Imi plac oamenii care citesc. Mi se par speciali, mi se pare ca exista mai multe sanse sa ma inteleaga. Insa nu imi displac neaparat cei care nu citesc. Cel mai dureros mi se pare sa vad oameni care nu citesc fiindca nu i-a invatat nimeni sa le fie sete. Nu ii desconsider, dar imi pare sincer rau pentru ei. Pentru mare parte dintre noi, parintii au un rol hotarator cand este vorba de asta. La mine au avut. Ma rog, inteleg ca din pacate nu toti au avut noroc de mame care sa le citeasca. Inteleg ca unii n-au avut sansa sa invete ca exista lumea asta absolut bestiala. Dar despre lumea asta si despre diferenta dintre cei care o cunosc si cei care nu, scriu alta data.
Astazi, si nu doar astazi, ma gandeam la ceilalti oameni. Cei care au citit odata, iar acum nu o mai fac. Daca ii intrebi, mare parte dintre ei au cel putin o scuza pregatita. Cea care apare cel mai frecvent este cea legata de lipsa timpului.
Ca sa ne intelegem: daca n-ai chef sa citesti, e una. Pot intelege asta foarte bine. Nici eu n-am chef sa fac multe lucruri. Si nu le fac. Daca zici ca ti se pare plictisitor sau ca nu intelegi care-i faza cu cititul asta, din nou, pot intelege. E exact ce ziceam mai sus. Probabil ca nu te-a invatat nimeni sa citesti asa cum trebuie o carte sau poate ca ai nimerit 3 carti plictisitoare si ai concluzionat ca asa sunt toate. Pot intelege si asta. Si o pot intelege fara sa te judec. Cartile te dezvolta mult, insa oamenii cititi nu sunt neaparat mai Oameni decat cei care n-au pus in viata lor mana pe o carte.
Ce ma deranjeaza pe mine sunt scuzele proaste. Faptul ca ne mintim pe noi. Iar scuza cu lipsa timpului e cea mai proasta scuza pe care o aud aproape zilnic. Si asta voiam sa lamuresc astazi. Facem putina matematica?
Pentru a citi o pagina de beletristica mie imi ia, in medie, 1 minut si 20 de secunde. In functie de carte, de font, poate sa fie 1 minut sau poate fi 1 minut si 40 de secunde. Media e 1min 20sec. Sa zicem ca am antrenament. Sa spunem ca tie ti-ar lua 1 minut 40 secunde / pagina, la o carte obisnuita.
Asadar:
1 min 40 secunde = 100 secunde / pagina
o carte de literatura are in medie undeva la 250 de pagini. Sa zicem ca ai vrea sa citesti una pe saptamana
4 carti x 250 pagini = 1000 pagini / luna
1000 pagini x 100 secunde per pagina = 100.000 secunde = 1666 minute = 28 de ore. (rotunjiit)
sa zicem ca citesti mai greu, rotunjim iar, la 30 de ore / luna. Adica 1 h / zi.
Un drum cu metroul: 15 minute dus si 15 intors, cu tot cu timpul in care astepti metroul in statie. Deci 30 de minute. Eu am in fiecare zi de asteptat la cel putin o coada. Cel putin 5-10 minute. Uneori la banca, alteori sa platesc cate o factura pe undeva. Cand nu merg cu metroul si nu merg pe jos, merg cu taxiul. Pe bancheta din spate, cu o carte in mana, sa fiu sigur ca nu ma tine ala de vorba tot drumul. 10-15 minute de citit, cel putin. Daca prind un blocaj intr-o intersectie, toti in jurul meu sunt nervosi. Eu ma bucur ca astazi voi citi cu 10-15 minute mai mult. Am cel putin o intalnire in fiecare zi. Ajung mai devreme cu 5-10 minute cel putin. Suntem in Romania, 80% dintre cei cu care ma vad intarzie. Nu ma enervez, ma bucur ca am timp de citit. Mananc uneori in oras. Peste tot astept cel putin 10-15 minute inainte sa vina mancarea. Inainte sa adorm citesc. Nu mult, de obicei sunt obosit. Dar intotdeauna macar 15 minute. Ma rog, ati prins ideea, continuati voi.
