Poate ca e si vina noastra ca nu le spunem oamenilor mai des ca treaba asta cu antreprenoriatul nu e chiar cum isi imagineaza ei. Dintr-un articol mai vechi, scris de mine acum un an si ceva:
1. Antreprenoriatul nu inseamna neaparat firme cu sute de angajati si milioane de euro cifra de afaceri. De fapt, de cele mai multe ori, nu inseamna deloc asta.
2. Antreprenoriatul nu presupune neaparat timp liber si bani venind gramada. Ba chiar, de multe ori, mai ales la inceput, inseamna mai multa munca decat un angajat si mai putini bani decat salariul mediu pe economie. Iar asta se intampla fiindca a fi antreprenor inseamna, printre altele, a avea un vis, o tinta. Iar ca sa ajungi acolo (ai impresia ca) ai putea face orice. Inclusiv sa investesti 90% din timp si bani si sa iti asumi riscuri.
3. In majoritatea cazurilor, antreprenorii nu obtin finantari pentru a isi lansa un start-up. Si nici nu au banii necesari. Pornesc de la zero si singurul lucru pe care il pot vinde si exploata e o viziune, un vis, o proiectie. Iar ca sa poti vinde asta, trebuie ca mai intai tu sa crezi in acel vis.
4. A fi antreprenor si a porni pe cont propriu nu este cea mai buna cale. E doar o alternativa la “a fi angajat”. Pentru 95% dintre oameni, a fi angajat e varianta preferata iar, in cazul asta, cei multi nu-s neaparat si cei prosti.
5. Antreprenoriatul inseamna, cel putin in primele faze, instabilitate. Psihica, financiara, morala.
6. Cand faci antreprenoriat nu iti cumperi costum ca sa “dai mai bine” in oglinzi inalte. Oricum vei sta mai mult pe burta iar majoritatea timpului te vei scutura de praf. Asteapta-te sa cazi de multe ori. De MULTE ori.
7. Atunci cand cazi, ar fi bine sa fii capabil sa te ridici singur. Nu va fi prea multa lume care sa se agite in jurul tau. Cei ce nu te inteleg se vor bucura (unii dintre ei inconstient) fiindca, in mintea lor, au mai gasit o scuza pentru a nu face nimic. Cei ce te inteleg probabil ca sunt la fel de ocupati ca tine cu scuturatul prafului.
8. Daca te astepti ca cei din jurul tau sa creada ca vei reusi ai nimerit in lumea gresita. Ai ceva de demonstrat iar asta e unul dintre punctele in care oratoria nu ajuta prea mult.
9. Uneori e nevoie de luni si ani de munca pentru ca cineva sa observe macar ceea ce faci. “Calitatea inseamna a face totul cum trebuie, atunci cand nimeni nu se uita (H.Ford)”. Iar la inceput nu se uita nici naibii. In stransa legatura cu asta, cineva dadea o definitie a PR-ului acum cateva zeci de ani: “PR-ul inseamna a face ceva exceptional si a vorbi despre asta”. Mare atentie la topica! Fa ceva extraordinar si abia dup-aia vorbeste despre ceea ce ai facut. E okay sa vorbesti despre ce vei face, insa nu te astepta ca lumea sa considere ca ai facut-o deja.
10. Antreprenoriatul e un drum, nu o destinatie. Nu momentul in care ajungi la destinatie va arata cat de bun esti, ci ceea ce faci pe drum.
nu e rau sa-ti aduci aminte din cand in cand:)
mersi
Excelent spus!!
Se vede experienta practica…
Bine zis, doar ca faci totul sa sune ca intr-un film american. Imi dai senzatia ca vezi antreprenoriatul ca pe o vocatie… ceva in genul discursurilor de motivare de prin filme.
Nu cumva antreprenoriatul este decat un alt fel de job… care presupune mai multe decizii si mai multe riscuri? Un job pe care nu toti au stomacul sa si-l asume?
Pentru mine antreprenoriatul e ca un joc de Poker… iti trebuie rabdare si incredere, pentru ca odata si odata tot o sa iti vina o mana buna. Odata ce ti-au intrat cartile pe care le voiai trebuie sa ai viziune- adica sa le vezi/evaluezi corect valoarea, incredere, si de aici si curajul (“the guts”) de a juca totul pe acea carte. Intr-un final vei reusi :)
Mi-a placut Michael Jordan. Vorbeste despre pasiuni si munca. Suntem noi dispusi sa platim pretul?
