Uneori mi-e foarte dor de momentele de dupa sarbatori sau de zilele de vara in care strazile sunt atat de goale incat ai impresia ca timpul sta pe loc. E o senzatie aproape unica. In fiecare an, pe data de 1 ianuarie, dimineata (10-11), ies pe strada si ma plimb 30-40 de minute. Liniste totala. Oameni putini pe strazi, masini aproape deloc. Par cel putin doua ore. Atunci, in cele 30 de minute am timp sa ma gandesc la tot ce am facut in anul precedent, sa gasesc solutii la eventualele probleme si, mai ales, sa imi planific un pic viata. Imi plac momentele astea fiindca sunt printre putinele in care realizez ca am (inca) toata viata inainte iar ceea ce se va intampla cu ea depinde 90% de mine.
Perioade frumoase
Uneori mi-e foarte dor de momentele de dupa sarbatori sau de zilele de vara in care strazile sunt atat de goale incat ai impresia ca […]
Categories:
Tags:
Abonează-te la ZeroPlus Insider
Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce pune la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.
Start the conversation
Link copied to your clipboard
Oooo… ce-as vrea si eu sa vad strazi aproape goale, fara masini, si sa nu ma bazaie la cap vecinii cu manelele lor. Intr-un oras mare cum este al meu nu mai pot avea bucuria asta, cu toate ca daca stau si ma gandesc… eu am avut asa ceva in copilarie dar copii nostrii nici nu vor mai cunoaste senzatia asta. Ceva unic! Vorba ta, 30 de min ti se par 2 ore. Cred ca s-a comprimat timpul, pentru ca mie nu-mi mai ajunge :).
Dupa cate stii eu stau in Bucuresti (un oras mare) si totusi sunt unele zile (cum ar fi 1 Ianuarie) cand poti savura linistea … ma rog, cel putin pentru o ora – doua :)
M-am nimerit odata prin Buc. Sambata dupa-amiaza. Am ramas paf cand am vazut (mai corect n-am vazut) ce lume putina era pe strada!!! Incredibil. Masini, una la 2-3 min. Unii se pot bucura altii nu :), sunt invidios.
Imi amintesc si eu un 1 ianuarie de genul asta..cu un prieten pe niste strazi..liniste, nici “picior de om” si situatia perfecta pt a-mi pune putina ordine in ganduri..dar totusi erau prea multe ganduri si in loc sa fac ordine, le-am buimacit mai rau..singuratatea asta e buna dar unora kiar le face rau..cel putin pe mine ma km “accidenteaza”..e ceva ce caut si de care fug in acelasi timp..