Intrebarea e: din toate cele de mai sus + cele care va mai vin voua in minte, nu se aduna oare 1 h pe zi? Ca daca se aduna, inseamna ca ati avea timp sa cititi 4 carti pe luna fara ca macar sa va puneti vreodata in agenda chestia asta. Daca va puneti in agenda, puteti ajunge lejer la 6, cu doar 30 de minute de citit in plus pe zi. Daca vreti, in weekend cititi mai mult. Deci scuza cu “nu am timp” e proasta. Da’ proasta rau, nu asa…
E doar chestie de prioritati. Intotdeauna e. E okay sa aveti alte prioritati, dar spuneti asta! “Prefer sa ma uit 15 minute la TV inainte sa adorm”. “Prefer sa ma uit pe geam cand merg cu taxiul”. “Prefer sa analizez reclamele de la metrou in loc sa citesc”. Nu spuneti ca nu aveti timp. Avem timp.
cred ca e prea multa matematica. nu ar trebui sa ai nevoie de matematica…decat in cazul in care “cartea” e de fapt o culegere.
fiecare carte e pana la urma o poveste… o poveste minunata si colorata…pentru ca povestile au intotdeauna culori; cei care nu reusesc sa inteleaga asta nu vor intelege nici matematica si tot ce ai facut mai sus a fost sa le dai pretextul sa gaseasca o alta scuza… si scuze sunt… infinite…
sunt doar mai putini cei care cauta si vad povestea decat cei care cauta scuze.
Foarte bine punctat, tocmai pentru asta o sa las naiba serialul si ma duc sa citesc macar 15 minute :) De o sapt si ceva de cand e sesiunea chiar m-am facut de ras cu cititul din cauza ca toata ziua citesc pentru examen.. si seara abia mai vad. Dar tot pot incerca 10 minute. Cat ma tin ochisorii! :D
Printre cele mai bune scrieri de acest gen, despre necitit (ma gandesc, cati dintre cei care nu citesc de plictiseala citesc un post pana la capat… dar cred ca i ai captivat).
Eu citesc peste tot in oras in drumurile mele (subway is like 2nd home:D ), si cateodata ridic privirea si ma intreb oare ce fac toti ceilalti in timpul asta. Sunt sigura ca poate au lucrurile lor la care sa se gandeasca, dar uneori imi pare rau de tot timpul ala al lor de uitat pe pereti. Pe pereti, la propriu.
In alta ordine de idei, eu cunosc o singura persoana cu un argument sincer pentru care nu mai citeste. A fost marcat atat de profund de un scriitor, incat nu a mai putut trece mai departe, pentru ca simtea ca nu mai gaseste aceeasi fascinatie. Frumos si discutabil, ca toate lucrurile mai destepte :)
Monica: da, corect, frumos si discutabil. Stiu si eu un exemplu :)
Mie imi place cel mai mult cum ai concluzionat! :) Si DA, ai mare dreptate.
Probabil persoanele care folosesc aceast? scuza, “nu am timp”, încearc? s? se mint? singure, nu e întotdeauna o scuz? fa?? de ceilal?i, ci fa?? de propia persoan?. E mai u?or s? spui “nu am timp”, decât s?-?i învingi lenea sau indiferen?a.
P. S. se pare c? blogul t?u nu recuno?te diacriticele.
Mai exist? un model în seria asta. Cred eu. Sunt acei indivizi care da, recunosc c? nu citesc, dar care ?in neap?rat s? lase impresia c? au citit biblioteci întregi în trecut. Dup? modelul “B?i, cel mai r?u îmi pare c? nu mai am timp s? citesc cum citeam eu înainte”. ?i-l ?i imaginezi cum strângea cu o mân? cartea ?i cu cealalt? cheia francez?, nereu?ind s? nu încurce pove?tile pîn? se terminau. Una sau cealalt?.
