***post scris pe 3 octombrie 2007 si republicat azi cu o singura adaugire: filmuletul cu care incepe
Titlu alternativ: Povestea porcului
De cate ori am scris ceva despre Octavian Paler, s-a gasit cate un neghiob sa comenteze in legatura cu trecutul lui politic si cu faptul ca nu-stiu-cate chestii a facut el pe vremea comunismului. Am raspuns de multe ori ca nu imi pasa. Eu, spre deosebire de altii, pot face foarte clar diferenta intre scriitorul Octavian Paler si omul Octavian Paler, la fel cum pot face diferenta si intre poetul Adrian Paunescu si omul Adrian Paunescu.
Scriu randurile astea nu pentru a imi justifica in vreun fel pasiunea pentru opera si pentru omul Octavian Paler. Nu simt nevoia. Le scriu pentru a plesni peste bot pe toti cei care n-au citit in viata lor nici 10 randuri din Octavian Paler dar isi permit sa arunce cu noroi, dupa ureche, intr-un om care, spre deosebire de ei, si-a constientizat conditia.
Iar in privinta oamenilor care arunca cu noroi eu am o teorie mai veche: e putin probabil ca un om cu mainile curate sa inceapa sa adune noroi de pe jos, murdarindu-se, insa e foarte probabil ca un porc sa se tavaleasca un pic mai mult prin cocina de viata in care traieste si sa improaste pe altii.
Asadar, dragii mei porci, cu speranta ca cititul celor cateva randuri de pana acum nu v-a extenuat, va prezint mai jos cateva note din Cartea Alba a Securitatii (volumul V, Anexa, Istorii literare si artistice, aparuta in 1995), note ce apar si in Convorbiri cu Octavian Paler, carte aparuta la scurt timp dupa moartea autorului. Ia vedeti, reiese din textele astea faptul ca Paler era un comunist convins?
I. ” Octavian Paler, nascut la 2 iulie 1926 […] se afla in relatii cu anumiti oameni de litere elogiati de postul de radio Europa Libera, sprijinindu-i in actiunile ce le intreprind cu ocazia unor sedinte ale Uniunii Scriitorilor. In ultimii ani, s-a eschivat sistematic de la publicarea unor materiale sau exprimarea adeziunii sale de omagiere a unor evenimente politice interne sau aniversari. In vara anului 1983, Octavian Paler a contactat un cetatean francez de origine romana caruia i-a povestit despre greutatile pe care le intampina scriitori din tara noastra, despre situatia economica din Romania, apreciata de el ca foarte grea, despre masurile pe care, dupa opinia lui, le ia partidul impotriva culturii si oamenilor de litere.
La intoarcerea in Franta, cetateanul respectiv a fost cautat de Monica Lovinescu, care era la curent cu pozitia de protestatar pe care o afiseaza Octavian Paler la sedintele de Birou ale Uniunii Scriitorilor.”
Hai, va rog sa cititi in continuare, ca sa stiti macar de ce va injur.
II. “Sustinand ca presa si radioteleviziunea reprezinta a patra putere in stat, (cei doi) au subliniat ca nu in toate cazurile mijloacele noastre de propaganda ar sustine, pe deplin, politic partidului si statului nostru in domeniul culturii si pe un plan mai larg. Faptul ca la conducerea unor publicatii si edituri sunt mentinuti oameni ca Octavian Paler, George Ivascu, Dan Haulica si altii, care ar desfasura o subtila activitate de subminare ideologica, constituie un serios pericol, impunandu-se schimbarea lor neintarziata, precum si dizolvarea echipelor de disidenti de la Romana literara, Cartea Romaneasca, Convorbiri literare […]”
III. “Cu privire la Octavian Paler, redactor-sef al celei de a doua publicatii politice a tarii, Romania libera, si-au exprimat surprinderea ca este mentinut in functie din 1972, desi n-a scris niciun rand pentru partid si presedintele tarii, evitand sistematic asemenea subiecte, fiind, in schimb foarte interesat in laudele ce i se aduc in Europa libera. Asa se explica, dupa opinia lor, si faptul ca in pagina culturala a gazetei sunt publicati aproape in exclusivitate membrii asa-zisei rezistente: Dan Haulica, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Rapeanu si altii.”
