Recomandări de cărți la final de 2019 (I)

Mi-am propus să vorbesc 10-15 minute despre câteva dintre cele mai misto cărți citite (sau ascultate) de mine în 2019 și m-am trezit o oră mai târziu că sunt abia la jumătatea listei. Primul episod de recomandări este acesta! Sper să te inspire și să găsești ceva ce îți place pentru serile de iarnă care urmează!

Ascultă episodul și pe:

    

***

Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Aici în București este frig și trage a iarnă și am ajuns la birou cu gândul de munci doar că mi-am dat seama că am mai mult chef să citesc sau măcar să vorbesc despre cărți și astăzi vreau să vorbesc un pic, în episodul acesta, despre câteva cărți. Câteva, mai multe sper eu, cărți dintre cele pe care le-am citit în 2019 și să-ți povestesc două-trei lucruri la fiecare. Poate că te inspiră și vrei să citești vreuna dintre ele.

O să fie cărți din mai multe categorii fiindcă deși de cele mai multe ori, în podcast, vorbesc despre cărți de dezvoltare personală sau din zona de psihologie sau de creștere, nu citesc doar astfel de cărți. Nici nu cred că aș putea, am nevoie ca uneori să respir și să iau niște pauze de la a crește și a împinge și a deveni.

Și am făcut un episod acum ceva timp care se numește cum învăț eu din cărți fiindcă citesc sau mai degrabă ascult, în ultima vreme, foarte mult. Cel puțin 40-50 de cărți pe an. Am vorbit acolo despre cum fac asta și despre cum îmi fixez informațiile și te invit să-l cauți și să-l asculți. Este ori pe SoundCloud ori pe Itunes ori direct la mine pe site, pe andreirosca.ro.

Nu am să mai reiau partea asta doar că mi s-a părut important să spun că mare parte din cărțile pe care le-am citit sau ascultat, le-am și procesat, cum spun eu. Mai puțin pe astea de literatură. Adică am mai trecut o dată prin ele, prin bookmarks, mi-am scos niște lucruri pe niște foi. Este un proces întreg.

Dar sunt și cărți prin care trec pur și simplu. Astă-vară când m-am dus la mare, eram în vacanță și nu aveam chef să-mi fie greu, voiam să-mi fie ușor.

Dar să încep. Mă uit acum pe lista de pe Audible, în primul rând. Văd că am început anul cu niște cărți din seria Orphan X de Gregg Hurwitz. Este o serie foarte mișto. E un pic mai light dar nu chiar light ca romanele polițiste.

Este o serie de mai multe cărți, un fel de The Bourne Identity, cu un băiat luat dintr-un orfelinat, de fapt un fel de serviciu de-al guvernului din Statele Unite care luau mai mulți copii din orfelinate și îi antrena să devină acești super eroi, CIA, stuff like that.

Și unul dintre ei, până la urmă, se supără un pic pe sistem și iese din el. Și începe să ajute oameni care chiar au nevoie de skill-urile pe care le are el. Să salveze oameni. Este o poveste foarte mișto și este relaxantă. Nu este foarte demanding. Cred că o să fie multe cuvinte în engleză în episodul ăsta (râde).

Nu cere foarte multe de la ascultător dar, în același timp, nu este light. Gregg Hurwitz este un tip super tare pe care l-am descoperit anul trecut și care este prieten cu Jordan Peterson. Psihoterapeutul Jordan Peterson care a scris 12 Rules for Life. Găsiți video-urile pe Youtube. Este foarte tare.

M-a frapat pentru că prima dată când am început să citesc Orphan X, absolut din întâmplare (cred că mi-a plăcut descrierea). Era un personaj în carte care avea puse prin casă post-it-uri lipite pe frigider, pe ușă, pe perete cu citate. Și mi se păreau foarte cunoscute citatele alea. Și la un moment dat am început să caut pe Google și mi-am dat seama că sunt citate din Jordan Peterson.

Unul din personajele din carte are citate de Jordan Peterson prin casă ca să-și educe copilul, este foarte interesant. Și după aia am aflat că Gregg Hurwitz este prieten cu Jordan Peterson. Și la fel, personajul principal dă citate din Tony Robbins și meditează și este foarte in touch cu tehnologia. Este un blend foarte mișto, contemporan aș zice și la zi.

