Stii ca evoluezi atunci cand iti dai seama ca incepi sa iti fii suficient, cuvantul suficient nefiind folosit cu sens peiorativ. Ma refer la momentul sublim in care realizezi ca faci ceea ce e corect chiar daca ai de pierdut si nu te mai deranjeaza ca stii doar tu asta; iti e de-ajuns ca tu o stii si te simti bine.
Atunci cand, pentru a “n”-a oara iti vine sa urli din toti plamanii la tampitii care stau pe margine si isi imagineaza ca e usor, nu o faci, si totusi esti multumit, mandru de tine. Incepi sa constientizezi ca din afara chiar pare usor, desi doar tu stii cat de lungi sunt zilele in care simti ca esti pe punctul de a ceda psihic si te enerveaza cat de multe lucruri incap intr-o clipa in care nu mai vrei sa spui nimic.
Ei, si in momentele alea in care doar o nebunie perceputa ca bravura te ajuta sa te repui pe picioare, tocmai in momentele alea, se gaseste cate unul sa te transforme intr-un neinteles.
Si tie nu iti mai pasa. Ai invatat deja ca e normal sa fie greu, ca orice lucru mare necesita munca si daruire si ca tocmai ai trecut, pentru a nu-stiu-cata oara, de unul dintre momentele alea in care multi clacheaza. Si parca iti trec si grijile ceva mai repede. Daca iti amintesti clar ca in urma cu un an, sa zicem, n-ai fi putut sa faci asta atunci iti dai seama, nu-i asa?, ca ai evoluat.
Later edit: off-topic, in caz ca nu ati aflat, vara asta se poarta bookblog :)
Spam 2.0
andrei:
Ma intreb ce experiente personale se ascund in spatele acestui post?:)
Daca ar fi sa incepi un business intr-un domeniu in care nu esti profesionist, nu ai experienta sau studii ai incepe?
Am citit pe undeva pe aici ca preferi sa-ti alegi “oameni” cand alegi pe cei cu care lucrezi, mai curand decat “profesionisti”. Am mai citit o idee asemanatoare pe iqads intr-un interviu cun Sorin Arxente de la Academia Catavencu “cauta niste oameni cu /pentru care sa muncesti, iar nu un loc de munca”; eu una sincer mi-as dori, dar se pare ca nu reusesc sa fac asta in societatea in care traim. Rar sunt oamenii cu adevarat deschisi, corecti si pusi pe treaba (si care bineinteles au si ceva in cap in afara de cele mentionate, pentru ca altfel degeaba).
“Daca ar fi sa incepi un business intr-un domeniu in care nu esti profesionist, nu ai experienta sau studii ai incepe?”
Am inceput. Habar n-aveam. A functionat destul de bine la vremea aia.
Pentru prima oara in viata mea, dupa ani de zile, chiar simt ca as vrea sa construiesc o afacere, si am descoperit si domeniul in care as porni-o. Insa habar nu am cu cine si cum s-o incep.
Stii ca evoluezi atunci cand, dupa ce ti-ai repetat de n ori in cap sa nu te mai plangi, iti iese asa cum ai vrut si formulezi altfel frazele in care iti exprimi parerea legat de leafa, ataci altfel problema :)
Luigi: buna asta cu leafa! :)
manuela: da-mi, te rog, un e-mail pe andrei [at] bookblog [dot] ro