Cei ce au mai citit despre ce se intampla in lagarele naziste, inchisorile comuniste si chiar si (sau mai ales) pe vremea Inchizitiei, stiu ca oamenii de acolo erau torturati prin nenumarate metode, de multe ori cu scopul de a recunoaste, marturisi, abjura sau trada. Poate exceptie faceau nazistii, unde motivele ar putea fi discutabile. In plus, odata cu trecerea timpului, nemtii au devenit din ce in ce mai putin sadici, nu din omenie, ci dintr-o nevoie de eficienta. Prioritatea lor s-a mutat incet incet de la a ii umili cat mai mult pe evrei, la a extermina cat mai multi dintre ei, cat mai repede.
Si nu doar atunci se apela la astfel de tehnici. Toate serviciile secrete din lume folosesc inca ceea ce ele numesc “interogare coercitiva”. In fapt, doar o alta expresie pentru tortura.
Totusi, desi mare parte dintre tehnicile de tortura se bazeaza pe a produce intr-un fel sau altul durere prizonierului, motivul pentru care cei mai multi dintre ei cedeaza la un moment dat nu decat foarte putin legatura cu durerea suferita.
De altfel, daca ne gandim un pic la cateva exemple de fosti prizonieri care au reusit sa reziste tuturor torturilor, vom realiza ca nu au fost neaparat oameni cu o foarte mare rezistenta la durere, ci oameni cu un psihic foarte puternic. Incepand de la glugi, catuse si alte modalitati de a le limita prizonierilor libertatea, si pana la izolarea totala de alti oameni, tinutul lor in intuneric, frig sau infometarea, toate sunt metode care ataca in primul rand mintea, nu corpul unui om.
Loviturile, electrosocurile, lumina puternica si zgomotul insuportabil sau, la polul opus, linistea si intunericul administrate perioade lungi de timp. Toate acestea sunt folosite pentru ca, impreuna, reprezinta un soc (cu “sh”) psihologic suficient de puternic pentru a smulge declaratii, confesiuni, tradari sau, in cazul fenomenului Pitesti de exemplu, renuntarea la fostele convingeri.
Aceste incercari pot fi rezumate in doi pasi. Tortionarii:
1. Ii ataca prizonierului abilitatea de a intelege ce se intampla in jurul lui si incearca sa ii amorteasca sau sa ii anihileze simturile (il leaga la ochi, la maini, il tin izolat, schimba conditiile legate de lumina, caldura, frig, zgomot etc). Cu alte cuvinte, incearca sa il decupleze de la lumea pe care el o cunoaste, cat mai repede si cat mai brutal. De ce? Poate fiindca ceea ce nu cunoastem ne sperie.
2. Distrug imaginea de sine a prizonierului. In inchisoarea de la Pitesti, dar si in multe dintre lagarele naziste, mai ales in prima parte a razboiului, sunt nenumarate cazuri care te fac sa te intrebi cum de asemenea oameni au fost posibili.
Obiectivul lor este dezumanizarea. Prizonierii sunt pusi sa se tortureze intre ei, gardienii sunt alesi dintre detinuti si recompensati pentru salbaticie, iar asta este doar inceputul. De altfel, Eugen Turcanu, de exemplu, a fost probabil unul dintre cei mai creativi tortionari din lume, nu doar din Romania. Cititi Memorialul durerii sau Fenomenul Pitesti si veti intelege ca, din multe puncte de vedere, lagarele naziste erau o gluma, fata de unele inchisori comuniste. Dupa parerea mea, exista lucruri mai condamnabile chiar decat a ucide.
Asadar:
– se incearca dezumanizarea, diminuarea increderii si imaginii de sine, renuntarea la credinte si speranta. Daca ti s-au luat astea, ti s-a luat totul.
– initial, incercarea de a obtine deconectarea se face brutal, nu treptat!
– niciodata nu se foloseste o singura tehnica, ci o combinatie de tehnici de tortura.
De ce? Fiindca doar asa se poate obtine socul necesar destabilizarii psihice. Prin actiuni care, impreuna, provoaca un soc suficient de puternic, urmat de haos.
Iar cele de mai sus pot fi adaptate pentru a intelege foarte multe dintre problemele din jurul nostru, fie ele profesionale sau personale.
————-
De citit:
– despre lagarele naziste: Auschwitz – Laurence Rees; o carte care prezinta parca mult prea amanuntit ce se intampla in, din pacate, celebrul Auschwitz
– despre inchisoarea de la Pitesti si Eugen Turcanu: “Fenomenul Pitesti” – Virgil Ierunca + Wikipedia + Memorialul durerii – Lucia Hossu-Longin + cateva articole.