Și am citit ultimele două cărți dar vă recomand să începeți să căutați prima carte. Cred că se cheamă chiar Orphan X sau The Nowhere Man. The Nowhere Man cred că este prima carte. Foarte mișto.

Am mai citit Becoming Myself – A Psychiatrist’s Memoir de Irvin Yalom și am mai vorbit despre cartea asta, nu am să insist acum. Există un episod din podcast care se numește Cum faci să nu regreți nimic în viață. Îl găsiți pe Soundcloud.

Este despre autobiografia lui Irvin Yalom care a scris foarte multe cărți cum ar fi Călăul Dragostei, cum ar fi Staring at the Sun. Mai sunt. Sunt traduse și la noi.

Apoi am citit și m-a dat pe spate, o carte care se numește Can’t Hurt Me: Master your Mind and Defy the Odds a lui David Goggins. Dacă nu îl știți pe David Goggins o să vă explodeze capul probabil.

David Goggins este un tip, un fel de super iron-man, un tip care are un început foarte de jos, supraponderal, bullied în școală, sărac și a avut o copilărie foarte grea. Este și motivul pentru care mi-a luat mult să citesc cartea.

Prima, hai să zic aproape jumătate de carte este atât de grea din punct de vedere psihologic…prin ce a trecut omul ăsta este atât de complicat și dureros încât îmi venea să arunc cartea. Eram nu am nevoie de chestia asta în viața mea. Deși îmi plăcea mult tipul și îl găsiți pe David, dacă vreți să vă faceți o idee, pe Youtube.

Are un interviu luat de Tom Bilyeu la Impact Theory. Foarte tare, unul din cele mai tari interviuri pe care le-am văzut în ultimii ani și văd așa o imagine despre cum este David Goggins ca om. Este foarte intens, extrem de disciplinat acum.

Nu a fost întotdeauna așa și este o poveste foarte mișto despre cum s-a înscris în armata Statelor Unite, unde a trecut prin cele mai grele training-uri din lume. Vreo 3-4 școli, armata Statelor Unite, Seals, chestii de genul ăsta și a ajuns acum alergător de performanță, ultra maratonist și a trecut și prin niște încercări foarte grele fiindcă s-a suprasolicitat și s-a forțat foarte mult pe partea de efort fizic.

Mi-a plăcut, este o carte mișto. Ai zice că este una din cele mai bune cărți citite anul acesta, chiar dacă mi-a fost greu să trec de prima jumătate. După aia mi-a plăcut foarte mult. Și mi-a arătat limitele, cumva.

Deși el are mindset-ul ăsta de: „nu trebuie să împingi, să lupți și să-ți împingi limitele până când plesnești”. Din cartea lui nu asta mi-am luat. Mi-am luat mai degrabă ideea că există niște limite și că există niște prețuri pe care le vei plăti atunci când exagerezi și când te împingi prea mult. Și că poți să faci asta, poți să alegi să ai genul ăsta de sacrificii în viață dar ar fi bine să te gândești dacă chiar îți dorești și ești dispus să plătești prețul. Este o carte mișto, v-o recomand.

Apoi am mai citit, am ascultat Game Changers: What Leaders, Innovators, and Mavericks Do to Win at Life de Dave Asprey. Pe Dave Asprey cred că l-am mai menționat în podcast-urile despre somn, un pic. Că este acționar în mai multe business-uri care încearcă să scoată tehnologie în zona de well being, în Oura Ring, apoi…cum se numesc? Sunt ochelarii ăștia care blochează lumina albastră și ajută la somn… True Dark se cheamă.

Și este un tip care testează foarte multe lucruri din foarte multe domenii din astea neconvenționale, tot felul de tehnologii, tot felul de exerciții fizice, tot felul de tipuri de a mânca, de a slăbi, un fel de Tim Ferriss, aș zice. Un pic din alt unghi, altă zonă. Este un tip interesant.

Are niște minusuri ca noi toți. Dar cartea este bună, este o colecție bună de tips & tricks despre cum să-ți faci viața mai bună. Cum ar fi efectele pe care le are faptul că îți înclini patul cu 15 grade. Efectele pe care le are asupra sănătății și asupra somnului.