Pentru mine cititul este o … voluptate a mintii. Imi place mirajul, starea, satisfactia. Nu citesc matematic, ci “flaminda”, sa ajung la sfirsit.
Ma mai fortez uneori sa citesc anumite carti, uneori pentru a ma autoeduca, alteori pentru a polemiza sau a schimba pareri. Dar este ca dupa … cum sa spun … ca atunci cind faci dragoste ca sa fie facut.
Cititul este ca un vin bun. Si am devenit foarte pretentioasa. Nu il mai beau oriunde si oricind, orice marca, cu oricine…. pur si simplu.
Da, mai citesc, mai recitesc… chiar cu placere.
Dragii mei,
Oamenii, care odata au citit bucurandu-se enorm de asta, iar acum nu o mai fac, nu mai au stare pentru asa ceva. Fiti fericiti ca nu ati ajuns in locul lor, ca nu aveti atatea probleme incat sa nu va mai pese de carti.
Alexandru: da, stiu ca am o problema in ceea ce priveste diacriticele. Tot incerc sa o rezolv dar se pare ca e ceva mai complicat fiindca in baza de date totul e okay, la fel si in fisierele temei.
Interesant articolul, dar e mai mult decat discutabil rationamentul tau referitor la timp. E adevarat ca “nu am timp” e o scuza proasta- daca vrei cu adevarat iti faci timp.
Dar calculele tale mi se par nerelevante. Adica e ok, tu ti-ai format o rutina din a citi in metrou, taxi etc Dar asta este rutina ta, om care citeste mult si are obiceiul cititului adanc inradacinat. Mie de exemplu nu imi place sa citesc in metrou sau in reprize de 15 minute. Mi se pare ca pierd esentialul.
Pentru cineva care nu a citit de mult si vrea sa isi reia acest obicei nu mi se pare o idee buna sa citeasca in reprize scurte. Are nevoie de timp si de relaxare sa lase o carte sa il capitveze, trebuie sa petreaca mai mult timp ca sa “get the feeling”.
Parerea mea…
Hm? Eu nu cred k as putea sa citesc asa, 10 minute aici, 15 acolo, 5 dincolo, fie ea si beletristica. Cum sa mai savurez?
Este intr-adevar o solutie pentru aceia care nu au timp sa citeasca tolaniti sau la birou, dar pentru mine, pasionata de lectura, cititoare neobisnuita, cu pretentii si exigente filologice, nu este deloc o masura acceptabila.
Poate pe Pynchon sau Balmaceda i-as rasfoi intr-un autobuz, dar asta ar insemna k i-am pus intr-un coltisor futil al constiintei mele.
Salut Andrei,
Nu ca n-ai avea dreptate, dar post-ul tau nu e despre citit, e despre cum iti folosesti timpul. Sunt de acord ca e o scuza penibila, sunt de acord ca daca esti “pus pe citit” gasesti timp in aproape orice context social in care te-ai afla si mai sunt de acord si cu @tavi, ca tine de o aumita rutina si, asa mai adauga, cu un anumit stil de viata.
Totusi lucrurile nu stau musai astfel cand vine vorba de utilizarea timpului liber sau a pauzelor ce pot fi umplute cu beletristica sau… voluntariat pentru ABA.
Tu ai timp de citit pentru ca pentru tine constituie o prioritate in modul in care iti administrezi timpul. Daca iti continui rationamentul ai sa vezi ca oamenii sustin ca nu au timp pentru ca nu au timp. In felul in care isi construiesc prioritatile oamenii au sa vina cu o multime de argumente, pe care, desigur, le poti interpreta dupa voie, insa asta nu le face mai putin reale sau valabile. Oamenii au prioritati diferite pentru ca au experiente, prieteni, sisteme de valori, curiozitati, placeri, afinitati si vieti diferite. E firesc si gasesc foarte ok asta.