Mai vreti? Va mai zic!
Intr-o nota a Securitatii datata 11 noiembrie 1982:
IV. “Scriitorii grupati in jurul lui Eugen Jebeleanu si Dan Desliu, intre care Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu si Octavian Paler, se pronunta tot mai vehement, in ultimul timp, impotriva manifestarilor de “fascism si antisemitism” cuprinse in continutul unor articole publicate in revista Saptamana[…] folosirea tot mai frecventa a cuvantului “fascism” in legatura cu continutul anumitor materiale din revista Saptamana vizeaza, in mod indirect, si factori tutelari, putand fi explorata impotriva politicii partidului nostru.”
Si un ultim fragment scris, de data asta, chiar de Paler in Convorbiri:
“Nu-mi cereti sa judec un om care a fost batut cu o bara de fier peste piept in puscarie si a fost condamnat la moarte. Mi s-ar parea necuviincios s-o fac.[…] N-am trecut printr-o asemenea experienta infernala ca sa pot sti dupa cate batai se sfarama rezistenta unui om. De ce mi-as permite sa-mi imaginez ca eu as fi facut fata mai bine terorii? […]
Ei bine, eu trec a fi un catar curajos. Si in nu putine imprejurari am dovedit-o, poate. Credeti, oare, ca n-am stiut spre ce ma indreptam cand in preajma aparitiei fiecarui volum de omagii eram asediat si solicitat sa-mi dau o “contributie”, dar ziceam, invariabil, nu? Sau cand eram batut la cap – fiind la Romania Libera – sa scriu ceva, orice, macar despre lupta pentru pace (in care, fireste, urma sa dau un “citat”) iar eu ma eschivam, uneori sec, alteori prin tertipuri? Credeti ca eu n-am prevazut ce ma astepta? Si habar n-aveam ca va cadea comunismul in timpul vietii mele cand am refuzat ofertele primite dupa darea mea afara de la Romania libera.”
Va recomand calduros cu caldura sa lecturati cititi atat Convorbiri cu Octavian Paler cat si Vremea intrebarilor ca sa va mai puneti la punct putin. Dupa care va puteti intoarce aici sa discutam si, cine stie, poate ca ma prindeti intr-o dispozitie buna si va si aprob comentariile.
Un articol foarte bun si la obiect. Nici eu nu ii inteleg pe cei care dau cu pietre. Unii habar nu au ce vremuri au fost si la ce au fost supusi intelectualii. Cine ne da noua dreptul sa ii judecam. Si apoi Paler a fost un geniu, cred ca urmatorul roman important dupa Eminescu. A fost mai mult decat vor intelege unii.
Chiar astazi citeam au articol prin care se urmarea compromiterea lui Marin Preda ca scriitor, tocmai pentru ca ar fi simpatizat doctrina comunista. Oricine ar trebui sa stie ca un scriitor trebuie judecat in functie de valoarea sau non-valoarea operei sale, si nu dupa optiunile politice sau viata personala. Biografismul a fost discutat mult, cele mai multe pareri condamnand aceasta practica de asociere a eului poetic cu eul scriitorului. Evenimentele din viata scriitorului nu trebuie confundate cu acelea ale personajelor sale, chiar daca opera este scrisa la persoana I. Marcel Proust, Paul Valery si alti critici au fost impotriva biografismului lui Saint-Beuve. Ca lector nu ma intereseaza daca evenimentele din viata unui autor i-au influentat opera.
sa0mi bag p**a tu stii cata bataie iei cand teprind?
