Cum învăț eu din cărți?

May 14th, 2018

Episodul 4 - Podcast Zero Plus

Am povestit despre cum m-am apucat eu de citit, cum am trecut de la 2 cărți pe lună la 7 și de la cărți fizice la audiobook-uri. Plus, despre modul în care “procesez” eu cărțile din care vreau să învăț ceva.

Versiunea text a podcast-ului de mai sus:

      Mi se întâmplă din ce în ce mai des să vorbesc cu prieteni, cu clienți, despre cărți. Și să-mi spună că li se pare că citesc foarte mult și să le spun și lor cum reușesc. Așa că m-am gândit să povestesc un pic astăzi, despre drumul ăsta cu cititul prin care am trecut eu, care a început acum mulți ani. Probabil a început când aveam abia câțiva ani și mama mea îmi citea o grămadă și sunt convins că asta a pus niște predispoziții acolo pe care mai târziu le-am manifestat, le-am concretizat.

      Însă ce îmi aduc eu aminte, înafară de câteva momente vagi în care îmi citea mama, sunt momentele în care, probabil pe la 14-15 ani, am început să citesc Karl May și Winnetou și amerindieni… asta a fost prima zonă de cărți care m-a prins. Au fost probabil câteva zeci de cărți. Mi-aduc aminte și acum de cărțile alea verzi din colecția cu Winnetou și cu Old Surehand și Old Shatterhand și o grămadă de alții. Și îmi aduc aminte că probabil în aceeași perioadă, m-a prins destul de tare și Alexandre Dumas. Și cam ăsta a fost începutul.

      Nu am citit mare lucru înafară de cărțile astea, până pe la 18-19 ani.  Mi-aduc aminte că am avut o mare problemă și la bac pentru că nu am citit niciuna din cărțile pe care eram obligați cumva să le citim. Motiv pentru care bacul la română a fost cea mai mare problemă. Dar asta poate într-o altă poveste v-o zic mai mult.

      Prin 2004 cred, aveam 18-19 ani pe atunci, asociatul meu dintr-una din firmele pe care încercam să le fac să meargă, cred că prima sau a doua, mi-a zis că el a intrat în M Way, într-un MLM (multi-level marketing). Și încerca să mă convingă să fac și eu asta iar argumentul lui principal nu a fost o să faci o grămadă de bani , nu, a fost: Băi! Au un sistem educațional foarte mișto și poți să obții acces la el! Sistemul ăsta educațional însemnând în mare parte cărți și casete audio ( erau atunci). Cărți în mare parte self-help, motivaționale, de vânzări și îmi aduc aminte foarte clar, o serie de cărți ale lui Robert Kiyosaki – Cadranul banilor, Tată bogat Tată sărac – care atunci nu m-au dat neapărat pe spate. Acum, dacă mă întreabă lumea despre ele le spun cam același lucru: e mișto, merită citit, dar nu o să fie extraordinar, nu o să fii dat pe spate. Însă uitându-mă înapoi, îmi dau seama că m-a influențat foarte puternic și probabi că au contribuit destul de mult la decizia pe care am luat-o atunci, la 18-19 ani, să construiesc o frimă sau mai multe firme, companii, care să-mi aducă venit pasiv. Să construiesc niște sisteme din care la un moment dat să mă pot retrage, iar ele să continue să producă bani pentru mine. Și mă rog, mi-a ieșit…11 ani mai târziu, dar am fost perseverent și sunt convins că m-a influențat.

      În fine, în M Way nu am stat foarte mult timp, nu am făcut cine știe ce, sincer nici nu mă așteptam în mod deosebit. Cred că iluzia a durat vreo 4 zile, însă a fost un episod important pentru mine fiindcă a fost primul moment în care am început să fac vânzări și skill-ul ăsta m-a ajutat foarte mult în următorii ani și a fost momentul în care am accesat foarte puternic zona de self-help, care, acum, dacă mă uit înapoi, în momentul ăsta nu prea mai citesc self-help și mi se pare că în mare parte self-help-ul este diluat și este foarte mult motivațional și foarte puține chestii practice și pragmatice, în mare parte dintre cazuri , însă cred că este o etapă pentru fiecare tip de carte și pentru mine, self-help-ul a venit într-un moment foarte potrivit atunci.