Sau de exemplu, la True Dark au scos niște pături speciale cumva, pe care le ții pe tine și se pare că are un efect destul de demonstrat (am mixed feelings legat de asta) pe regenerarea corpului și a mușchilor în special. Îți pui o pătură pe tine, îți reflectă propria căldură prin tehnologie și ajută la recuperare.

Sunt o grămadă de chestii din astea mici, interesante și care merită cel puțin testate. Intermittent fasting, bineînțeles. O grămadă.

Apoi este Congo. Congo a fost o carte mai light a lui Michael Crichton. Este tipul care a scris și Jurassic Park și scrie niște cărți (nu știu dacă mai scrie, nu știu dacă mai este în viață) dar a scris sigur niște cărți cum este și Jurassic Park care sunt un fel de ficțiune istorică? Cred că așa se numește genul. A creat niște chestii care sunt reale, din istorie și chiar s-au întâmplat până la un punct. După care, de la un punct încolo o ia un pic pe arătură și zice: „cum ar fi dacă aici s-ar fi întâmplat lucrurile altfel?”

Și am citite mai multe cărți scrise de el de-a lungul timpului, cred că după Congo s-a făcut și un film. Filmul nu l-am văzut. Este despre o echipă de cercetători, printre care unul dintre ei, care are o maimuță, o gorilă, dacă nu mă înșel, care este prima gorilă care a reușit să comunice cu oamenii acum vreo 20-30 de ani. Dar să comunice prin semne și destul de avansat cu niște cercetători.

Chiar a existat, a fost big fuss, s-au agitat foarte mult pe tema asta la radio, cred că și tv. Și el a luat cumva ideea asta și a dus-o un pic mai departe și a transformat-o un pic în ficțiune și și-a zis cum ar fi ca grupul ăsta de cercetători să fie angajați de o companie multinațională și trimiși în Congo să caute un fel de oraș dispărut? Unde se pare că erau niște depozite foarte mari de ceva metale prețioase care urmau să fie folosite, știau ei, la fabricarea unor cipuri pentru calculatoare, procesoare.

Acțiunea se întâmplă prin anii `80 sau ceva de genul ăsta. Și trimite această echipă de cercetători în Congo și evident că acolo dau și de alte maimuțe, gorile. Și este interesantă interacțiunea dintre această gorilă inteligentă pe care o iau cu ei pentru că s-ar putea să aibă nevoie. Este foarte interesantă. Light, nimic extraordinar dar este o poveste mișto. Este scrisă mișto.

Apoi The Millionaire Next Door. Despre am vorbit deja în 4 idei care mi-au schimbat percepția despre bani. Așa se numește episodul din podcast. Și este un episod care a avut foarte mare succes, a fost foarte ascultat pentru că vorbește despre relația pe care o avem cu banii și se uită la pattern-urile, șabloanele pe care le urmează cei care ajung să fie bogați și cei care nu ajung niciodată să fie bogați, indiferent cât de mulți bani câștigă. Și sunt diferențe majore, am vorbit acolo mai multe despre ea, mi-a plăcut mult. Voiam de mult să o citesc și abia anul ăsta am reușit.

Apoi am citit De ce este România altfel de Lucian Boia. Este o carte de Lucian Boia, istoric, o carte care se uită un pic la ultimele sute de ani de România și ce a fost înainte de România. La fel, observă niște pattern-uri despre cum suntem noi ca popor. Cu lucruri bune și cu rele. Îmi aduc aminte, când a apărut cartea, că Lucian Boia a fost destul de criticat că ar fi anti-România cumva, din ce am mai prins pe rețelele sociale.

Mie nu mi s-a părut că este anti-România cartea. Mi s-a părut pur și simplu că arată niște adevăruri. Lucrurile, problemele pe care le vedem acum (și blamăm poporul român că este așa și e așa și nu e, este invers) sunt niște probleme pe care le vedem și acum 100 de ani și acum 150 de ani la poporul român. Adică pare că nu ține nici de cine suntem conduși sau de cine am fost conduși în ultimii ani și nu ține nici măcar de comunism, fundamental.