Cititul e ok din N puncte de vedere si nu incerc in nici un fel sa-i stirbesc din importanta sau sa-l pozitionez intr-un loc nepotrivit. Insa la fel de ok sunt si alte activitati, chiar daca nu prezinta aceleasi atribute educative si constructive. Societatile umane functioneaza pe o serie de judecati si reguli creeate prin acordul social si care nasc, in functie de mii de factori diferiti, sisteme de valori si atitudini diferite. Prioritatea pe care o acorzi activitatii de a citi are loc in functie de sistemul tau de valori, de mediul in care actionezi si traiesti si de stilul de viata pe care l-ai invatat si interiorizat si pe care il consideri ok.
Putem continua argumentand pro si contra la nesfarsit, vom ajunge la grupurile sociale, la contractul social, la Freud si filosofie sociala, insa cititul ramane o activitate sociala educativa, constructiva si de placere.
Oamenii care sustin ca nu au timp (tin sa mentionez ca ma refer la oamenii care citesc, chiar daca nu o fac zilnic) fac asta pentru ca intr-adevar nu au timp.
Si, ca sa scap de “aerul de mos”, eu citesc o carte la 2 sau 3 luni, pentru ca nu am timp, nici chef. In facultate aveam si chef si cu 80% mai mult timp.
:) No, cam asta !
Apropo de acest fel a lui Andrei de a citi. Nu e cel ami placut, pentru ca daca aia ajuns al destiantie trebuie sa bagi cartea in buzunar sau geanta si de multe ori exact atunci era momentul cheie al intregii actiuni si se pierde daca vreti starea aia. EI BINE NU SE PIERDE! Ea sta acolo undeva latenta si tine doar de noi sa o reinviem la momentul cand deschidem din nou cartea. Insa si asta e un “obicei” pe care trebuie sa il invatam, nu ne nastem cu el! ;)
timp avem intotdeauna. e doar vorba de prioritizarea diverselor metode de a-l consuma. e vorba de alegeri, ca te uiti la tv, ca mergi sa cumperi ceva, totul e o alegere, in afara de facturi mai nimic nu e fortat de facut.
scuza timpului este trendy, e la moda, un om ocupat da bine si impresioneaza, mai ales pe cei care pierd timpul aiurea.
pe de alta parte un om care e tot timpul ocupat ori nu stie sa isi imparta bine timpul, ori sufera de sindromul hiperactivitatii, din diverse motive :)
avem timp pentru orice, sa vrem e mai delicat.
Personal sunt adeptul cititului pe indelete si nu prea mi se potriveste stilul cu metroul .Calculele sunt irelevante pt ca cine nu-si face timp de citit nici nu pune pret pe asta .Asa ca putin le-ar pasa.Intrebarea e de ce ar face-o?Nu cumva e prea greu? Pentru ce sa se chinuie? Personal cred ca cei care citesc nu-si impun asta ci le vine natural, de la sine.Iar cei care nu citesc n-ar face-o sa-i picuri cu rasina, adica doar fortati de imprejurari.Asadar chestia cu “n-am timp” e puerila doar pt cei care citesc. Timpul cititului nu exista pt cei care nu citesc dar mereu va exista un timp al televizorului,un timp al “pierderii de timp”.Acesta e vesnic real pt ei si nu s-ar putea distrage o secunda.Oricum nu le pasa absolut deloc.Poate ar fi interesant de facut un calcul al pierderii de timp.Ne-am ingrozi.
eu am ajuns sa citesc foarte mult in metrou. iar daca nu as profita de timpul acesta nu numai ca l-as pierde, dar nici n-as mai ajunge la a citi 3-4 carti pe luna. si asta aproape numai in metrou, eventual ratb (daca nu e prea aglomerat sau daca prind un loc).