      Ce s-a mai întâmplat în urma cărților de genul ăsta este că am început să învăț foarte multe lucruri și să mă dezvolt la nivel personal și profesional foarte-foarte repede. Evident, nu doar din cărți. Mi-am creat un mediu foarte potrivit de dezvoltare în care citeam, învățam multe lucruri, dar aveam și unde să le aplic: încercam să fac o firmă să meargă, apoi o alta și în final reușind să mișc câteva. Și am testat foarte mult. A fost foarte mult trial and error, foarte multe lucruri care n-au funcționat dar și unele care au dat rezultate până la urmă.

      În urma acestui început de dezvoltate prin 2005 (probabil), mi-am făcut blog. Am făcut primul blog pe Yahoo360, iar apoi, foarte repede, mi-am făcut un WordPress la câteva luni după și ideea era să dau mai departe lucrurile despre care învățam și mare parte din ele erau din cărțile astea pe care le citeam. Și mi-aduc aminte că la început nu făceam mare lucru. Doar puneam niște citate cu niște bucăți, mă rpg, citate mai lungi, nu două fraze, în speranța că o să ajute și pe altcineva. Și cumva și dintr-o frustrare, poate că nu puteam să aplic chiar tot ce învățam și speram că în felul ăsta voi scoate mai mult din ele, fiindcă uite, voi da mai departe și vor învăța și alți oameni. Filosofie pe care am regăsit-o cumva în cel puțin alte două-trei proiecte și într-o anumită măsură, o regăsesc și acum în partea de coaching pe care o fac unde-i zona asta de sharing de informații, e destul de puternică și cred că e mai puternică decât la majoritatea oamenilor care fac coaching în România.

      Apoi, la scurt timp după, am pornit Bookblog.ro (în 2006?), care a fost primul blog colectiv din România , primul blog scris de mai mulți oameni și primul blog despre cărți – cu review-uri de carte. Am încercat și am și reușit să duc la următorul nivel ceea ce făceam eu pe blogul personal, am făcut o echipă de oameni, care toți citeau mult mai mult decât mine și am început să facem review-uri din mi multe zone, nu doar din zona de dezvoltare personală sau psihologie.  Și am făcut acolo foarte multe lucruri mișto, toate având în centru cărțile. Am pornit schimbul de cărți, niște întâlniri de schimburi de cărți care încă se țin, cred că în 24 de orașe se întâmpla la un moment dat, în același timp. Am pus umărul la lecturi urbane, apoi am donat o grămadă de cărți la biblioteci din case de copii din jurul Bucureștiului. În fine, o grămadă de chestii mișto și toate construite în jurul ideii de cărți.

      Și aia a fost perioada în care am accelerat în mod real procesul de…(eh proces…) cititul. Că nu-l vedeam ca pe un proces. A venit destul de natural. Am trecut de la citit două cărți pe lună (probabil), la patru, cinci?

      Ăsta a fost și momentul în care am început să citesc mult mai variat și să recuperez o grămadă de cărți din urmă pe care simțeam cumva că ar fi trebuit (J) să le citesc niște ani înainte și din diverese motive, nu am făcut-o.  Și am început să citesc mai multă beletristică, psihologie. Atunci am început să citesc mai multă psihologie și destul de multe cărți de business pentru că aveam nevoie de partea asta de know how din business, fiindcă începuseră să se dezvolte proiectele pe care le construiam și simțeam nevoia să țin pasul, la nivel de informație, cu zona de business.