E foarte greu de inteles cum au reusit unii prizonieri sa indure tortura insuportabila conform descrierilor. Cred, dupa cum spune si Dan Puric in cartile sale, ca au rezistat (chiar daca au murit mai apoi) si nu au tradat/ renuntat la valorile iubite datorita credintei in Dumnezeu.
Da, si asta poate fi un motiv destul de bun. Tot la “credinte” cred ca intra. Si in mod cert cel putin unii dintre ei au rezistat datorita acestei credinte.
Totusi, fara a avea o problema cu Dan Puric (din contra, imi place foarte mult), nu pot sa nu observ ca din punctul lui de vedere cam totul se rezuma la credinta in Dumnezeu. Nu zic ca nu se poate, nu zic ca e gresit, doar observ.
A propos de cele “interogari coercitive”, tradare, rezistenta etc, saptamana viitoare Cotidianul ofere primul volum din „Pavilionul cancero?ilor“: http://twurl.cc/o0q
Legat de Dan Puric, da, am observat si eu acest lucru si mi se pare minunat; la el gasim ca punct central crestinismul, dar indiferent de religie, credinta in Dumnezeu e decisiva. Poti sa crezi in oameni, in idei, insa a crede in Dumnezeu e cu cel puti o treapta mai sus.
Andrei, cum fac sa primesc pe mail comentariile la acest post? tema noua (desi arata fain) nu are optiune de “send updates by email when new comments…” or something like that? N-as vrea sa ma abonez prin RSS si la comentarii, nu-i comod.
stiu ca nu are. Incerc sa rezolv asta zilele urmatoare. Mai am cateva lucruri de adaugat la tema noua, insa am o saptamana ceva mai aglomerata.
Uneori ma intreb daca macar citiva oamenii ai societatii actuale ar rezista astazi la astfel de torturi. Daca mai suntem noi suficient de puternici din punct de vedere psihic sa nu cedam. Sa nu cedam in timp. Sa avem o idee, un crez, un Dumnezeu in care sa credem suficient de puternic si care sa ne ajute sa nu cedam, no matter what.
In orice moment este alegerea noastra. Alegerea noastra sa cedam sau nu. Dar uneori ne descoperim slabi, sau neinvatati sa ducem pina la capat. Neinvatati cu noi insine in sitituatia respectiva.
Nu pot vorbi de torturi fizice, pentru ca stiu despre mine ca as ceda la prima palma. Brrr, numai gindul ma inspaiminta.
Dar ma gindesc la torturile psihice moderne. Cind reusesc doar cei care nu renunta la idee. Incepind cu sutele de becuri arse ale lui Edison, care nu a renuntat la idee cu toate frustrarile acumulate, continuind cu exemplele torturilor cind Dumnezeu a fost ideea la care nu s-a renuntat, sau familia, sau gindul de a nu ceda cu orice pret.
Mai suntem noi atit de puternici sa ne urmam ideea si destinul? Orice ar fi? Dar chiar ORICE?
Suntem atit de mercenari si ne vindem dorintele, gindurile, sperantele, la primul hop, la prima durere, la prima frustrare, la prima neimplinire …
Sau poate ca nici prea multa incrincenare nu este buna? Cineva zicea “trebuie sa invatam sa ii dam drumul”, dar cred ca doar moartea trebuie sa invatam sa o lasam sa treaca ….
In “Apararea lui Galilei”, intrebat de ce a abjurat, Galileo Galilei, raspunde ca lumea se astepta de la el la prea multe sacrificii. Ii cereau sa renunte la prea multe, fara sa isi dea seama ca viata e ultimul lucru la care iti permiti sa renunti. Dupa renuntarea la viata, nu iti mai poti permite nici macar sa alegi la ce sa renunti si la ce nu.
Eu as recomanda si Gherla de Paul Goma.
Pentru cei ce nu mai stiu sa cumpere o carte si cauta PDF-ul, recomand Patimile dupa Pitesti de acelasi autor – http://www.romanimea.com/pdf/PaulGoma/LRP_PITESTI.pdf
De asemenea – pentru aceiasi experienta, dar alt unghi (sau cum poti sa rezisti tortionarilor) am fi nedrepti daca nu am mentiona Jurnalul fericirii al lui Steinhard – o lucrare fabuloasa !
