Pulitzer si constiinta

De azi dimineata ma tot chinui sa nu ma gandesc la poza asta. Nu am inteles totusi de ce fotograful a lasat copilul acolo si nu l-a ajutat. Apoi, ma gandesc ca si eu m-as fi sinucis daca as fi fost in locul lui. Sunt cateva sentimente contrarii, as vrea sa nu fie cineva sa faca o poza de genul asta vreodata. In acelasi timp, e bine ca exista, dar pacat ca cei care o vad si care sunt sus-pusi nu reactioneaza. De ce?

din cate stiu eu, fotogragul era intr-o caravana si nu aveau voie sa se opreasca, fiind foarte periculos acest lucru. pe acolo, din cate am inteles, treci, nu poposesti daca vrei sa ramai in viata.
ceea ce ma oripileaza pe mine este acest premiu pultizer. ma indigneaza la culme faptul ca o astfel de poza poate fi premiata. ma face sa simt ca oamenii sunt niste animale sau ca Sudanul este intr-o alta lume, cu alte reguli si alte valori. nu vorbesc aici despre valori culturale, despre traditii sau lucruri de genul asta. vorbesc despre faptul ca viata unui om nu valoreaza nimic si ca de fapt si de drept omul este doar un element in lantul trofic. iar cel care a surprins aceasta idee, primeste o distinctie recunoscuta la nivel international…voua nu vi se pare scandalos?

I’m shocked..