Suntem dispusi sa acceptam ca uneori pretul platit poate fi prea mare iar ceea ce obtinem sa nu fie ceea ce ne-am dorit cu adevarat? Am mai porni atunci la lupta?
tavy: imi pare rau, insa eu chiar asa o vad. Nu neaparat ca pe o vocatie, ci ca pe ceva diferit de un job. Nu e doar chestie de “stomac”. Antreprenoriatul presupune o anumita atitudine, o anumita mentalitate, un anumit mod de a vedea viata si lucrurile. Nu neaparat superior atitudinii generale a oamenilor, ci ALTFEL.
Cu pokerul asa cum il descrii tu, sunt de acord. Atata timp cat intelegem ca antreprenoriatul nu are treaba cu norocul, ci cu faptul ca intr-adevar trebuie sa incerci uneori de multe ori pana sa iti iasa ceva. Dar esti nevoit sa incerci fiindca faci tu greseli, nu esti suficient de bun.
Ah, si voiam sa mai zic ceva apropo de “stilul american, ca-n filme, discursuri de motivare”. Pana nu am ajuns sa trec prin experientele alea, sa fiu in locul ala si sa vad cum e, si eu aveam aceeasi parere. Ca americanii sunt full of bullshit si ca toate chestiile sunt mai mult sau mai putin “discursuri motivationale care dau frumos”.
Momentul in care iti dai seama ca foarte multe (nu toate) dintre chestiile alea sunt pe bune e sublim. :)
Nu ma pricep la afaceri, stii bine :) dar articolul iti deschide porii de emotie din aia buna :)
Sa poti privi-ntr-un om e cea mai mare intamplare, iar tu ai parte de asa ceva si-ti urez din suflet sa-ti sporeasca.
Ia uite ce frumos zice aici Nichita:
“Pot sa stau uneori in fata unui copac cu ochii deschisi si sa-l si visez in acelasi timp. Si sa prefer sa-l visez”
tavy
eu ma gandesc asa. ce ai scris tu are trei parti. prima e un pic agresiva – asociezi ce zice andrei cu un sistem pe care l vezi artificial si fortat. in a doua parte – explici antreprenoriatul prin cuvantul job (care mie mi da senzatia de dependenta fata de un sef care sa ti spuna ce si cum sa faci). probabil ca nici nu joci poker, dar e un cliseu bun care prinde de obicei (poker joaca in filmele americane oamenii aia siguri pe ei care au destul de mult, incat sa si permita sa piarda’riste intr un mediu controlat-entertaining).
bafta.
andrei, cred ca ai super mesaje pentru oameni. imi place mult ce si cum zici. iata un cadou http://uk.youtube.com/watch?v=xcWZL01vmjo
:)
multumesc de cadou, ioana :)
tavy poate se referea la filmul jerry maguire cu tom cruise in rolul principal,in care intr-o noapte,el constientizeaza anumite lucruri referitoare la impresariatul lor,si se hotaraste sa reduca mult din cantitate si sa imbunatateasca calitatea.apropo,daca nu are atitudine superioara omului de rand,ce intelegi tu prin ALTFEL?
nu inteleg intrebarea. si nu mi place cuvantul superior, decat daca e pe o sticla de vin bun. si nu e, asa ca propun sa urmarim inca o data clipul de mai sus.
Andrei, iti vine sa crezi ca acest decalog a fost citat intr-o carte ce va deschide Colectia Business :)
O s-o primesti cu dedicatie acasa…
http://dragosvoda.wordpress.com/2008/09/24/cum-sa-infiintezi-si-sa-administrezi-un-srl-solutii-juridice-contabile-si-fiscale-pentru-primii-pasi-in-afaceri/
Dragos, ce sa zic? Multumesc frumos :) Si mult succes!
revin cu lamuriri :)
@Andrei Rosca- Ai dreptate, am omis destul de multe in comentariul anterior. Cand am spus ca antreprenoriatul este un altfel de job, ma refeream la ideea ca un antreprenor trebuie sa munceasca mai mult decat un angajat si pe langa asta trebuie sa se gandeasca si la altele mai stresante- pe mine m-au “terminat” deciziile luate in firma mea… e usor sa iei decizii ca manager intr-o firma care are ceva bani in conturi si care va supravietui indiferent de decizia ta. Nu la fel e cand trebuie sa iei o decizie in firma ta saraca- un start up, unde stii ca daca decizia luata e gresita va trebui peste o luna sa dai oameni afara, sau nu vei putea plati salariile…
Si ma refeream la oameni care cred in antreprenoriat si in “initiativa”, deci la oameni cu “o altfel de atitudine si un alt mod de a vedea lumea”. Cunosc oameni cu o gramada de idei bune, care ar putea avea succes dar care nu vor sa inceapa ceva singuri… iti trebuie curaj pentru asta cred eu, chiar daca ai atitudinea corespunzatoare, chiar daca simti sa vrei si ca poti sa faci ceva mai altfel…
Cat despre poker, voiam sa ilustrez ideea ca oportunitatile vin intotdeauna (respectiv cartile bune), doar ca trebuie sa le identifici ca atare, sa le evaluezi corect si sa profiti de ele.