calculele matematice de mai sus iccp timpul mi se par foarte utile pentru a demonstra simplul fapt ca timp este, numai sa se si vrea.
cel mai usor mi se pare sa citesti beletristica cand esti in miscare, pentru ca te captiveaza. uneori cobor din autobuz si merg citind datorita faptului ca am ajuns intr-un punct mult prea captivand si nu ma pot abtine :)
Andrei intr-o mare masura iti impartasesc parerea. Dar tu sau Razvan nu ati avut niciodata seri in care ati ajuns mult prea obositi pt a mai face orice ce va solicita mai mult din punct de vedere intelect? Nu ati avut niciodata seri in care pur si simplu nu mai gaseati puterea de concentrare nici pentru a intelege f bine stririle de la TV? Mai sunt si oameni din aceata categorie si care nu pot citi oricand, desi si-ar dori enorm, pt ca si pentru ei cartea reprezinta un mod de evadare din cotidian….
cred ca oricine are parte de seri de genul ala, dar eu unul sunt constient ca toate lucrurile pe care le fac intr-o zi au o anumita prioritate si le fac in functie de prioritatile astea. cel putin o jumatate de ora pe zi imi aloc sa citesc si cred ca mai toti oamenii pot face asta, dar numai daca o considera o prioritate. altfel nu va functiona niciodata.
stiu oameni pe care ii cunosc si ajung acasa seara asa cum povestesti tu mai mereu, dar cand imi povestesc ce fac toata ziua sunt pe lista aia lucruri pe care ei le considera mai importante decat cititul.
@Biscu: absolut toate lucrurile dintr-o zi sunt atat de indispensabile sau nu pot fi deloc eficientizate? eu zic ca mereu e loc de mai bine :) Nu vreau sa te judec, e doar o parere.
Pentru cei cu comentarii de genul: “eu nu pot citi asa” sau “e mai bine sa citesti 2 ore odata, decat in reprize de 10 minute”:
Sunt perfect de acord! Si, ca sa o lamurim, eu dau aici niste sugestii pt cei care se plang ca n-au timp. Eu citesc 6-7 (uneori 10) carti pe luna, imi trec in agenda perioade de 1-2 ore in care stau si citesc iar joia mi-am luat-o libera si toata ziua doar asta fac (pe bune). Adica joi nu muncesc, doar citesc si, uneori, ma plimb prin parc. Deci stiu ce ziceti, e mult mai bine asa.
Insa unii nu citesc deloc. Iar pentru ei ar fi super okay sa citeasca si in seturi de 10 minute. Macar sa citeasca ceva.
Andrei,
se pare ca ai dreptate, si daca este asa cum zice si acest studiu pe care mi-am permis sa-l aduc aici, ma apuc de citit.
Ramane de vazut ce sa citesc ! ca sa-mi capteze atentia nu?
” Conform unui studiu realizat de Mindlab International, cititul este metoda optima de detensionare. Dupa cum relateaza Mediafax, sase minute de lectura reduc nivelul stresului cu mai mult de doua treimi.
Cercetatorii de la Sussex University au testat mai multe metode “clasice” de relaxare, iar cititul s-a dovedit a fi cea mai eficienta metoda, peste ascultatul muzicii, savuratul unui ceai cald (se vede ca studiul vine din Anglia) sau un joc video. Astfel, lectura reduce stresul cu pana la 68%, muzica il scade cu aproape 61%, o ceasca de ceai (servita la ora 5 fix!) cu 51%, iar o plimbare in natura il diminueaza cu aproximativ 42%. Se pare ca jocurile video nu sunt chiar atat de eficiente. Acestea reduc nivelul stresului cu 21%, ritmul cardiac ramanand, insa, neschimbat.