Andrei, mi se zdruncina creierii la acest articol, sunt prea sensibila, insa am citit despre asta si am lsi ucrat o perioada cu un fost detinut politic al Romaniei.
A rezistat tot datorita credintei in Dumnezeu si a faptului ca a avut acces la carti. Astfel, nu au reusit sa-i spele creierul. A si scris in timpul detentiei. Ne arata pe craniul sau urmele torturilor fizice si ura sa fata de tortionari era din nefericire dar justificat evidenta. Elevarea lui spirituala l-a tinut in viata.
Bogdan, superb
Paul Goma si Steinhard sunt personalitati si ingerii vii ai lagarelor comuniste.
Scrierile acestora modifica definitia umana in sfera divina.
Multumesc pentru completari, Bogdan. Sunt binevenite :)
Din punct de vedere ideologic nazismul (bazat pe doctrina national-socialista) si comunismul (derivat din socialismul nationalist) se suprapun. Regimul stalinist a facut mai multe victime decat nazismul, in plus, Stalin si-a decimat propriul popor, spre deosebire de Hitler care lupta importiva unui pericol exterior (evreii si comunismul). Amandoua regimurile sunt abominabile, dar politica de Gulag e mai monstruoasa decat lagarul… Parerea mea, desi nu cred ca superlativul absolut al raului suporta grade de comparatie!
Felicitari pentru tema…
Daca cu ceva timp in urma se lucra foarte mult cu torturile fizice, astazi se lucreaza cu torturile psihice.
Nu pot spune cu certete, dar pe vremea comunismului un om fara un picior, un ochi, o mana, nu putea sa puna la indoiala puterea statului. In schimb, in zilele noastre puterea statului este cea pusa la indoiala. Credinta si resemnarea erau bazele celui torturat. Astazi sunt: persuasiua in fata magistratilor, cumpararea celor mai buni avocati, martorii mincinosi etc.. Elemente cu care credinta si resemnarea nu mai sunt prea mult de folos.
Filosofie: Ceea ce a fost este ceea ce este.
Violeta: de acord cu tine. Daca analizam dpdv al numarului de oameni ucisi, evreii lui Hitler cantaresc mult fata de victimele comunismului (cel putin in Romania). Insa eu ma refeream la tortura.
Oricum, intr-adevar, nu e corect sa vorbim despre gradele de comparatie ale “superlativul absolut al raului”.
Andrei: sistemele tortionare s-au bazat pe oameni. Tortionarul, comunist sau nazist, e si el tot un om… vecinul, fostul coleg de scoala, o ruda… El este oglinda regimului pentru care lucreaza. Nu stiu care este motivatia politico-geografica, dar regimurile din est au fost intotdeauna mai crude si mai inclinate catre practici dezumanizante. Caci nu poti sa vorbesti despre tortura in afara sistemului. In afara sistemului, actul de tortura e un act deviant individual. Intr-un sistem insa, devine unul din stalpii pe care acesta se sustine.
asa e, ai dreptate.
ce simpatici sunteti….vorbiti de torturi ca de ..prajituri..sarmani copii, banuiesc totusi ca sunteti copii….. discutati de altceva , va rog, nu stiti nimic…tortura se simte..nu se citeste despre ea cum ar fi fost, sau de ce nu, cum este?
tortura nu seamana cu nimic din ce ti se in tampla in viata rau..
ca te arzi, te tai, cazi din copac….
tortura ti-o face un animal de om, sau femeie…
este premeditata, el stie ce-ti face si tu nu stii…
mai bine vorbiti despre…
mult mai bine…
iulian: in primul rand, discutam despre ce vrem. Dar FIX despre ce vrem.
In al doilea rand, ca nu am prea fost torturati si deci nu vorbim din proprie experienta e perfect adevarat. Din fericire nu am trecut prin asta. Si fiindca nu am trecut prin asta, avem 2 variante:
1. Ne prefacem ca nu exista si, deci, nu ne pasa.
2. Citim si incercam sa invatam ceva din suferinta unor oameni.
Esti sigur ca ar trebui sa mergem pe prima variana? Ca eu nu-s.
Iulian:”tortura ti-o face un animal de om, sau femeie…” sa inteleg ca femeia nu e om?:D
Rolul acestor discutii este sa ne cunoastem istoria ca sa nu o repetam, vorba lui Havel. Faptul ca niste tineri vorbesc despre tortura si tortionari in vremuri de deraiere politica reprezinta, cel putin pentru mine, ca societatea civila incepe sa functioneze. La o alta deraiere, sper imposibila” , nu se vor lasa recrutati in armata tortionara a unui regim. Bref: daca taceai… :))
Iulian, “tortura ti-o face un animal de om, sau femeie…”.