Nu are nici o legatura cu norocul, are legatura cu atitudinea. Perseverand vei reusi, sau rareori poti pierde totul- asta e putin diferit de jocul de carti unde lucrurile stau invers :)
Si da, daca trebuie sa incerci tot mereu este pentru ca de cele mai multe ori nu iti evaluezi bine cartile si esuezi. Din greseli se invata…
@ioana- Nu am intentionat sa fiu agresiv, ci doar sa imi sau si eu cu parerea… sper ca nu am suparat pe nimeni.
Nu asociez articolul lui Andrei cu ceva artificial. Imi place articolul, altfel nu as fi comentat.
Andrei vorbeste despre lucrurile astea uitandu-se in spate, adica este un om care a reusit si acum ne impartaseste din experienta lui. E perfect adevarat ce spune Andrei, doar ca vezi lucrurile din alta perspectiva cand esti la inceput de drum si percepi toate “greutatile inceputului” dintr-o perspectiva imediata.
Cat despre poker si filmele americane… singurul film american cu si despre poker care imi place este Maverick- cu Mel Gibson. In filmul asta protagonistul nu era deloc singur pe banii lui(abia a reusit sa faca rost de ei) dar era extrem de sigur pe mana lui si pe karma.
:)ai dreptate. ai alt ton acum, mai cinstit. :)si eu sunt la un inceput de drum, dar cred ca perspectiva e ceva ce alegi, nu o scuza.
also, toti (nu doar personajele de film) ar trei sa fim siguri pe mana noastra, pe karma(care e foarte draguta), dar si pe dharma si savdharma (completeaza pana la 3d haha conceptul de karma la indieni- google it, e f interesant.)
Si ultimul coment, ca deja am umplut jumatate de pagina cu aberatiile mele :)
@andrei- referitor la “discursuri de motivare si bullshit american”… nu cred ca americanii sunt full of bullshit si chiar imi plac discursurile de motivare.
Doar ca, dupa cum i-am raspuns Ioanei, discursurile de motivare sunt tinute de oameni care au reusit, care povestesc din experienta lor… ceea ce e foarte oki. Trebuie sa le multumim acestor oameni, inclusiv tie. Multumesc pentru acest articol foarte interesant.
Revenind la oamenii care au reusit… ei vad lucrurile dintr-o perspectiva mai ampla, pentru ca le cunosc, au trecut prin ele. Doar ca atunci cand vezi lucrurile dintr-o perspectiva ampla ai tendinta sa uiti de “detaliile” care te tineau in loc, care deveneau frustrari cand erai la nivelul de start up. Asta e parerea mea.
Ca tot veni vorba de discutii de motivare, uite unu care imi place in mod special :)
http://www.youtube.com/watch?v=y-AXTx4PcKI
tavy: o singura precizare am: nu cred ca sunt “un om care a reusit”, desi vorbesc intr-adevar uitandu-ma in spate. Am trecut prin chestiile astea, am experienta mai multa decat cineva care incepe astazi.
Insa mai am, de asemenea, un drum foarte lung pana in punctul in care as putea spune ca “am reusit”. Si, sincer sa fiu, nu sunt convins ca vreau sa ajung in punctul ala.
In antreprenoriat, partile bune vin la pachet cu parti mai putin bune. De fapt, nu doar in antreprenoariat se intampla asta :)
Si cred ca antreprenoriatul este exact despre ce spui tu: sunt lucruri mici (si multe) care incearca sa te tina pe loc. Cand reusesti totusi sa scapi de suficient de multe, primul impuls este sa le spui celor care inca sunt acolo ca “se poate”. Fiindca stii ca tu aproape ai renuntat in cateva randuri si te gandesti ca acest “se poate” e exact ingredientul care poate face diferenta.
Iar noi, cu totii, vrem sa facem diferenta. Nu? :)
Da, asta vrem… sa venim cu ceva nou care sa faca diferenta. Acum mai ramane de vazut cat de mult trebuie sa incercam pana reusim :)
cred ca ar trebui citit mai ales de catre studentii de la ise