Oamenii de stiinta spun ca succesul cititului se datoreaza centrilor nervosi din creier, care se concentreaza pe lectura, scazand in acest fel nivelul miocardului si tensiunea din muschi.”
am incercat sa folosesc drept exemplu o varianta usor exagerata pentru a-mi face mai clara parerea. sunt zile cand programul unor oameni este cel putin infernal…
Foarte bun articolul, din pacate sunt dintre cei care nu au avut in spate pe cineva sa-i indrume pe calea cititului si am ajuns sa nu-mi placa ,sa citesc carti, ma plictisesc repede,prefer sa vad filmul cartii respective. Stiu ca citind,devii mai educat, mai cult,dar se poate obtine acest lucru si pe alta cale, dexonline si wikipedia sunt doar 2 instrumente.
Andrei Rosca, ce mi-ai recomanda, sau mai bine zis exista vreo cale sa incep, sa indragesc cartile,nu stiu poate ai vreo sugestie sa nu ma plictisesc,ti-as ramane dator!
salutare tuturor,
Hai sa zic cum fac si eu pt ca mi se pare mai usor decat cititul in metrou sau pe strada si poate ii incanta pe cititori…
N-am televizor in camera in care dorm (oricum nu il deschid niciodata pe cel din sufragerie, imi ajunge calculatorul), si cand ma duc la culcare ca sa nu ma uit pe pereti pana adorm…citesc 10 pagini, 5, 20, 30… pana mi se inchid ochii. nu dureaza mai mult de 30 min. nu-mi iau nici 1 min din timpul zilei, si somnul parca e mai lin.
spor la citit ;)
zangaman,
dupa pararea mea importanta cititului nu sta in cultura gen dictionar (wiki,dex cum ai spus) ci in dezvolarea imaginatiei, in largirea emotionalitatii trairilor, inteligenta emotionala ….dezvolata ce este subtil.
spor!
Foarte bun articolul, Andrei! Intr adevar ar fi bine pentru fiecare dintre noi sa citim. Mai mult sau mai putin dar sa citim!
Oamenii nu mai au timp de citit pentru ca, in general, s-au obisnuit sa se planga ca nu mai au timp de nimic. N-au timp sa ii asculte pe ceilalti, n-au timp sa foloseasca semne de punctuatie, n-au timp sa respire sau sa planga si lista poate continua.
Nu se numeste oare superficialitate?
Eu citesc mult in tramvai si-n autobuz. Deseori nu am coborat in statia in care trebuia pentru ca m-a captat prea mult ce citeam. Consider ca si tine ca pasiunea pentru citit trebuie cultivata de cand esti mic de catre parinti.
Cat despre cei ce nu citesc am avut un prieten care numea rafturile de carti din librarii “hartie igienica” si afirma ca pentru citit sunt siteurile cu stiri. Si ma mai mir ca nu a mers relatia dintre noi :-)
Ai dreptate, timp se face. dar nu te enerveaza sa citesti sacandat? daca acea carte iti chiar place nu te enerveaza sa trebuiasca s-o intrerupi cand ai ajuns la rand la ghiseu, cand ai ajuns acasa cu taxiul?
E mai misto sa aloci o ora neintrerupt cititutului
Citesc lucruri diferite, in functie de momentele zilei.
Dimineata imi fac timp pt putina beletristica, macar 15 minute, inainte de a pleca spre munca. Pe drum imi iau diverse documente/tutoriale/carti tehnice, pt a face ceva util in ora petrecuta zilnic in trafic. La munca mai apuc sa-mi arunc ochii pe bloguri, forumuri sau site-uri cu informatii din nisa mea, de unde mai pot “ciuguli” ceva interesant.
Seara recunosc ca nu mai pot citi, am ochii prea obositi. Timp ar fi, insa puterea de concentrare scade. Si am atatea carti pe care vreau sa le citesc…
ur fu*kin right dude.
