Poate unii dintre voi isi amintesc cum povesteam acum ceva vreme despre faptul ca eu nu consider modestia o calitate ci un lux, in special atunci cand esti tanar. Putini si-l permit. Astazi am discutat despre asta cu Iulian, la un ceai, iar cand am ajuns acasa am gasit in Convorbiri cu Octavian Paler, carte pe care abia am inceput-o, urmatorul fragment:
“V-am marturisit ieri ca eu nu consider modestia o virtute. O invoca in genere indivizii cu insusiri mediocre pentru a lasa impresia ca mediocritatea lor tine de modestie, nu de lipsa lor de calitati. In tinerete ea ar fi chiar o prostie. Ce sens are sa fii modest la douazeci sau treizeci de ani? Daca nu crezi atunci ca esti in stare sa izbutesti ce n-a izbutit nimeni pana la tine, cand o s-o crezi?”
Si ma mai intreaba unii de ce imi place Paler. D’aia.
A fi lipsit de modestie inseamna si a deveni arogant. N-as recomanda asta decat celor care se intind doar cat ii tine patura. Daca cineva nu este sigur pe ce si cat stie sa faca, mai bine sa ramana ‘mediocru’.
ei Andrei, te astept cu o recenzie pe masura despre aceasta carte…
Tacerea e de aur… dar uneori nu poti sa-ti dai seama cine e si “mediocru”, vorba lui Bogdan. Fara a fi orbit de textele Maestrului, fragmentul respectiv, scos din context, poate sa fie interpretat si contradictoriu. Aici era vorba de cutezanta si de senzatia fascinanta de a fi acolo sus, de a aspira a ajunge acolo, luptandu-te cu tot… inclusiv cu iubitele mori de vant…
Acum am si eu un raspuns pertinent pentru cei care ma acuza de lipsa de modestie. Devorez acum cartea. Daca as avea mai mult timp, ar fi si mai bine.
Bogdan: de acord! presupune si o anumita doza de aroganta care de cele mai multe ori nu e buna
kogaionon: vine si recenzia doar ca stii la fel de bine ca mine cum scrie Paler. Nu o poti citi pe nerasuflate, trebuie mestecata bine.
Eu asa am citit-o, “pe nerasuflate” (revenind apoi, e drept) si mi-a prilejuit experiente neasteptate.. Astept si eu cu interes recenzia..
Cat de iubite aceste mori de vant, Kogaionon?..
Eu cred ca invers ar trebui privite lucrurile.Aroganta poate insemna cateodata si lipsa curajului de a face ceva.
Aroganta poate insa veni si dintr-o incredere de sine exagerata.
Andrei: pana la o anumita varsta, fiecare se crede un Icar (sau asa ar trebui)… asta chiar poate duce la o incredere de sine exagerata… dar nu e nimic rau. Este chiar permisa… mai rau este ca toata viata sa te crezi Icar si avem exemple cotidiene de tot felul, uita-te la politicianul CVT, de ex… Maestrul nu se referea la aroganta ca un comportament in sine, ci ca gandire interioara, daca vrei. chiar daca suna stranie exprimarea mea.
nebulosa: poate fi valabil sensul tau (desi eu nu cred in el) insa Paler in tinerete a avut curaj, deci nu la asta se referea, daca tot vorbea din propria-i experienta.
skingslaf: atat de iubite cat putea un quijotist roman sa le adore… virtual, desigur.
Românul, de felul lui, suferă de modestie exagerată şi de aceea avem în istorie o serie de oameni a căror adevărată valoare nu a fost cunoscută. Exemple: Nicolae Paulescu, Petrache Poenaru ş.a.m.d.
Şi, Kogaionon, puţini se cred un Icar. Pe câţi dintre tinerii de azi îi vezi dorind cu orice preţ să se înalţe, să facă ceva, să creeze?
Lucian: spuneam ca asa ar trebui… multe ar trebui dar nu se intampla. Cred ca si tinerii de azi doresc sa se inalte, doar ca uneori reperele lor sunt altele fata de criteriul nostru de valori. Important este sa caute, sa doreasca. Un popr are nevoie de energia lor!
Modestie exagerata: poate si piosenia noastra religioasa a conturat in istorie un chip stoic, dar demn :-)