Femeile nu tortureaza. Nu fizic cel putin. Si in momentul in care nu esti legat cu lanturi sau inchis intr-o incapere, tortura psihica poate fi evitata. Doar daca nu suntem masochisti, evident. Este adevarat ca avem un simbure de masochism in noi si chiar daca cineva ne raneste, continuam sa dam uneori si a doua sansa, si a treia … Dar doar pentru a ne demonstra ca am facut tot posibilul.
“este premeditata, el stie ce-ti face si tu nu stii…” Aici este adevarat. Dar doar pentru prima data. Daca dupa prima durere, nu intelegi de ce … poate ca o meritam si pe a doua. Dupa a doua, ar trebui deja sa dezvoltam anticorpi. Dupa a treia, ar trebui sa … luptam inapoi (fight back).
Desigur, teoretic vorbind….
P.S. Vorbim de adulti. Nu copii in formare care intr-adevar, nu inteleg. Si care pot fi torturati cu nesimtire si buna stiinta, doar pentru ca sunt inocenti. Adulti spre maturi.
Ma refer la torturile morale.
Soc-destabilizare-haos. E simplu. Ca un cutremur. Cand nu esti suficient de puternic si stabil psihic, se produc daramaturi…
Partea interesanta (ca sa nu spun partea buna…) este ca poti evolua. Pentru ca, dupa trecerea in revista si jelirea pagubelor, in mod normal urmeaza o perioada de reconstructie (renastere e putin cam pretios spus), cu amintirea socului primit. Adica, hai sa invatam din greseli :) .
Pentru Violeta Lungu: bravo!
Cristina, lasnad la o parte greseala de gramatica, sper sa nu incepeti ca huidu si gainusa, eu sunt in varsta, am 68 de ani, si am informatii direct de la cel in cauza privind tortura practicata de femei..
Cele care au facut-o, s-au exprimat in mod salbatic, fizic vorbind..
Habar n-ai ce poate o femeie frustrata…
Mi-am dat si eu o parere, fiind in cunostinta de cauza,
M-am nascut in timpul celui de al doilea razboi mondial, am trecut printr-un regat, printr-un comunism prea lung si iata sunt in capitalism, un capitalism cu increngaturi de hoti si mafioti, la cel mai inalt nivel…
Bine ca nu mai urmeaza si alt sistem..
Doar cel a lui Dumnezeu…
Pace…
Si, Violeta, daca tu crezi ca vecinul, colegul de scoala sau o ruda, care te toarna , sunt si ei tot oameni, stiind exact ce urmeaza sa patesti, atunci ai o inclinatie periculoasa….
Alina, in recunoasterea apararii unei persoane de acelasi sex, bravo pentru “bravo Violeta”…
Violeta, imi cer scuze, am gresit si cuvantul “lasand”..l-am scris “lasnad”..primeste aceasta erata , te rog
Iulian, daca vrei sa ne spui ca femeile tortionar sunt foarte parshive si perverse, eu iti dau dreptate. Femeile frustrate sau femeile care doresc sa isi demonstreze superioritatea in raport cu “porcii de barbati” pot inventa metode perfide de tortura.
Nu incep cu Huidu si Gainusa, voiam doar sa inteleg aluzia aruncata de tine legata de femei si torura. Nu ai fost prea detaliat in postul cu pricina si era firesc sa iau apararea femeilor.
Cu riscul de a parea nepoliticoasa (imi cer scuze, incerc doar sa explic): faptul ca ne spui ce virsta ai nu inseamna ca trebuie sa luam mereu de bun tot ceea ce ne spui. Fii explicit, argumenteaza la obiect si convinge-ne. Nu este deajuns o aluzie si o sintagma de genul “stiu eu ce spun”. Spune-ne detaliat si noua ceea ce stii si atunci vom sti si noi si vom accepta ca ai dreptate daca ai dreptate.
Ai dreptate Cristina, chiar nu vreau sa credeti tot ce spun, dar sa dechid o anumita pagina din viata mea, este prea mult..
A fost destul atunci…
Sper sa nu mai fie pentru nimeni, niciodata…
Iulian, ai gresit persoana! Nu sunt, nu am fost si nu voi fi niciodata o feminista si nici macar prin apropiere, chiar contrariul, as spune!