Ai dreptate, ne gasim scuze. Mi-am scos televizorul din camera timp de o luna si citeam o carte la 2-3 zile. In metrou nu-mi place sa citesc. Daca tot ma apuc de o carte, imi place sa fie liniste in jur. Vreau sa traiesc povestea, nu doar sa o citesc.
Oare de ce mi-am adus TV-ul inapoi? Au trecut 5 luni de cand n-am mai deschis o carte….
Am momente cand si eu mai uit de citit. Ma iau cu alte surogate si ma aud uneori ca zic si eu “nu mai am timp”. Atunci e momentul cand imi cam dau una peste frunte si cu prima ocazie intru cu capul inainte intr-o librarie sau dau alarma la prieteni sa-mi dea de citit.
Nu-mi place sa citesc in mijloacele de transport. In Iasi nici nu petrec asa mult timp in ele. In schimb in tren, cand plec la parinti, categoric iau o carte cu mine. Si nu degeaba.
In rest, citesc dimineata la cafea – si-asa tabietul cafelei e de cel putin 30 min la mine – si seara inainte de culcare. E grav cand nimeresc cate o carte care ma face sa unesc cele doua tabieturi si ajung la serviciu sa ma rog sa se inventeze cafeaua intravenoasa. Dar lucrurile bune merita si putina suferinta, nu?
Am momente cand si eu mai uit de citit. Ma iau cu alte surogate si ma aud uneori ca zic si eu “nu mai am timp”. Atunci e momentul cand imi cam dau una peste frunte si cu prima ocazie intru cu capul inainte intr-o librarie sau dau alarma la prieteni sa-mi dea de citit.
Nu-mi place sa citesc in mijloacele de transport. In Iasi nici nu petrec asa mult timp in ele. In schimb in tren, cand plec la parinti, categoric iau o carte cu mine. Si nu degeaba.
In rest, citesc dimineata la cafea – si-asa tabietul cafelei e de cel putin 30 min la mine – si seara inainte de culcare. E grav cand nimeresc cate o carte care ma face sa unesc cele doua tabieturi si ajung la serviciu sa ma rog sa se inventeze cafeaua intravenoasa. Dar lucrurile bune merita si putina suferinta, nu?
Bottom line: daca vrei, timpul de citit ti-l faci, pentru ca oricum, fiecare din noi, oamenii foarte ocupati, contorizeaza foarte multi timpi morti intr-o zi. De altfel, daca ne propunem sa ne facem timp pentru citit, nu vom avea decat de castigat, pentru ca un moment de sinceritate cu noi insine asupra acelui “nu am timp” va duce la o reorganizare a timpului nostru personal, o identificare a activitatilor inutile si a timpilor morti, prin care s-ar putea sa descoperim o comoara de timp.
Ai punctat f bine! Si eu mai fac asa dar de multe ori parca mi’e greu sa iau cartea cu mine. Citind in drum spre casa efectiv parca trece mai repede si uneori iti doresti calatoria spre casa sa dureze cu cateva min mai mult sa-ti termini paragraful de citit.
ma bucur ca reusesc sa citesc si eu, oriunde! Cu muzica clasica in urechiuse – e PERFECT!
Heeei! Ma simt bine intre atatia cititori. Chiar si ocazionali, chiar si disperati ca n-au decat o viata. Serios, n-as fi crezut ca in epoca audiobook-urilor mai sunt multi adepti ai obiectelor astora mari (nu intra in posete si buzunare), grele, incomode, carora li se ingalbeneste hartia (de-ti crapa ochii pana ajungi la sfarsit) si care aduna praf de peste tot (si ti-l vara fara menajamente pe nas la fiecare pagina)! Si cum “ma ocup cu cititul”, habar n-aveti voi ce curaj imi dati pentru ziua de maine!
Andrei, toata stima! Din cauza ta am citit si ce n-as fi crezut ca voi citi vreodata – despre antreprenori si antreprenoriat! -, ba chiar cu pofta. Multumesc.