      Apoi, prin 2009-2010, 3-4 ani mai târziu, îmi aduc aminte că au existat niște discuții (încă mă ocupam de bookblog.ro) și au existat niște discuții foarte lungi și interminabile despre Kindle și despre cum cărțile vor fi înlocuite de cărți electronice și am fost printre puținii oameni din jurul meu care a fost sufiecient de deschis la asta și a zis, băi, știi ceva? O să  testez Kindle-ul ăsta. Dacă experiența este îndeajuns de mișto, eu nu țin neapărat să mă agăț de cărți de hârtie. Și asta am făcut. A urmat o perioadă în care am citit foarte mult pe Kindle. Și în felul ăsta am intrat și în universul Amazon, prin Kindle.  Și apoi, un an, doi mai târziu am dat de Audible.com, care mi-a schimbat realmente viața. A fost un salt enorm, însă nu a fost un salt imediat. M-am uitat înainte să înregistrez podcast-ul ăsta, mi-am făcut cont în 2011 pe Audible.com, iar prin 2012-2014 am început să folosesc în mod real Audible. Am avut câteva încercări, o dată pe an, luam o carte, încercam s-o ascult și simțeam o grămadă de frustrare pentru că nu reușeam să concentrez, mii se părea că trebuie să fac ceva cu mâinile, nu e suficient să stau și să ascult și am lucrat foarte mult la a mă educa să ascult.

      Ăsta este și motivul pentru care de multe ori, când vorbesc cu apropiați care îmi spun, mă, eu am încercat să ascult și nu pot și nu reușesc să rămân concentrat suficient de mult timp sau scuze de genul ăsta, eu traduc în mintea mea: eu am încercat și nu-mi este ușor să fac asta. Ceea ce ascunde o presupunere în spate, că probabil ție ți-a fost ușor și nu mi-a fost.  Doar că am încercat suficient de mult fiindcă am intuit acolo că ar putea să mă ajute să citesc, să parcurg, mai multe cărți.

      Din fericire anii ăia au coincis la mine și cu o perioadă în care am decis să reduc activ timpul petrecut în fața ecranelor. Și am început să elimin. Primele care au zburat au fost articolele. Eu aproape că nu citesc articole. Mi se par superficiale, generalizare, nu toate sunt așa, doar că 95% sunt așa. Iar motivul pentru care mai scanez din când în când articole este să-mi dau seama doar dacă este o temă interesantă și dacă pot să caut două cărți pe tema asta.

      Și au zburat articolele complet, au zburat serialele complet – niciun regret acolo- și mă rog, televizor nu mai aveam de câtiva ani. Și automat, toate orele astea pe săptămână s-au dus în ceva iar eu am ales să se ducă în ascultat audio books.

      Sunt o grămadă de beneficii pe care le resimt acum, 3 ani mai târziu, beneficii care mi-au venit și-mi vin în continuare din faptul că ascult audio books.

      În primul rând, e skill-ul de a asculta, care se antrenează, capacitatea de a asculta cu atenție și de a auzi inflexiuni și de a auzi spații de jumătate de secundă pe care oamenii le fac între cuvinte și de a asculta astfel încât să nu scapi niciun cuvânt și în același timp, să faci asta cu o relaxare, să nu fii încrâncenat facând-o.

      Știu că e ciudat. E și greu de explicat skill-ul ăsta de ascultare. Doar că simt că audi book-urile mi-au crescut foarte mult capacitatea de a sta focusat, concentrat pe ceva și atunci nu mai necesită efort din partea mea să fac asta. Așa că de câte ori ascult ceva și în special ceva în engleză, cu un prieten sau un cunoscut, ascultăm în același timp, văd cum mai toată lumea are probleme, scapă câte-un cuvânt. Vorbește naratorul un pic mai ciudat sau are un accent… Mie nu prea îmi mai scapă. Și îmi scăpau foarte mult.

      M-a ajutat și faptul că ascultând doar în engleză mi-a crescut foarte mult capacitatea de a asculta foarte mult și de a vorbi în engleză. Și eu, în coaching, lucrez acum destul de mult și cu clienți din afară țării cu care vorbesc foarte mult doar în engleză. Și realizez că mi-a fost foarte utilă perioada asta de ascultat în engleză.