Sigur că și toate lucrurile astea contează, cine ne conduce și efecte pe care comunismul le-a avut asupra noastră și asupra țărilor din Europa de Est. De exemplu, ce mi-a rămas mie din cartea lui Boia este ideea că românii, întotdeauna au avut tendința de a găsi soluții individuale la probleme comune, la probleme de grup.

Adică noi ca societate, ca grup și chiar în grupuri mai mici, avem niște probleme iar în loc să ne așezăm la masă și să spunem: „hai să reușim să găsim o soluție la problema asta, o soluție care să fie bună pentru noi toți, cumva românii au mai degrabă tendința de a se izola și a spune nu, eu găsesc pentru mine o soluție, să-mi fie mie bine, să-mi aranjez eu viața și poate, maxim să expandez soluția asta la nivelul celor dragi, celor apropiați mie și dacă nouă ne este bine, ne-am rezolvat-o.”

Și nu vreau să se înțeleagă, nu o zic nici cu răutate și eu mă regăsesc uneori făcând asta și nu-mi place neapărat când mi se întâmplă pentru că realitatea este că de multe ori este the easy way out, este calea mai ușoară să-ți rezolvi problema doar în bula ta și să zici: „dă-l încolo de sistem.” Doar că dacă vrem să se schimbe lucruri fundamental în țară și în societate, cred că avem nevoie de soluții mai sistemice.

Nu e suficient ca noi ăștia care poate reușim, poate ne străduim mai mult, poate suntem mai abili, doar noi să ne descurcăm și atât. Pentru noi. Se pune problema de responsabilitate față de grup. Este o carte interesantă și pune un pic în perspectivă poporul român și ce înseamnă defapt poporul român și cultura noastră, unde sunt limitele ei.

Apoi am încercat să citesc The Lost World tot de Crichton. Nu am reușit. Este partea a doua de la Jurassic Park. Jurassic Park mi-a plăcut, filmul nu, cartea mi-a plăcut destul de mult. The Lost World m-a pierdut undeva pe la jumătate. Mi se pare că a cam lălăit-o, a început să o tragă de păr dar sunt convins că altora s-ar putea să le placă.

The 3-Day Effect este o altă carte de Florence Williams. 3-Day Effect, nici nu știu dacă există cartea fizică, am ascultat-o pe Audible. Nu ai zice că este chiar carte. Este un audio de vreo două-trei ore, narată chiar de autoare și este un fel de studiu, să zic, deși cred că este mult spus studiu. Nu este atât de riguros ca un studiu dar s-a uitat la efectul pe care îl are natura asupra noastră. Timpul petrecut în natură.

Și este o chestie care în ultimii ani a devenit din ce în ce mai trendy și a început să apară prin rapoarte. Sunt vreo două țări deja în care s-a dat dreptul medicilor să prescrie pacienților timp în natură ca metodă de tratament. Și este foarte interesantă fiindcă înseamnă că s-a ajuns la un nivel de research și de rezultate din studii încât să fie acceptat de lumea asta medicală și de guverne. Ceea ce nu este puțin lucru.

Și se numește The 3-Day Effect pentru că se pare că începând din a treia zi petrecută în natură încep să se vadă niște efecte la nivelul organismului; și sunt efecte măsurabile cu tot felul de tehnologii care măsoară, de exemplu, HRV-ul (heart rate variability). Este un indicator foarte bun fiziologic care se uită la distanța dintre fiecare două bătăi ale inimii. Iar distanța asta variază întotdeauna. Sunt niște mici variații acolo, nu sunt egale la nimeni.

Și se uită la această variație a bătăilor, a distanței dintre bătăile inimii și își dă seama de cât de stresat este organismul, atât fizic cât și emoțional, psihic. Se pare că sunt niște corelații dar și niște efecte foarte puternice pe care natura le are asupra relaxării și detensionării corpului, inclusiv mental. Și despre asta este The 3-Day effect.

E cu studiu, au luat niște oameni, s-au dus cu ei în natură (oameni care aveau tot felul de challenge-uri), îi măsura de câteva ori în fiecare dintre zile, le luau interviuri calitative, îi întrebau cum se simt diferit. Și mi-a plăcut că mi-a dat niște informații în plus și m-a făcut să testez și eu.

