In fiecare an, prin decembrie, imi propun sa scriu un articol despre lucrurile importante din anul ce tocmai se termina. In unii ani reusesc, in altii sunt probabil prea coplesit de ceea ce descopar analizand ultimele 12 luni. Asa ca anul asta ma voi asigura ca se va intampla. Facand-o acum.
Anul 2010 e anul in care am sperat cum nu credeam ca sunt capabil sa sper, am luptat intr-un fel cu totul diferit decat luptasem si am realizat ca sunt lupte pe care, oricat de tare ai fi, nu ai cum sa le castigi decat impreuna cu altii. Singuri, oricat de mari am crede ca suntem, suntem prea mici.
2010 e anul in care am validat oameni. Anul in care am invatat sa “let go” si anul in care am ales sa incep sa am mai multa grija de copilul din mine si sa il iau mai mult la misto pe antreprenor. Iar lucrurile au inceput sa se intample si mai repede si mai bine decat inainte.
2010 e anul in care am ales sa progresez oprindu-ma si uitandu-ma in jur. Am inteles ca viteza poate sa duca la eficienta, insa aproape niciodata nu duce la eficacitate. E anul in care am terminat de scris o carte care va ajunge la cateva zeci de mii de oameni. Oamenii potriviti. Oameni care vor produce o schimbare.
Si 2010 mai este ceva: e anul in care mi-am dat seama ca uitam (me included) prea des sa pretuim oamenii buni din jurul nostru. Si e anul in care mi-am promis sa nu mai uit asta.
Sper sa nu i se para cuiva ca e un articol trist, fiindca nu-i. E un articol pe care il scriu zambind. Fiindca, mai presus de toate, 2010 e anul in care m-am cunoscut mai mult decat in oricare alt an; a fost anul in care am crescut enorm si la sfarsitul caruia ma uit in oglinda si zambesc. Fiindca distanta intre ceea ce eram anul trecut si ceea ce sunt astazi este ravasitoare. Nu stiu cat se vede in exterior, nici nu ma intereseaza foarte tare, insa in interior se vede. Si e bine. :)
Mi-a plăcut “Fiindca distanta intre ceea ce eram anul trecut si ceea ce sunt astazi este ravasitoare.”
E singurul lucru după care îţi dai seama că ai evoluat şi n-ai stat pe loc.
Asa e, messire, ai perfecta dreptate. Milimetru cu milimetru. De munca, de cale, de zambet :)