Imposibil

Napoleon a zis la un moment dat ca “imposibil este un cuvânt care se găseÅŸte doar în dicÅ£ionarul proÅŸtilor” si sunt perfect de acord. Toate lucrurile mari s-au realizat in timp ce lumea le credea imposibile, de nerealizat. Cred ca sunt prea multi oameni care s-au atasat emotional de comoditatea pe care o da cuvantul “imposibil”. O comoditate nesimtita in care se poate cuibari oricine in momentul in care lucrurile incep sa se complice. De cate ori cineva simte ca exista pericolul sa fie scos din confortul rutinei reactioneaza izolandu-se in lumea lui, ingustandu-si mintea si refuzand cu fermitate sa spere, sa viseze. Si in momentul acela spune singurul lucru cu care isi poate justifica ignoranta: Imposibil.

Una dintre putinele (singura?!) fraze in care folosirea cuvantului nu m-ar face sa zambesc amar si sa ma intorc cu spatele ar suna cam asa: ” Daca nu ai vise, sperante, daca nu crezi cu adevarat ca un lucru se poate intampla, atunci este cu adevarat imposibil ca el sa se produca.” Dar chiar si in acest caz, neproducerea lui nu denota puterea cuvantului ci lipsa de putere a celui ce il rosteste.