Am câteva bucăți de tehnologie care măsoară HRV-ul și mă joc cu asta de câțiva ani dar o să zic un pic mai târziu despre asta, când ajungem la alte cărți. Ideea este să petreceți timp în natură dacă puteți. Fie și într-un parc, o oră-două ajută și sunt efecte imediate asupra corpului.

Apoi am citit HeartMath Method: Five Steps to Total Calm, Confidence and Creativity. Este un tip, Howard Martin îl cheamă și acest HeartMath Method este o chestie foarte interesantă. Este o organizație din, dacă nu mă înșel, Statele Unite sau Canada care de niște zeci de ani studiază efectele pe care le pot avea diverse tehnici de respirație, meditație, vizualizare asupra stresului, anxietății, depresiei și de principiu, zone emoționale.

Cartea asta, în mod particular este despre, cum spune și titlul, Total Calm. Despre încredere și despre creativitate. Și au dezvoltat niște tehnologii foarte interesante bazate pe același HRV de care vorbeam mai devreme, variabilitatea bătăilor inimii. Și au o tehnologie care măsoară în timp real acest mod în care variază bătăile inimii și îți dă feedback în timp real, în timp ce faci exerciții de respirație, meditație, vizualizare, positive thinking, o grămadă.

Evident, unele au efecte mai bune, altele mai puțin. De exemplu, positive thinking nu e așa mare șmecherie, oricum nu am crezut niciodată în asta hai să gândim pozitiv și o să fie bine. Nu cred că funcționează atât de simplu însă sunt acolo niște modalități care integrează gândirea pozitivă și vizualizarea și care dau efecte imediate asupra organismului. Și se pare că pe termen lung ajută la reducerea stresului, anxietății și te ajută să fii mai grounded, mai calm, inclusiv mai concentrat.

De altfel, mi-am luat și o certificare între timp. Am citit cartea asta la începutul anului trecut. Știam de ei dinainte și mai făcusem niște cursuri de pe la ei, tot anul trecut. Anul ăsta mi-am luat o certificare care se numește Add Heart Facilitator, ceea ce înseamnă că sunt certificat să pot să predau tehnologia asta pe care o folosesc ei și modalități de relaxare folosind tehnologia lor.

Am să mă gândesc, am tot zis că o să fac niște workshop-uri, probabil în București, cu asta. Am avut alte priorități anul ăsta și cumva l-am pus pe lista de așteptare, dar ce este important de știut este că fără să deveniți certificați sau să cumpărați tehnologii de la ei, vă va ajuta cartea.

Explică un pic principiile din spate și dă niște modalități practice pe care mare parte dintre noi le putem aplica și fără niciun fel de tehnologie. Pur și simplu închide ochii, respiră într-un anumit fel, adu-ți aminte de niște emoții și adu-le să fie prezente cu tine acum și fă asta într-un mod pe o perioadă de timp. Repetat, evident. Cum e și meditația, de altfel, să o facem pe o perioadă mai lungă de timp astfel încât creierul și inima să înțeleagă că suntem mai relaxați.

O să sune ciudat dar dacă citiți cartea nu o să mai fie atât de ciudat. Știu că pentru mine a fost ciudat la început. La HeartMath vorbesc foarte mult despre sincronizarea inimii și a creierului. Sunt studii care au demonstrat deja că de la inimă către creier pleacă mult mai multe bucăți de feedback, semnale de diverse feluri, decât de la creier către inimă.

E foarte interesant și practic vorbesc despre niște stări în care poți să intri prin tehnicile astea dezvoltate de ei care îți creează ceea ce se numește Heart Coherence. Adică o stare de coerență între inimă și creier, minte. Deci ăsta a fost HeartMath Method explicat pe scurt.

 

Apoi The Game: Penetrating the Secret Society of Pickup Artists de Neil Strauss. Cartea asta pe care o știu de ani de zile și pe care n-am apucat să o citesc până anul acesta este o carte care a făcut foarte multe valuri ani de zile, inclusiv în România știu oameni care erau foarte pasionați de asta cu niște ani în urmă, 5-7 ani, poate mai mult.

