: noroc si timp. Dureros este cand nu mai ai norocul de a-ti gasi oamenii exceptionali (oricat te-i chinui sa ti-i mentii pe cei preferati) iar timpul ce vine imediat este foarte presant pentru atingerea obiectivelor propuse. Intrebarea ar putea fi: ce facem in situatiile de criza? Ii “exploatam” si mai mult pe cei exceptionali, pana ii terminam (fizic, psihic)? Sau cautam mercenari, nu neaparat oameni de calitate… Rezultatele mentin echipa, totusi…
Eu nu cred in noroc. Deloc :) Aia era o figura de stil cu norocul.
Deci raspunsul meu e simplu de dat.
“Nu am facut si nu voi face compromisuri in ceea ce priveste oamenii din echipa, nu vor ramane decat cei care mie mi se par buni, oricat de greu imi va fi sa ma despart de ceilalti.”
Ai sacrifica o prietenie pentru o echipă mai bună?
din fericire am mare grija sa nu amestec prieteniile deja existente in lucruri care tin de munca pe care o fac, oricat de placuta ar fi pt mine acea munca;
In ceea ce priveste prieteniile care s-ar putea forma (si chiar se formeaza) dupa ce am inceput sa lucram impreuna, ma bazez pe faptul ca ele nu apar peste noapte si ca, in general, un om cu care am avut timp sa leg o prietenie a stat destul de mult in echipa aia ca sa confirme ca e un om bun.
Asta in teorie fiindca practic, sigur, se poate intampla sa fiu nevoie sa fac un sacrificiu. Pe care habar n-am daca l-as face sau nu.
kogaionon – din experienta mea am vazut ca este mai benefic pentru o echipa sa treaca singura peste o perioada de munca intensa, decat sa se aduca mercenari de aiurea (si de calitate indoielnica).
O echipa bine inchegata, cu oameni care trag pentru acelasi scop si cunosc bine acest scop, motivata corespunzator de un manager bun, poate face minuni!
Ana Maria-de acord cu tine cand apar impasuri temporare. Insa, cand apar situatii dificile (cum e acum in Romania cu recrutarea, de fapt, cu gasirea de oameni de calitate) nu prea ai de ales. Ma bucur ca experienta ta nu s-a lovit (inca) si cu situatii in care cel mai putin rau dintre rele poate sa-ti ofere luminita… chit ca e pe termen scurt. Important este sa treci hopul… si-asa devenim mai pragmatici… si mai duri!