**editat de administrator
1. Daca nu fug, mai poti sa ma prinzi?
2. Te rog sa nu mai vorbesti porcarii la mine pe blog :)
3. Daca lasai un mail bun iti trimiteam adresa sa ma poti gasi. Asa, va trebui sa te plimbi de bezmetic prin Bucuresti. Cam aiurea…
4. Cum te suporti?
5. Exista vreo legatura intre zero-ul dintre “sa” si “mi” si cuvantul pe care l-ai scris cu atata pasiune dupa “bag” ?
in ultimul an si ceva, am citit mai mereu cu stupoare comentariile la articolele de pe Cotidianul apropo de trecutul lui Paler. era de fiecare data ceva sinistru, cum un om de nivelul lui, care bineinteles ca nu emitea mereu pareri la care aderam, era taxat repetitiv pana la disperare, drept comunist sau innoroiat de ironii superioare si aluzii cu care se presupune ca se pot umili scriitorii care nu au fost ca Goma sau Steinhardt. e unul din motivele pentru care nu am incredere in sintagma “libertate de expresie”.
te felicit de subiect, si de abordarea acestuia intr-o maniera dura care denota respectul si admiratia pe care o porti marelui om si scriitor care a fost Paler. din nefericire foarte multi Imensi ai literaturii si nu numai au fost criticati aspru de catre cei mai putin geniali si aici invit sa cititi A TREIA IUBIRE subintitulata “Scrisoare domnului Camus” din vol. Scrisori imaginare al domnului Paler.
si voi incerca sa va atrag prin cateva citate:
“…Ni se arata sub lumina rana si ni se spune cu cinism: iata cauza! in loc sa ni se spuna: iata ce victorie a obtinut aici inima omeneasca! Ni se arata mereu privirea ratacita a lui Van Gogh, in loc sa ni se arate incendiul cu care el a umplut peretii muzeelor in numai doi ani si jumatate. Ni se repeta diagnosticul lui Nerval, in loc sa fim lasati in pace sa contemplam soarele negru al Melancoliei. Ni se pun in fata fisele medicale ale lui Dostoievski, ca sa-i intelegem, chipurile, opera. Cu aceasta logica, ne-am putea pomeni ca ni se propune intr-o zi o inspectie sanitara si o dezinfectie generala prin muzee si biblioteci. Sau ca ‘Florilor Raului’ li se pune o banderola prin care sa fim avertizati sa ne spalam pe maini dupa ce-am inchis cartea…”
” Ar trebui sa inceteze odata acesti domni care tin cu orice pret, probabil, sa ne demonstreze ca n-avem motive de veneratie intrucat geniul nu e decat un esec al mediocritatii. Si care, neputand sa smulga laurii de pe fruntea unor martiri ai artei, ii compatimesc pentru bolile lor. O, desigur, domnule Camus, nu pentru ca inima le-ar fi insetata de mila. Aici nu e decat o stratagema. Mila le da un sentiment de superioritate, ii scapa de obligatia neplacuta de a admira.”
” Tocmai de aceea simt nevoia sa ma impotrivesc celor care se uita chioras la Van Gogh, care se multumesc sa stie despre Homer ca a fost orb si despre Dostoievski ca a fost epileptic. ei cred ca nebunia tine loc de talent? Si ca sifilisul tine loc de geniu? Ei cred ca intre ospiciu si muntele Parnas nu e decat o problema de termeni? Ca Baudelaire a fost Baudelaire pentru ca a fost bolnav de sifilis? Dar cati bolnavi de sifilis au scris ‘Florile Raului’? ei cred ca Vam Gogh a fost Van Gogh pentru ca a fost nebun? Dar cati pacienti ai ospiciilor au pictat ‘Lanul de grau cu corbi’? “
geniul nu este decat un esec al mediocritatiii… cat de frumos si introspectiv suna…
Andrei, ma mir de ce nu ai sters comentariul acela deplasat si ma surprinzi de ce ai ajuns sa si raspunzi… merita acest site in memoriam asemenea imperfectiuni ale naturii?
kogaionon:
1. nu esti pe un site in memoriam. Articolul asta a fost special publicat pe blogul meu personal si nu pe OctavianPaler.ro. Fiindca mi-am imaginat ca vor aparea si astfel de indivizi.