Este o carte de agățat, basically (râde) ca să o lămurim. Sunt vreo 2-3 băieți în State care au găsit ei niște tehnici în care să agațe femei. Este interesantă, am observat, pentru bărbații care au probleme reale în a interacționa cu femeile. Este o carte targetată special pentru bărbați.

Recomandarea mea personală este să o citească femeile. Se pare că femeile au nevoie să citească cartea asta ca să știe de ce să se apere pentru că este fucked up. O zic de la început, e foarte fucked up și cartea și sistemul.

Pe mine mă frapează că atât de mulți oameni nu-și dau seama cât de fucked up este din punct de vedere psihologic pentru toată lumea implicată. Nu le-aș recomanda bărbaților să o citească. Dacă ați citit-o deja…Doamne ajută (râde). Nu le-aș recomanda-o pentru că modul ăsta de a acționa, despre care se vorbește în carte, care este basically:cum poți să agăți super repede, să get laid în seara asta și să doară cât mai puțin, să-ți iasă, să nu simți că este greoi procesul” este o scurtătură care este fundamental proastă. Și ce este foarte interesant, ceea ce nu vorbește nimeni despre cartea asta este că autorul principal al cărții și mentorul lui, ajung amândoi până la sfârșitul cărții la spitalul de nebuni. Literally.

Cumva toată lumea care a citit cartea asta (am vorbit cu mulți oameni despre ea și motivul pentru care am ajuns să o citesc anul ăsta este că am avut un al treilea client bărbat în decurs de un an și ceva care avea niște probleme destul de serioase de interacțiune cu femeile, de a intra într-o relație pe termen lung, de a obține niște lucruri pe care și le dorea și nu putea pentru că citise cartea asta. Sau faptul că citise cartea asta contribuise major la probleme lui). Ăla a fost momentul în care am zis că trebuie să înțeleg un pic ce e în cartea asta.

Și am înțeles și este fascinant pentru mine că oamenii care au ajuns la sfârșitul cărții cumva au omis faptul că autorii ăștia care propovăduiesc aceste tehnici au ajuns să aibă ei niște probleme psihice suficient de mari încât să ajungă să fie internați…unul din ei chiar e internat la spital iar celălalt a ajuns la dependență de sex.

Ăștia și-au creat niște probleme pe care nu le aveau în viața lor doar fiindcă au avut stilul ăsta de viață. Și acum avem zeci, sute, mii de oameni în toată lumea care au zis ”guys, avem o mișcare, haideți să vă învăț pe toți cum se face.” Ok, doar spuneți-le și cum o să se termine asta.

Există și o urmare a cărții, o continuare, o a doua carte pe care n-am citit-o încă. Dar am citit câteva rezumate despre ea… da. Atât. Mă bucur că am înțeles toate lucrurile astea din spate, nu pot să zic că am rămas cu altceva decât că este așa cum îmi imaginam, este destul de dezechilibrată și face mai mult rău decât bine și bărbaților și femeilor și tuturor.

Apoi am citit Franklin and Winston: An Intimate Portrait of an Epic Friendship. Este despre Roosevelt și Churchill. Eu sunt pasionat de al doilea război mondial și am citit destul de mult. Churchill în mod special m-a fascinat o perioadă lungă. Încă mi se pare că a fost un om foarte interesant. Discutabil în părți, în anumite puncte dar mi-a plăcut mult.

Este despre prietenia dintre Roosevelt și Churchill, despre cum s-a construit de la distanță, cum au ajuns să aibă chiar o prietenie. Nu a fost doar o relație între aliați în timpul războiului, ci era un pic mai mult de atât, fiind personalități foarte diferite și venind din clase un pic diferite.

Foarte mișto. Cartea este bazată pe toată corespondența lor și pe ce se mai știa de la apropiați. Există și un film, dacă nu chiar două, care arată un pic din relația asta a lor. Dar mi-a plăcut că spre deosebire de alte cărți a fost concentrată doar pe interacțiunea dintre ei doi, nu și pe război. Nu atât de mult.

Ce am mai citit? Magic Is Dead: My Journey into the World’s Most Secretive Society of Magicians de Ian Frisch. M-a prins anul trecut chestia asta cu iluzionismul și magia asta din showbiz. Adică un magician care vine în fața publicului și face chestii: mentalism, iluzionism, face lucruri să apară, să dispară… Iluzionism fundamental, cum te joci cu percepția oamenilor ca să creezi iluzii.