Cat despre metoda de-a citi, ai dreptate, nu asta conteaza, ci actul in sine. As povesti, drept pilda, cum e sa ai de citit mii de pagini plicticoase in cateva zile, cum noptile intra la apa de nu mai incap nici 4 ore de somn in ele, si cum, cu toate astea, tot se mai gaseste timp sa ridici caramidoiul de pe noptiera si sa mai citesti, acolo, cate pagini iti poti permite sa furi, din minunatia pe care ‘abia astepti sa ai timp’ s-o gusti pe indelete. Iar pe noptiera se aduna caramida preferata peste caramida preferata, luni de-a randul, pana intr-o zi cand… se devoreaza si se savureaza.
Intr-o incercare de imprietenire pe blog, mi-a ghicit odata cineva ca sunt tare singura. Asta m-a nedumerit (pana-n ziua de azi). Niciodata n-am suferit de singuratate intre carti si oamenii de pe langa ele. Niciodata.
Pot spune ca rezonez cu o mare parte din ideile acestui articol…e adevarat ca scuza lipsei timpului pt citit e o ineptie, insa nu sunt de acord cu “matematica” lui Andrei Rosca. E adevarat ca in timpul zilei pot exista mai multe momente moarte (de ex calatoria cu autobuzul, tramvaiul, metroul, taxiul, asteptarile in statie etc), insa nu cred ca poti citi mereu in aceste momente, cel putin nu carti “cu greutate”. De exemlu, sunt anumite carti, care, prin informatiile profunde si complexe pe care le contin, care indeana la reflectie, nu se pot citi pe reprize de 10-15 minute si nu intr-un mediu plin de agitatie ca tramvaiul sau taxi-ul. Adica, poti citi romanele de autori ca Sandra Brown in tramvai (asta mai ales in cazul femeilor), le poti citi si pe cele de Agatha Cristie sau Aventurile lui Sherlock Holmes, carti automotivationale etc, insa dupa parerea mea, nu poti citi romanele lui Dostoievski, Turgheniev, Tolstoi, Sienkiewicz etc in tramvai sau metrou. De asemenea, nu poti citi carti complexe ca Biblia, Metafizica lui Aristotel, Schopenhauer, Kant etc in metrou. Cine a putut vreodata sa citeasca Critica ratiuni pure a lui Kant in taxi, metrou sau tramvai? Vreau sa spun ca sunt anumite carti cu grad ridicat de complexitate, carora trebuie sa le acorzi un studiu mai indelungat la sala de lectura a bibliotecii sau in propria locuinta…acele pauze sau reprize de 10-15 minute nu sunt nicidecum suficiente pt cititul unor astfel de opere.
Draga Andrei Rosca, as fi curios sa ne spui, cum ar putea cineva sa citeasca carti de genul “Crima si pedeapsa” de Dostoievski sau “Critica ratiunii pure” de Kant pe reprize de 10 sau 15 minute in timpul mersului cu metroul, taxiul, tramvaiul etc sau in timp ce se asteapta in statie. Eu ma gandesc ca nu orice fel de carti se pot citi in timpul acestor deplasari. Am mai spus si intr-un comentariu anterior ca exista o multime de carti care nu pot fi citite decat in sala de lectura, la masa de lucru ( ma refer aici la majoritatea cartilor care au facut istorie, marile opere, care prezinta informatii complexe, ce indeamna la reflectie si nu se pot citi pe reprize scurte si intr-un mediu agitat cum e cazul in mijloacele de transport in comun). Ma insel cumva?
Uite, iti dau exemplu de o lucrare celebra, scrisa de un mare autor roman si anume Mircea Eliade. Este vorba despre “Istoria credintelor si ideilor religioase”, recunoscuta la nivel international de catre comunitatea de cercetatori. Spune-mi te rog, cum ar putea cineva vreodata sa citeasca aceasta opera (sau una similara) in tramvai, metrou etc?