Stiti ideea aia geniala pe care credeti ca o aveti? E zero. A fost zero din momentul in care v-a venit, si va continua sa fie zero pana cand veti incepe sa o aplicati. Planuiti de 3 luni sa o faceti, ati vorbit deja cu prieteni si v-ati facut niste calcule? Nu stiu care sunt rezultatele calculelor, insa va pot spune cat valoreaza ideea: zero. Si o sa devina ceva mai mult decat zero in momentul in care tocmai a inceput sa fie aplicata. De voi, sau de altcineva.
Aveti o idee de proiect online? E zero. Nu mai traim intr-o lume a ideilor, ci intr-o lume a executiilor exceptionale. O lume care s-a cam saturat de oameni cu pareri si de consultanti care nu pot duce un proiect de la un capat la celalalt.
In general, lucrurile functioneaza asa: tu crezi ca ai o idee. De obicei, geniala. Nu-i. Si chiar daca ar fi, in mod cert mai sunt alti 10 oameni pe lumea asta cu aceeasi idee. Si lor li se pare cel putin la fel de geniala. Suntem centrul propriului nostru univers, toti credem ca avem macar momente in care suntem geniali.
Sa presupunem insa pentru cateva secunde ca acei 10 oameni n-ar exista. Ideea ta chiar e unica. Si chiar ar merge, si chiar ai da lovitura, indiferent daca a da lovitura se refera la bani, la femei sau la masini scumpe. Ce te face sa crezi ca maine dimineata ideea asta, pe care intr-adevar tu ai avut-o primul, nu ii va veni si altcuiva? Si daca ii vine, esti sigur ca nu e mai rapid ca tine? Sau ca nu e suficient de inconstient incat sa incerce inaintea ta si sa ii si iasa?
In ultimii ani am vazut doua tipuri de oameni care o dau mereu in bara. Unii au intotdeauna o idee noua, vor intotdeauna sa schimbe ceva la un plan, gasesc mereu noi abordari, au mereu o idee care ar putea da lovitura. Cu toate astea, nu termina niciodata nimic. Se cheama inconsecventa. Ii recunosti usor, nu duc niciodata ceva pana la capat.
Ceilalti au mereu aceeasi idee, insa le e frica sa vorbeasca despre ea, fiindca e posibil ca cineva sa le fure ideea. Din nou, e o abordare gresita. Nu fiindca ideea lor nu ar fi geniala, poate ca e. Nici fiindca ar fi absolut imposibil ca cineva sa le-o fure. Abordarea e gresita fiindca ei nu inteleg ca degeaba iti fura cineva ideea. Poate sa ti-o fure o lume intreaga. Tie ar trebui sa iti fie frica nu de furt, ci de faptul ca cineva chiar o va pune in practica. Si ca ii va iesi. Adica exact ceea ce tu nu faci de atatea luni de zile. Nu o pui in practica si, in consecinta, surprinzator sau nu, nici nu iti va iesi vreodata.
N-as vrea sa se inteleaga ca oamenii cu idei au o problema, nici ca e gresit sa o dai in bara. Multi dintre noi avem idei, unele bune. Si majoritatea am dat-o in bara de multe ori; in mod cert se va mai intampla. Ceea ce spun este ca ne concentram prea mult pe idei si prea putin pe executie. Uitati-va in jur si intrebati-va: ce va impresioneaza?
Eu unul, as prefera oricand sa am in jur oameni care au avut cateva idei, au incercat sa le aplice si au dat-o in bara, in locul oamenilor care au avut idei aparent geniale dar care n-au avut curajul sa le puna in aplicare niciodata. Daca aveti o idee, poate ca ar fi cazul sa incepeti sa o puneti in aplicare. Acum, nu maine. Maine o va aplica altul iar voi nu veti putea spune decat ca “am avut ideea asta inaintea lui”; iar lumea, pe buna dreptate, nu va da doi bani pe asta.