Și Magic is Dead este una din cărțile pe care le-am citit. Am citit destul de mult și online și pe forumuri. M-a prins destul de puternic. O să vorbesc altădată, probabil, despre această nouă pasiune. Pasiunea principală a fost pentru filosofia din spatele conceptului de iluzionism, de magie. Când zic magie, nu mă refer la magia de vrăjitoarea X care îți dă în cărți. Nu magia aia, ci cum era David Copperfield sau David Blaine. Oamenii care fac asta for a living, trăiesc din iluzionism și fac spectacole.

Este o lume interesantă pe care mi-a făcut plăcere să o sondez, să mă uit în ea. Și Magic is Dead este una dintre cărți. Am mai citit câteva. Din Magic is Dead m-am dus către Derren Brown, poate că îl știți. Are multe filmulețe pe Youtube. El este mai mult pe zona de mentalism și hipnoză. Foarte interesant și am mai ascultat o grămadă de interviuri cu el.

Mai există o carte pe care tocmai o termin de citit, de ascultat acum, tot de Derren Brown, se numește Happy: Why More or Less Everything is Absolutely Fine. Este despre fericire și este destul de mișto. Mai ia exemple din ce face el, din mentalism și iluzionism dar fundamental este o carte despre fericire. Foarte mișto documentată, ce înseamnă conceptul de fericire de la stoici încoace. Nu am terminat-o încă dar mi-a plăcut și pe aia clar o recomand.

Nu o să spun chiar toate cărțile pentru că ar lua foarte mult, mai sar peste ele. Am citit mai multe, evident, din zona asta mai tehnică a ceea ce fac. De psihoterapie, de hipnoză și nu am să intru acum în ele.

Zero Footprint: The True Story of a Private Military Contractor’s Covert Assignments in Syria, Libya, And the World’s Most Dangerous Places de Ralph Pezzulo și Simon Chase. Și sună deja zici că este film American.

Cum și sună, este despre un tip care a lucrat ca private contractor. A fost în armată în Statele Unite, după care a ieșit din armată și a început să ia job-uri de contractor privat, nu știu cum se traduce la noi.

Practic se folosea de skill-urile pe care le-a învățat ca military și se ducea în zone cum ar fi Syria, Libya, să facă tot felul de misiuni. Misiuni plătite de persoane private, nu de vreun stat. Era cineva care avea o rudă care era undeva, într-un loc foarte periculos în Libya și ”ajută-mă să-l aduc acasă că este zonă de război.” Îl angaja pe băiatul ăsta care mai co-angaja 2-3-4 foști colegi din armată și făceau o echipă mică cu care se ducea în această zonă de război cu misiunea de a extrage pe cineva de acolo și a-I aduce safe acasă.

Nu toate misiunile sunt așa, unele sunt la limita asta, în zona mai gri. Cât e legal și cât e mai puțin legal din ce a făcut acolo? Au ajutat la un moment dat să răpească o fată, un copil de la tatăl ei care o luase cu forța de la mamă… o chestie de asta, într-o zonă foarte periculoasă.

Este interesant. Descrie o lume.. ca și cum e o gaură de cheie într-o ușă prin care te uiți într-o lume despre care tu nu știi nimic, cum a fost și partea cu magia. Și îmi place chestia asta, să-mi dau acces prin cărți la niște lumi de care altfel nu aș știi nimic.

E mișto, este engaging, s-ar putea face film American fix după carte. Și este scrisă special ca să poată face film, se vede clar asta.

Apoi Loving What Is: Four Questions That Can Change Your Life de Byron Katie. Am aflat de Byron Katie de curând, prea târziu aș zice, de când am început să mă uit mult mai mult în ceea ce se numește comunicare non-violentă.

Nici nu știu cum să-i spun, un fel de disciplină, o bucată din disciplina comunicării care sună că ar fi pentru persoane violente dar nu este deloc așa. Este vorba despre a învăța un mod de comunicare prin care să poți comunica cu alți oameni și să eviți violența verbală, de orice fel.