2. sunt mici. Ma distreaza. Cand am sa ma plictisesc de ei, nu am sa le mai raspund sau le voi da Ban.
scuze, incurcasem site-urile. ciudat mod de a te distra…:-)
e dimineata..am descoperit blog-ul..l am pus la favorites..voi reveni cu mare placere aici…merge cafeaua fara zahar!!Bravo Andrei
Ce tristă asemănare între modul in care Octavian Paler era urmărit inainte de ’89 pentru ca nu susÅ£inea “mărimile” epocii ÅŸi modul în care a fost înjurat, pentru acelaÅŸi lucru, după 1989…
Încep să cred că e un blestem vechi care apasă naţia asta.
Blestem e un cuvant prea mare petru a defini prostia oamenilor de a nu lasa trecutul acolo unde e.
pentru*
Frumos scris si frumosi oameni aduna aceasta mica “poiana a lu’ Iocan”. Despre Paler doar de bine si de la SUPERLATIV in sus.
P.S. Si nu va faceti probleme asupra celor care incerca sa ii tarasca numele prin noroi. Selectia naturala isi va spune cuvantul!
“Ce e val, ca valul trece!”
;)
Apreciez initiativa ta, mi se pare ok sa lupti pentru propriile opinii, poate s-ar preta sa readucem discutia intr-un registru tonal mai asezat. Consider ca partea cu securitatea este o chestiune destul de delicata, multi au colaborat din ratiunii ce tin exclusiv de constrangeri, sa nu uitam ca fiecare din noi, la nivele diferite bineinteles, suntem, am fost si vom fii vulnerabili. In acest context, am o oarecare consideratie, pentru cei care, in ciuda colaborarii cu securitatea, din constrangeri ce tin de viata si moarte, nu au furnizat securitatii informatii care ar fi putut sa pericliteze intr-un fel sau altul, viata celui in cauza.
As propune sa de-a cu piatra cel care nu are nici o vina!
Eu unul, cred ca toti cei care au trait fara sa faca ceva impotriva sistemului sunt culbabili!
Si despre Noica, unii fac la fel. Ca a fost legionar. Pai si daca a fost care e problema? Pe mine ma intereseaza Noica intelectualul, unul dintre putinii Filosofi Romani, nu Noica legionarul. Tismaneanu face aici o analiza foarte buna: http://evz.ro/articole/detalii-articol/792644/SENATUL-EVZ-Noica-si-revolutia-legionara/
Prezinti urmatorul citat din Paler: „Credeti ca eu n-am prevazut ce ma astepta? Si habar n-aveam ca va cadea comunismul in timpul vietii mele cand am refuzat ofertele primite dupa darea mea afara de la Romania libera.†Este caracteristic pentru Paler, care a calatorit apoi prin occident, având pasaport cand dorea.
Sunt unul din „porcii†care l-au dispretuit pe Octavian Paler, considerând că talentul nu scuza meschinaria pastrata pana la adanci batraneti. El n-a slujit comunismul ci a fost unul dintre profitorii semnificativi ai sistemului. Si dupa 1990 a fost, ca si inainte, un om care si-a pus propriile interese pe primul plan, vorba si condeiul fiindu-i foarte des doar scule pentru propria valorificare. L-am vazut prefacandu-se ca nu-si recunoaste vechi colaboratori apropiati pe strada, in schimb nu s-a jenat sa-l slujeasca, contra cost, pe Dan Voiculescu.
Timpul va pastra (sau nu) doar scrierile lui Paler. Deocamdata omul Paler exista in amintirea multora. Ai dreptul sa separi omul de opera, dar nu cred ca e cazul sa-i insulti pe cei care nu o fac.
In tinerete, Noica, Eliade, Cioran au fost legionari din convingere, nu din interes. Aportul lor la cultura lumii este cert mult mai mare decat al lui Paler. Si Arghezi a fost mai daruit cu har decat Paler. Cei care l-au cunoscut si spun ca a fost lipsit de caracter nu sunt acuzati ca sunt porci, iar poetul nu e transformat in idol. In rest, numai bine.
okay, Sorin :)