Cred in oameni. Am decis la un moment dat sa fac asta. Poate ca o fac fiindca am eu nevoie sa cred in ei, nu stiu. Dar as zice ca o fac fiindca am invatat ca mi-e mai bine asa.
Am discutat cu multi oameni despre incredere. Invariabil, s-a ajuns la “pana la urma vei fi dezamagit”. Si de fiecare data cand am auzit asta, am simtit ca omului din fata mea ii scapa ceva ce mie mi se pare esential.
Fiindca eu nu mi-am imaginat niciodata ca toata lumea e bineintentionata, ca toti oamenii apreciaza increderea pe care le-o acord, ca toti oamenii sunt fundamental buni. Stiu ca nu-i asa. Am trait si am citit suficient de mult incat sa stiu ca nu-i deloc asa.
Da, unii dintre ei ma vor dezamagi. Avand asteptari mari de la cei din jurul meu, indraznesc sa spun chiar ca, probabil, majoritatea o vor face la un moment dat. Doar ca nu-mi pasa atat de tare cum poate le pasa altora. Fiindca eu am cunoscut si alti oameni. Cei care au toate datele pentru a isi atinge potentialul si cauta, constient sau nu, insa in mod cert cu disperare un singur om care sa creada in ei. Unii il cauta toata viata degeaba. Altii il gasesc si, atunci, aproape indiferent de cine este acel om, pentru ei totul se schimba.
Stiu ca cei mai multi dintre oameni ma vor dezamagi, insa imi asum riscul asta fiindca o data la cateva zeci de oameni, apare unul care face cat toate dezamagirile provocate de ceilalti.
Chiar așa sunt și eu! Deși știu că vor exista dezamăgiri, nu pot să nu am încredere și să nu fiu optimistă. Pentru mine viața e roz chiar și când nu e pentru că prefer să văd paharul cât mai plin. Și astfel am scăpat din multe probleme mult mai repede.
Chiar recent am avut o oarecare ceartă cu o colegă care nu înțelegea cum de eu *deja* am încredere în ea după doar câteva luni? Ea fiind un om mai paranoic nu are încredere în nimeni și a încercat să mă convingă și pe mine că nu este bine ceea ce fac și că mai mult voi avea de suferit. Dar analizând situația.. observ că ea are mai mult de tras și de suferit prin comportamentul ei. Eu care deși mă încred și sunt dezămăgită.. sunt un om mai împlinit.
:) Si de ce crezi ca incerca sa te convinga ca nu e bine ce faci si ca vei avea de suferit?
Frumos articol, continua sa crezi!:) si sa nu ai asteptari prea mari de la ceilalti, ci cere mereu mai mult de la tine. In felul asta se vor cerne de la sine cei care-ti capata increderea.
Simona, am asteptari destul de mari de la ceilalti, insa intotdeauna mult mai mari de la mine. Nu stiu cum se va schimba asta in timp, vedem. :)
As zice ca inainte de toate sa urmarim sa nu ne dezamagim propria persoana. Nu vom sti niciodata prin ce situatii trec cei din jurul nostru, ce probleme au sau ce simt ca sa-i judecam. Important este sa avem incredere fata de noi, celalalt poate gresi oricand.
Iar privit din afara, suntem la randul nostru un „celalalt”.
Ai dreptate, nu mă gandisem niciodata așa la problema asta… e suficient să am o mână de oameni care nu mă dezamăgesc…
Ai mare dreptate Andrei. Lumea nu e perfecta, si mereu vom avea parte de dezamagiri, insa daca noi ne mentinem optimismul , cu siguranta vom avea o viata mult mai implinita si mai frumoasa decat cei care se inchid in ei, si nu permit nimanui sa se apropie de ei, de teama sa nu fie dezamagiti.
Si eu am avut parte de multe dezamagiri din partea celor pe care ii credeam prieteni, insa incerc sa pastrez din fiecare prietenie amintirile placute, pentru ca fiecare om e special in felul lui, si experientele avute cu o persoana cu siguranta nu le vei mai avea cu nimeni.
Este adevarat ca trebuie sa selectam foarte atenti persoanele in care ne deschidem si le dam toata increderea noastra, dar oricum niciodata nu ajungem sa cunoastem cu adevarat o persoana. Putem doar sa ne bucuram de cei pe care ii avem in jurul nostru, si sa fim recunoscatori ca nu suntem singuri.
Comunicarea este factorul esential, si este foarte important sa nu pierdem acest lucru.
Foarte acord cu “comunicarea e factorul esential”. Si mie mi se pare ca e baza oricarei relatii sanatoase, de orice fel ar fi ea.