Despre cum ajungem să cerem lucrurile pe care le vrem sau de care simțim că avem nevoie dar în niște moduri în care să nu deranjeze, să nu-l trigger-uiască pe celălalt, să nu-l facă să se simtă atacat. Poate noi nu am avut intenția asta și deci să nu devină agresivi la rândul lor.

Găsiți cărți de nonviolent communication, e una care se numește chiar așa. Dar în Non-Violent Communication am aflat despre Byron Katie, care are multe cărți scrise, că este o tipă care a avut niște revelații prin anii 80. Era într-o zonă foarte nasoală personală și până la urmă a ajuns să aibă niște revelații și să-și schimbe viața. Iar ca urmare a scris mai multe cărți despre o chestie pe care ea o numește The Work care este un set de întrebări. Sunt 4 întrebări în cazul acestei cărți, sunt cumva expandate pe diverse subiecte dar este vorba despre a chestiona ceea ce tu consideri că este adevărul.

Ai niște credințe, niște lucruri care te deranjează, te uiți la ele și te întrebi ”Dar chiar e adevărat? Ce date am care să-mi spună că e adevărat? Hai să să presupunem că este adevărat și în continuare mă deranjează.

Hai să văd din ce alte unghiuri pot să mă uit la întrebarea asta, la statement-ul ăsta, la gândul ăsta. Să mă uit la el într-un fel care, pe de-o parte să nu mai genereze atât de mult stres, anxietate, să nu mă mai deranjeze și în același timp poate că-mi arată niște lucruri care sunt cu adevărat meaningful, importante pentru mine.”

Asta este cu Loving What Is și merită citită. Este, dacă vreți, un fel de CBT – Cognitive Behavioral Therapy dar pentru oamenii care nu sunt așa de pasionați de psihoterapie. Te învață un mod de a-ți pune întrebări. Este o carte mișto.

Uau, cât de multe sunt. Cred că o să fac o parte a doua a acestui podcast. Vă mai spun o singură carte. What’s it All About este autobiografia, una dintre ele , înțeleg că are mai multe… Prima autobiografie a lui Michael Caine. Actorul Michael Caine, cel care a jucat, printre altele, rolul lui Alfred în Batman – majordomul. Este tipul ăla care are o voce foarte mișto și cartea este narată de el pe Audible. Mi-a plăcut mult.

Povestește un pic despre cum a început, relația cu părinții, oameni din jurul lui, cum a ajuns să aibă ușor-ușor succes. Mie îmi plac autobiografiile și am citit foarte multe. În asta mi-a plăcut că are un mod interesant de a pune problema. Nu este o autobiografie tip Hollywood deloc. Aș zice că este chiar humble pe alocuri tipul, este modest și în același timp a ajuns foarte, foarte sus.

Mi-a rămas în minte, cred că este o notă bună în care să închei acest podcast, o chestie. Tatăl lui era bolnav, pe moarte, pe patul de spitalul și povestește semi-amuzat, semi îngrijorat că s-a dus la tată lui, stătea pe patul de spital cu el. Iar tatăl lui s-a uitat la el chiar înainte să moară, s-a trezit cumva dintr-o stare de asta între somn și trezire, somn și trezire, s-a uitat la Michael și i-a spus ”Son, good luck!” și a închis ochii și a murit.

Și zicea Michael Caine: „Nu am știut ce să fac cu asta. La modul că o fi văzut ceva acolo și s-a gândit hai să mai vin un pic să-i spun succes, că pare că o să ai nevoie?

Mi-a plăcut cartea. Este ușoară, scurtă și arată o altă parte, partea umană a actorilor pe care ajungem să-i vedem și să-i admirăm în filme.

Da, mai sunt cărți, cred că voi mai face un podcast cu încă pe atât. O altă parte cu cărțile citite în 2019 care mi-au plăcut mai mult, nu chiar toate. Sper ca măcar unele din ele să vă fi atras atenția și să vă fi dat un wishlist mai lung pentru perioada asta de sărbători care se apropie și sper să puteți să vă faceți timp în viață să ascultați sau să citiți mai mult, dacă asta vă doriți. dacă nu, poate v-am dat măcar câteva idei cu care am rămas din unele din cărțile astea.

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.

Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu
Powered By MemberPress WooCommerce Plus Integration