Am dat azi de un citat care imi place de mor.
“So many people live within unhappy circumstances and yet will not take the initiative to change their situation because they are conditioned to a life of security, conformity and conservatism – all of which may appear to give one peace of mind.
But in reality nothing is more dangerous to the adventurous spirit within a person than a secure future.”
(Chris McCandless, via Magda)
Cred, si spun asta cu tristete, ca multi oameni nu traiesc cu adevarat. Ce e si mai trist este ca ei cred ca traiesc. Mai mult decat atat, exista oameni care se apara atat de bine de spiritul lor de aventura incat incearca sa ii convinga si pe cei din jurul lor ca ar trebui sa “play it safe”, sa nu riste si sa nu indrazneasca. Adica sa renunte la a trai, sa devina ca ei.
Eu, unul, n-am de gand sa renunt. Iar voi, aia de stati pe marginea vietii si dati sfaturi, cu toata politetea si calmul ce stiti ca ma caracterizeaza, va puteti duce naibii. Asa cum stiti voi, organizati intr-un careu.
Daca siguranta este cel mai important lucru pentru o persoana (mi se pare ca ai scris si tu intr-un articol asta) de ce spui ca cei care aleg siguranta nu traiesc cu adevarat?
Florin: am spus ca siguranta e cea mai puternica nevoie, nu ca e cel mai important lucru. :)
Nevoia de siguranta este explicabila, asta zic. Adica asa functionam noi, vrem sa fim siguri de lucruri. Insa nu intotdeauna ce e cel mai la indemana (siguranta) e si chestia aia care ne face sa traim cu adevarat.
Nevoie, scuze, stiam ca am folosit cuvantul gresit. Oricum daca unora le place sa se simta in siguranta nu cred ca ei nu traiesc cu adevarat. Nu neg ca e gresit ca cei carora le place siguranta prea mult vor sa influenteze restul oamenilor dar nu cred ca trebuie judecati cei care sunt conservatori dar nu incearca sa convinga restul oamenilor sa fie la fel.
subscriu. merita sa alergi dupa fiecare tren pe care-l alegi. sau care te alege pe tine. chiar daca trebuie sa renunti la unele bagaje pentru a putea urca in el, din fuga. si chiar daca apoi, la un moment dat, trebuie sa sari din tren, din mers, fara sa-ti spargi capul. nu exista alegeri gresite sau esecuri. decat daca astepti trenul undeva, pe peron, cu biletul in mana.
Şi uite aşa revenim într-o altă formă la vechea vorbă a lui Kant: Îndrăzneşte să gândeşti cu propria ta minte! Sapere Aude!
Nu este suficient să fii înzestrat cu inteligenţă. E nevoie şi de tenacitate şi curaj pentru a trăi o viaţă bună (care nu înseamnă însă o viaţă comodă; căci a gândi cu propria minte te va duce pe cărări mai puţin bătătorite).
Nu auzisem până acum de Chris McCandless, dar citatul tău mi-a stârnit interesul. Mulţumesc!
Bun sfat ultimul paragraf!