      Iar un alt benefiu, defapt efect, partea asta cu audio book-urile este un acquired taste. Cu cât o faci mai mult, cu atât începe să-ți placă mai mult. Și găsești naratori care să-ți placă în mod deosebit și cauți ce alte cărți au mai narat ei și consecința este că ascult mult. Ascult probabil 2-3 ore pe zi, în medie. E mult, este echivalentul cititului a 100 și ceva de pagini pe zi și chiar făceam un calcul și mă uitam și pe statisticile de la Audible, asta înseamnă vreo 3000 de pagini pe lună. Adică 5-7 cărți on average, de câțiva ani. Nu aș fi putut să citesc atât de multe cărț. Am încercat. Pentru mine a fost un salt de la 3-4 cărți la 5-7 cărți pe lună și în caz că vă întrebați de unde scot alea 2-3 ore pe zi, aduceți-vă aminte că am tăiat foarte mult din alte părți, dar în același timp, odată ce te obișnuiești să stai concentrat pe ce se întâmplă acolo, îți salveză foarte mulți timpi morți.

      Adică foarte multe momente în care fac altceva, de exemplu merg în București cu Uber, cu taxi-ul, în timpii ăia ascult Audible. Cât stau în trafic ascult Audible. Din cele 3 ore pe zi, cel puțin o oră și jumătate sunt doar timpi morți în care înainte nu făceam nimic. Poate stăteam pe Facebook și dădeam like-uri sau comment-uri sau pe Instagram sau pe altceva. Mi-a crescut foarte mult productivitatea.

      Și da, există cărți pe care vreau să le savurez. Din zona de literatură, beletristică, uneori istorie, unde vreau să stau întins pe canapea, unde vreau să ascult și să-mi imaginez. Pentru cărțile astea îmi păstrez momente speciale.

      Din cele 5-7 cărți pe lună, vreo două sunt beletristică, literatură, entertainment, una e istorie,  istorie în general, în medie – sunt niște cursuri foarte mișto pe Audible de la Great Courses, in mare parte tot de istorie dar nu numai – și 3-4 sunt psihologie sau cărți de dezvoltare în diverse forme. Foarte rar și din ce în ce mai rar, mai citesc câte o carte de business sau de investiții. Și cam așa se împart cele 5-7 cărți pe lună. Cred că Audible ar trebui să mă facă acționar. Le-am dat așa de mulți bani în ultimii ani că n-ar strica să am niște shares pe acolo, dar nu am simțit niciodată că nu merită. Merită o grămadă. Și by the way, nu este un podcast sponsorizat, deși nu ar fi o idee rea. Poate ar trebui să le scriu J.

       Voiam să vă mai zic despre procesul prin care trec, fiindcă mulți dintre oamenii cu care vorbesc îmi spun: eu vreau să scriu, vreau să-mi iau notițe în timp ce citesc și mi se pare că nu pot să fac asta cu audio book-urile.

      Și eu pornesc întotdeauna în procesul ăsta, am un proces aici și în special pentru cărțile tehnice sau alea de dezvoltare din care și eu vreau să-mi notez și eu vreau să-mi fac o sinteză și eu vreau să-mi scot niște idei. Și atunci, mai întâi mă întreb care e intenția cu care citesc o carte. Și când îmi iau o carte nouă, mă întreb care este intenția cu care am luat-o. De obicei nu o fac conștient, este un reflex pe care mi l-am creat.

      Dacă intenția este să mă relaxez (e o carte mișto și vreau să o savurez și e o chestie de relaxare, de entertainment), atunci nu fac nimic altceva în timpul ăla. Pur și simplu, e genul ăla de carte care îmi doresc să nu se termine, să dureze cât mai mult. Și atunci, de obicei, stau și îi acord 100% din atenție și îmi aleg momentele din zi în care aș vrea cel mai mult să ascult asta.

      Dacă intenția este însă să învăț, și se aplică la celelalte tipuri de cărți, atunci am un proces foarte clar prin care fac asta. Prima dată trec prin carte de la cap la coadă, fără să mă opresc prea mult. Uneori chiar nu mă opresc deloc. Adică o ascult. Doar că Audible are funcție de bookmark. Deci de câte ori ascult ceva care știu că m-ar interesa, știu că aș vrea să mai trec o dată prin ea, aș vrea să mă mai gândesc un pic, aș vrea să-i dau un share pe Facebook si tot așa, apăs pe un buton de bookmark și înregistrarea nici măcar nu se oprește.

