Ne cam plac extremele si vedem lucrurile in alb si negru mult prea des. Atunci cand iti dai seama ca ar fi trebuit sa tii in echilibru viata profesionala cu cea personala si ca ai esuat nu-i usor. Ma uit cat de greu imi este mie sa o fac, ma bucur ca mi-a reusit atat cat mi-a reusit si fac eforturi constante sa nu o iau pe aratura. Atunci cand iti place foarte mult ceea ce faci sau iti doresti foarte puternic o cariera de succes e usor sa apesi pedala de acceleratie si sa te trezesti ca nu mai ai timp de ei. Sau de tine.
Dar stiti care e cel mai tampit lucru pe care il poti face atunci cand iti dai seama ca balanta s-a inclinat prea mult si ai ignorat una dintre bucatile importante din viata ta? Exact lucrul ala pe care il fac mai toti oamenii care ajung acolo: schimba complet focusul. Daca nu ma mai recunoaste familia, imi dau demisia. Daca nu am depus suficient efort la locul de munca si simt ca nu sunt apreciat, aleg sa imi ignor familia sau prietenii vreo 3-4 luni. Adica se misca dintr-o extrema in alta. Cateva luni mai tarziu, sunt prinsi intr-o situatie foarte asemanatoare cu cea precedenta, doar ca la capatul opus.
Solutia este echilibrul. Da, atunci cand iti dai seama ca nu e okay, incerci sa repari, dar nu schimbi radical focusul. Ai ajuns in situatia in care esti fiindca munca, iesitul cu prietenii sau oricare ar fi lucrul ala cu care exagerezi este important pentru tine. Ai nevoie de el. Dozeaza-l, nu incerca sa il elimini.
Eu am o vorba: Orice in exces, dauneaza grav sanatatii. …inclusiv dragostea ;-)
da, da, da! Tre sa facem un echilibruTweetMeet :) merci Andrei, a fost exact bobarnacul de care aveam nevoie sa rezolv ecuatia
Sa inteleg ca te apuci de offroad? Ca de muncit mult sigur stiu ca muncesti :)
Da, sigur. Mai intai si mai intai trebuie sa-ti dai seama care sunt bucatile alea importante din viata ta – ca sa le poti tine in echilibru. Si daca ai apucat sa te dezechilibrezi puternic, poti sa eviti acel lucru tampit de a te repezi in extrema cealalta?! …Ca doar tot pentru echilibru o faci…
Dansatorii pe sarma folosesc o prajina / balansier.
A fi moral, înseamnă să poţi deosebi binele de rău şi să doreşti, să acţionezi, pentru înfăptuirea binelui. Majoritatea gânditorilor consideră că binele este valoarea cardinală a eticului şi că înfăptuirea binelui presupune întruchiparea cât mai rapidă a unor valori ca dreptatea, curajul, sinceritatea, mărinimia, prietenia etc. Cu toate acestea, gânditorii s-au împărţit atunci când au încercat să răspundă la întrebări precum: ce e binele şi răul?, ce este curajul?, ce înseamnă dreptatea? singurul instrument de care dispunem pentru a face măcar puţină lumină în jurul ideii de bine, este legat cumva de echilibrul sufletesc.
– Trei lecţii simple de etică –
1.Fii virtuos – sau alege calea de mijloc. Aristotel distingea două feluri de virtuţi: cele ce ţin de intelect şi se învaţă şi cele ce ţin de obiceiuri. Ethos – în greacă, înseamnă deprindere sau obicei. Atunci când avem nelămuriri în a aplica virtutea, trebuie să ne orientăm după „aurea mediocritas”, adică să evităm orice exces de zel în ceea ce facem. „Nici prea prea, nici foarte foarte” cum se mai spune… Tocmai acest tip de comportament, temperat, fără riscuri nebuneşti, este oferit de antici ca exemplu de înţelepciune, curaj şi isteţime(în poemele homerice, de pildă). Din păcate, în Romania de azi, virtutea nu mai este considerată un ideal, nu este medicamentul miraculos propus de politicieni iar cei care o exersează nu sunt arătaţi la televizor …
2.Fericirea ta să fie fericirea multora – acesta este şi un curent de gândire numit Utilitarism – sau Principiul celei mai mari fericiri. Potrivit acestuia fapta bună nu se dovedeşte prin intenţie sau scop ci prin efectele pe care le produce. Este un fel de aritmetică a plăcerii: „să mulţumeşti cât mai mulţi oameni”. Principiul a generat şi continuă să producă contraverse, de genul „plăcerea mea nu este şi plăcerea ta”.
3.Făureşte o etică a datoriei – adică fi folositor celor din jur. Aristotel ne spune să fim virtuoşi şi să facem bine, utilitariştii spun că nu intenţia contează cât rezultatele ei, iar Kant afirmă că oricât de benefice se doresc a fi faptele noastre,consecinţele lor nu au valoare morală dacă sunt efectele unor gesturi accidentale sau dacă le săvârşim motivaţi de intenţii egoiste. Concret Kant ne cere să ne stabilim mai întâi principiul pe baza căruia acţionăm. Aşa cum spune şi St.Covey „ principiile ne definesc harta iar valorile , teritoriul”.
Cele bune domnule Roşca, vă apreciez, sănătate şi multe bucurii – din Mangalia
Doru: vezi ca s-ar putea sa nu mai stii bine. :) Nu mai lucrez atat de mult. Si de offroad ma gandeam sa ma apuc la un moment dat. Dar cred ca mai intai imi trebuie permis de conducere, nu? :)