      Prima dată când trec prin carte fac doar asta. Ascult și apăs pe bookmark din când în când. Apoi, odată ce am ajuns la sfârșitul cărții, întotdeauna, iau cartea de la început și trec doar prin bookmarks de data asta. Trec prin fiecare bookmark și mă întreb Ok, de ce naibii o-i fi pus eu bookmark aici?

      În unele cazuri este fiindcă am vrut să mai ascult o dată (sau de 5 ori), în alte cazuri este fiindcă m-am gândit că voi avea o acțiune de făcut – și asta e mega – super important. Deci orice carte de genul ăsta din care îmi propun să învăț trebuie să rezulte în niște acțiuni. Dacă nu, simt că am citit-o degeaba. Plus că a acționa pe ideile de acolo mă face să  sedimentez mai bine informațiile și să le și testez. Să văd care funcționează și care nu – și atunci, acțiunea  asta poate fi Ia să mai fac eu research pe subiectul ăsta, poate fi  o să fac o fișă de lectură în care o să trec astea 5 puncte care mi s-au părut importante din carte (fisă de lectură e mult spus. E o foaie pe care îmi notez de mână, din același motiv, ca să-mi intre mai bine în cap ideile principale și la care pot să mă întorc de câte ori simt nevoia) și în același timp poate să fie un citat mișto de dat pe Facebook. Deci orice fel de acțiune.

      Și apoi, după ce trec a doua oară prin carte – e un proces care mai ia o jumătate de oră, o oră, în general, în funcție de care și de câte bookmark-uri am pus – , abia atunci termin cartea. Consider că am terminat cartea. Și asta se întâmplă în momentul în care o pun pe Good Reads, în lista mea de Good Reads, eventual îi dau un share pe Facebook și p șterg de pe mobil ca să nu mai ocupe spațiu.

      Și așa se termină procesul de parcurgere a unei cărți. Și e o chestie foarte mișto în The Talent Code, e un concept care zice: To finish a book, close the book. Și se referă exact la chestia asta. Ca să poți să zici că ai terminat o carte, ai nevoie să o închizi. Și acest să o închizi, înseamna defapt să tragi niște concluzii, să faci ceva, să te întrebi despre ce a fost carte asta, ce mi-a rămas din ea. Nu faci asta, e ca și cum n-ai terminat-o. Și foarte mulți oameni nu fac nimic când se termină o carte. Și ok, dacă la beletristică, literatură (sunt cărți de literatură la care nu am nici măcar un bookmark), dar dacă vrei să înveți, procesul de învățare nu este doar “ok, trecem și noi prin informația asta”.

      Și cam ăsta este modul, procesul prin care ascult eu cărți, de 2-3 ani încoace și care mă ajută să trec prin cel puțin 5,6,7, am avut luni și cu 8 cărți într-o lună și nu este despre numere. Este pur și simplu despre a accesa informații și e o chestie foarte mișto să știi că ești la curent cu orice carte care apare în topurile New York Times sau orice chestie care apare pe specialitatea ta, în cazul meu coaching, psihologie, și că poți discuta despre asta cu niște oameni care se pricep; dar cel mai mișto este că poți să le aplici. Și asta în special la cărțile tehnice. Poți să aplici lucrurile de acolo, acum, lucruri care în mod realist vor mai lua încă 2-3 ani până vor ajunge la majoritatea oamenilor și în modul ăsta tu poți să beneficiezi că ești printre puținii care au accesat informația aia.

      Evident, poți să faci asta și citind fizic 2-3 cărți pe lună și întrebarea este: Câte citești în mod real? Și realitatea este că pentru majoritatea oamenilor, a parcurge 3000 de pagini citite pe lună este greu. E mult mai ușor să le asculți odată ce te obișnuiești cu ele.

Tagged , ,

§ 2 Responses to Cum învăț eu din cărți?"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *