Am doua exemplare din “Concediaza-ti seful“. E o carte foarte buna, in special pentru cei care sunt angajati sau isi doresc sa se angajeze undeva. Si fiindca eu am tot scris motive pentru care a fi antreprenor mi se pare o chestie foarte misto, mi-ar placea sa aud si niste argumente pro-angajare.
Asadar, ofer cate o carte cadou celor care dau cele mai bune argumente in favoarea angajarii, ca alternativa a pornirii propriei afaceri. De ce vi se pare ca a fi angajat e mult mai bine, care sunt lucrurile pe care vi le ofera statutul de angajat si nu vi le-ar oferi cel de antreprenor / proprietar de afacere?
Lasati raspunsurile in comentariile acestui post. Si atentie! Cu cat raspundeti mai repede, cu atat nevoia de a fi originali este mai mica. Dupa primele 3-4 comentarii s-ar putea sa fie nevoie sa va ganditi mai mult pentru a gasi motive destepte. :)
Sunt 2 carti, deci 2 premii. Castigatorii ii aleg eu iar termenul este 6 ianuarie, adica marti.
angajatul da socoteala unui sef.
seful da socoteala la toata lumea.
in principiu eu am sa raman angajat pentru ca nu am chef sa dau socoteala la toata lumea pentru actiunile mele. Imi place sa-mi fac treaba bine si gata. Nu am chef sa vorbesc cu contabilul, cu juristul … cu ala de la fisc etc. A fi angajat iti permite foarte mult sa te specializezi linistit pe un domeniu.
Poti sa iti incepi lucrul la propria afacere, de la servici, pe banii patronului :)
Este o discutie interesanta la care ma gandesc de multe ori. In primul rand, ca angajat nu te confrunti cu stresul pe care un antreprenor si-l asuma. Daca afacerea pica, nu sunt banii tai in joc. Ai un venit fix, teoretic. Nu te confrunti cu probleme precum: statul si nici nu esti responsabil pentru ceilalti angajati. De cele mai multe ori, ai un orar fix, in schimb de un proprietar va sta la sediu atat cat este nevoie. De cele mai multe ori, va sta peste program.
Cand consideri ca ti-ai atins limitele, poti pleca. Nu esti legat de acel job.
Dintre toate, eu cred ca cel mai important este faptul ca esti lipsit de stres.
Cred ca egoismul care se afla intr-o mai mica sau mai mare masura in fiecare din noi este motivul pentru care unii prefera sa fie angajati si nu antreprenori. Cand esti antreprenor raspunzi in fata angajatilor, raspunzi in fata ta, a statului, a prietenilor a familiei etc
Cand esti angajat poti sa te detasezi de foarte multe variabile. Mai raspunzi in fata sefului, dar nu in mod obligatoriu, poti avea “norocul” unui sef incompetent care sa te plateasca sa joci solitaire toata ziua. Daca esti ambitios raspunzi in fata propriei persoane, si eventual raspunzi in fata familiei, daca ai nevasta, copii etc. Dar e mult mai simplu.
Si e misto fapul ca poti sa simti bucuria unui succes al firmei, la care contribui si tu, fara sa pierzi nopti, saptamani, luni.
pentru ca poti fi si angajat si antreprenor, doar ca daca esti angajat, pentru acelasi lucru pe care il faci pentru afacerea ta si cu mai putin stres poti castiga mai multi bani, mai repede :)
De ce vi se pare ca a fi angajat e mult mai bine, care sunt lucrurile pe care vi le ofera statutul de angajat si nu vi le-ar oferi cel de antreprenor / proprietar de afacere?
Intrebarea aceasta se refera la un context dat? Exista niste premise care sunt la baza ei?
Caci daca exista aceste premise as vrea sa le stiu, altfel, pentru mine, sa raspund la intrebare ar insemna sa accept premisele tale fara a le cunoaste.
Exemple de premise: Am niste bani la dispozitie pe care sa ii investesc? Te referi la un domeniu anume?
Am o experienta precedenta? Care sunt posibilele beneficii din ambele situatii?
O sa evit generalizarea unui raspuns, deoarece cred ca e important contextul.
In plus, daca raspund si aleg una dintre variante o exclud pe cealalta (asa am impresia din intrebare). Nu consider ca cele doua variante de raspuns se exclud reciproc.
In concluzie, am pornit de la intrebare si nu am raspuns la ea, din doua motive pe care le expun mai jos:
1) Doresc sa evit generalizarea deoarece nu detin toate informatiile, premisele de la care ai pornit.
2) Consider ca pot exista si exemple in care cele doua variante de raspuns nu se exclud reciproc.
Merci,
Din experienta mea, doar de angajat pana acum, poti sa iti spun ca:
– daca esti angajat intr-o firma mare poti sa cunosti oameni foarte interesanti si la job.
– daca esti un om care nu considera ca “da socoteala” doar in fata sefului o sa incerci sa iti faci munca astfel incat sa fie intr-adevar o bucatica din puzzle-ul (activitatea) fimei. Si asa o sa fie mai simplu sa intelegi cum functioneaza o firma
– desi te ajuta sa te specializezi doar intr-un domeniu te ajuta si sa iti dai seama care este rolul specilizarii tale in activitatea globala a firmei
– nimeni nu spune ca daca esti angajat ai in job description trecut “sa iti pleci capul si sa fii un simplu executant”. Poate la nivelul la care ai tu job-ul unele lucruri se vad altfel, impactul asupra oamenilor, societatii are alte nuante decat la nivel de top management. Poti sa dai feedback astfel incat sa schimbi lucrurile.
– e pe bune cand se spune ca angajatii si nu sefii creeaza cultura organizationala de la un punct incolo, si e fain cand modul in care o echipa isi face job-ul devine model de urmat
– stres oricum e, vine odata cu responsabilitatile
– din cand in cand iti permiti ca la 6 sa rupi usa
– si job-ul poate deveni o a doua casa cand managerii stiu sa aleaga oamenii si sa tina echipa unita, pentru ca “toti pentru unul si unul pentru toti” chiar functioneaza
Motive de angajare:
– Program de lucru in mare majoritate a timpului fix
– O mai buna delimitarea intre viata profesionala si viata personala.
– Atributii si sarcini destul de clare
– Venit constat
– Apartenenta la un grup profesional
– Pachete de beneficii extrasalariale
– Pentru a capata experienta
– Conditionare sociala
– Lipsa de idei
O parte nu raman valabile pe termen lung. Eu privesc angajarea ca pe o etapa. Problema in general este ca marea majoritatea nu o depasesc desi simt nevoia de mai mult. Dintre toate aceste motive frica este cea mai mare piedica. Multora nu le este deloc usor atunci cand vor sa faca ceva ce contravine cu ceea ce au fost invatati sau este diferit de ceea ce au facut altii inaintea lor.
Problema care apare pe termen lung atunci cand ramai in postura de angajat este ca venitul tau va ramane mereu direct proportional cu munca depusa si e foarte posibil ca intr-o zi sa iti doresti sa faci si altceva decat sa muncesti.
gia: aia cu angajat SI antreprenor in acelasi timp nu prea se aplica decat pe termen foarte scurt si daca nu iti doresti super-performante. Altfel nu prea merge.
Hm…sa vedem…motive pentru a fi (ramane) angajat:
– beneficiezi de luxul de a te plange mereu de cat de nasoala si nedreapta e viata, de cat de stresat esti, fara a sti cu adevarat ce inseamna asta.
– poti sa crezi despre tine ca esti mult mai bun, mai destept, mai eficient decat nivelul la care esti platit, fara sa risti sa fii dezamagit de o eventuala confruntare cu realitatea.
– traiesti in sistemul construit de altul si nu trebuie decat sa respecti niste reguli ca totul sa mearga bine, nu ti se cere sa iti construiesti singur regulile, fapt care ar presupune multe incercari si esecuri.
– esti protejat de riscul de a face greseli majore si poti crede linistit ca succesul este compus numai din reusite.
– toata lumea te sustine, te iubeste si crede in tine, pentru ca faci parte dintr-un sistem de gandire majoritar.
– nu trebuie sa iesi din acel “personal confort zone”, fapt care te scuteste de sentimentele de frica, frustrare, deprimare, frica, frica, frica.
Pentru toate aceste motive va invitam sa cumparati chiar azi pachetul “Salariatul ideal” care vine cu toate uneltele menite sa va transforme intr-un angajat model: 4 ani de facultate si o extraordinara presiune sociala.
Pentru cine suna in urmatoarele 5 minute primeste ca bonus si o zgarda de aur incrustata cu diamante :D
Cand angajatul are prea mult de munca si nu face fata ii spune managerului si de aici devine problema … managerului
Cand un proiect nu merge bine aproape intotdeauna e vina unui manager care probabil nu a stiut sa traga in sus un angajat incompetent;
Cand un angajat are un mare esec o poate lua de la capat in alta parte fara prea mult tam tam, cand un antreprenor are un esec atunci va fi o mare chestie, mai ales angajatii vor vedea in asta o mare victorie a … statutului de angajat :D
Intre angajati exista un spirit de fraternitate, formeaza gasti, sunt mai uniti … antreprenorii sunt mai … lupi singuratici…
Se intampla uneori ca un angajat foarte competent sa traga in sus un manager sau o intreaga organizatie…
Fie ca esti angajat , fie ca esti antreprenor, tot ceea ce faci este despre tine … despre ce fel de om esti …
Pro pentru angajare :
Venit fix si stabil;
Cresteri salariale periodice fara sa fie nevoie sa stralucesti;
Optiunea de a pleca oricand la mai bine;
Orar cat de cat fix;
Posibilitatea de a te specializa intr-un domeniu pe timpul si banii altcuiva;
Posibilitatea de a experimenta pe timpul si banii altcuiva;
In functie de firma – networking fara prea mult efort;
Pe scurt, mai putine riscuri asumate fata de un antreprenor.
Ca avantaje eu vad posibilitatea unei specializari care un antreprenor nu o are (cel putin la inceput).
Lucrand ca angajat, am atributii clare, bine definite si bine delimitate : pot fi doar dezvoltator, doar project manager, doar office manager…fara a fi nevoie sa ma impart in mai multe locuri si sa combin atributii care e posibil sa ma depaseasca.
In plus, implicarea emotionala cu munca e mai redusa deci pot privi mai obiectiv esecurile si succesele.
cand esti constient ca nu ai toate uneltele ca sa ti faci calea, asa cum ai visat, pana la capat, cred ca merita sa mai stai/sa intri un timp intr un sistem care nu e al tau, sa i intelegi cat poti de bine dinamica, din interior, aproape organic. cred ca poate fi o modalitate desteapta prin care sa nu te hazardezi, sa nu consumi visul inaintea timpului. si mai cred ca exista momente in trebuie sa stai si momente in care trebuie sa actionezi.
singura regula e sa nu uiti ca tu ai visat visul (ai fost capabil sa ti l imaginezi), deci meriti(esti capabil de)manifestarea lui in foarte concret.
altfel spus, visele/visurile (in situatia propusa de tine – visul libertatii de a avea un job care sa te reprezinte)oricum nu ti dau pace nicicand, poate cateodata exista perioade in care sa le dai tu pace lor. :D
mai sunt lucruri de aflat, oameni de cunoscut, carti de citit. asta nu schimba frumusetea libertatii, ci cred ca poti folosi limitarile pentru ti construi responsabilitatea de a o recunoaste, atunci cand e momentul.
P.S. daca tot ai propus concursul, eu imi doresc cartea pentru ca intuiesc ca are cateva chestii tehnice pe care eu nu le stiu.
spor.
Ceva pe langa concurs, dar legat cumva de problema pusa in discutie.
E un fel de a te intreba: ce ti se potriveste? Iti trebuie zgarda, sau nu? Daca da, ce model? :D
http://www.humanmetrics.com/cgi-win/JTypes2.asp
(test personalitate Myers-Briggs)
http://www.mypersonality.info/personality-types/
(interpretari)
http://typelogic.com/ (descriere)
Le-am descoperit azi si nu m-am putut abtine :)
Scuze pt cei deja maestri in asa ceva…
da, misto testele. dar, nu suntem chiar finalizati nu? e tot timpu loc de imbunatatiri.
Din experienta celor 4 ani de cand lucrez pe cont propriu ma gandesc ca avantajele angajatului ar fi urmatoarele:-taxele pentru salarii platite de angajator-mi se pare un avantaj major pentru ca sunt atat de mari si constientizezi abia cand te vezi neevoit sa iti platesti singur pensiile,sanatatea..eu am renuntat la acestea in cei 4 ani pentru alte cheltuieli
-concediu anual pe care il efectuezi-eu sunt conditionata de termene si pot pleca maxim 5 zile la sfarsitul lunii,deci trebuie sa il fractionez.Nu stiu cum se face ca in ziua dinaintea plecarii apar urgente,iar in concediu incep sa sune telefoanele..
-un salariu pe care te poti baza si nu iti bati capul pentru incasari si plati,poate nici asa de mult pentru imaginea firmei.
Totusi,veniturile ca particular pot fi mult mai mari,dar poate si cu efort mai mare.
Propunerea mea este sa definim antreprenorul (autentic) si alternativele.
Antreprenorul este autentic atunci cand are o viziune (atat pe termen scurt cat si pe termen mediu/lung); in plus stie sa defineasca in orice moment starea curenta a afacerii suficient de clar cat sa simta constant diferenta pana la viziune si sa construiasca drumul din aproape in aproape; apoi mai sunt necesare energia si abilitatile de a conduce/motiva echipa/echipele pentru a sustine demersul pe toata durata lui (toate viata nu?).
Antreprenoriatul poate fi o optiune (fara a fi neaparat autentic) atunci cand exista o nisa/oportunitate de moment (o vaca cu lapte) care merita exploatata; atunci cu putin efort si suficienta deschidere antreprenoriatul se poate mima foarte bine; nisele astea merg mereu prin imitare/replicare (ex. afaceri dintr-o piata mai dezvoltata replicate la momentul potrivit intr-o piata mai putin dezvoltata), dar sunt intotdeauna temporare.
Acum, daca dupa sinceritatea si experienta/incercarile de rigoare concluzionezi ca nu ai suficienta viziune, energie si nu exista nici nisa/oportunitate de moment pentru a juca in antreprenoriat, care sunt alternativele?
Evident ca mimarea antreprenoriatului nu este o optiune inteligenta (se va dovedi pierdere de bani, timp si sanatate).
O alternativa la indemana si foarte interesanta este sa fii parte (angajat) din echipa unui alt antreprenor; iar aici din experienta personala afirm ca cu cat viziunea este mai “de grup” (ca in firmele mai mari, eventual foarte mari) si daca nu esti prea nerabdator este mult mai interesant (si rezonabil de safe ca sa poti sustine si viata personala); in aceasta alternativa trebuie doar sa fii atent si sa verifici constant viziunea antreprenoriatului din care faci parte (ceea ce de regula este la indemana) si sa nu eziti sa faci schimbarile la timp.
Avand definite rezonabil antreprenoriatul si alternativa angajarii, mai adaug ca realitatea statistica ne sugereaza ca marea majoritate viseaza sa fie antreprenori. Totusi cred ca este necesar sa fii sincer cu tine pentru a ramane autentic in acest demers, altfel recomand angajarea in care sunt convins ca te bucuri ce-i drept in mod limitat de toate avantajele antreprenoriatului (nu neaparat banesti, dar dpv experienta, inovare, socializare, etc).
Ah. si era sa uit; tertium not datur.
Parerea mea.
Cred ca daca avem incredere in noi si o atitudine potrivita, d.p.d.v. mintal, orice este posibil.
In practica, ne lovim inevitabil de prejudecati. Credem ca dupa ce terminam o facultate suntem cei mai buni. Dar din pacate, un sir lung de lipsuri le constatam treptat pe parcursul angajarii. E adevarat, daca nu ai experienta profesionala, sansele scad, nu mai esti cheamat la interviu. Daca ai experienta, si ai trecut de 30 de ani, o mare problema ptr companii. Nu mai au curajul sa investeasca in tine. Daca pe parcursul anilor, ai lucrat in locuri diferite, pacat. Ti se va spune la interviu, ca nu esti specializat in nimic. Si, e adevarat, se cauta specialisti. Poti primi o sansa, in general, de la companii mari, daca ai noroc. DAR, din pacate nu e suficient. Am observat, daca esti femeie, ai peste 30 de ani si un car de ani de munca in spate, nu are nici o importanta. Trebuie sa ai relatii, daca iti doresti ceva decent. Oricum nimeni nu iti ofera vreun loc de munca, pentru a dormi la birou.
Pentru a nu depinde de nimeni, o afacere pornita pe cont propriu este o solutie. Cu oamenii, colaboratorii potriviti, poate deveni un succes si o multumire sufleteasca. Cred ca altfel muncesti cand stii ca o faci pentru tine si nu incearca nimeni sa te fure, umileasca… E greu, sunt nenumarate piedici dar chiar daca nu merge, ai sentimentul ca ai incercat si ramane o alta alternativa. Speranta moare ultima!
Florin: sunt perfect de acord cu tine. :)
Cresteri salariale periodice la interval de 1 an
program de lucru fix 8 ore pe zi 40 ore pe saptamina
sarcini cat se poate de clare
posibilitatea de avansare in cadrul firmei
prime in functie de realizari la 3-6 luni
beneficii in cadrul firmei
apreciere muncii in cadrul firmei
atita timp cat conditile sunt respectate si nu sunt incalcate va veni si devotamentul,loialitate fata de firma respectiva.
din raspunsurile astea pot sumariza un pic: a fi angajat inseamna ca poti evita responsabilitatile si a da piept cu viata reala :D
Imi pare ff rau dar am un sef , manager de care cel putin pana acum nu ma pot plange …
:)) @cristian, parca vb de un soi de mariaj cu firma.
Respecti contractul si vine si devotamentul…
DE 18 ANI SUNT CADRU MILITAR ÃŽN TOÅ¢I ACEÅžTI ANI DIN ANUMITE CONSIDERENTE AM AVUT DE A FACE CU FEL ÅžI FEL DE CAPETE PÄ‚TRATE, OAMENI LIMITAÅ¢I ÃŽN ANUMITE ÃŽNTERPRETÄ‚RI ALE UNOR ORDINE SAU REGULAMENTE CARE PENTRU SIMPLU FAPT CÄ‚ NU DERANJAU PE NIMENI AU AJUNS ÅžEFI.ÃŽN ACEST SISTEM ÃŽN ALTECCONDIÅ¢II DECÃŽT RECOMANDAT DE PRIETENI IEÅžI LA PENSIE CU IDEILE PROPII PENTRU SIMPLU FAPT CÄ‚ SUPERIORII CONSIDERÄ‚ CÄ‚ IDEEA TA NU ESTE COMPATIBILÄ‚ CU CERINÅ¢ELE SISTEMULUI FIIND NEREALISTE
florian: si de ce iti pare rau?
salutare si LA MULTI ANI! nu am mai apucat sa mai intru pe bloguri din cauza netului si a unei mutari si cred ca o sa mai persiste aceasta problema,apropo am auzit de l aun amic Tomescu Ionut ca esti “foarte tare domne” a stat de vorba cu tine la un bloog meeting acum vreo 3 saptamani parca….
Referitor la subiect ,pai a fi angajat inseamna sa fi putin stresat atunci cand vrei sa fi cu adevarat performant sau sa o laliesti romaneste sub deviza timpul trece leafa merge dar la prima criza sau la primele probleme esti pe faras,oricum ai mai putin stres in privinta administratiei unei firme,a profitului ,a taxelor impozitelor ,in schimb ca patron stai bine din punct de vedere al baniilor,cand esti ofticat iti chemi un subaltern si il faci muci,totul este asa cum vrei tu,dar ai si cateva riscuri, in cazul in care vine un concurent si iti ia cel mai bun om si te lasa cu buza umflata,sau vine statu si te gaseste cu ceva in neregula si iti trage o amenda de te ustura ,sunt diverse avantaje si dezavantaje… eu momentan sunt angajat,sunt multumit cu aces statut,dar parca tendiinta este de a fi patron…. desi e cam greu de realizat.. dar speranta ramane mereu undeva acolo in colt gata sa iasa la lumina la un moment dat…s`auzim de bine!!!
Voi da un raspuns pe care il voi construi pe un caz aparte, cazul meu. Poti avea in sange dorinta de a fi antreprenor, poti invata o multime de lucruri (care de care mai practice sau mai putin practice) despre antreprenoriat in facultate, insa este foarte greu sa stii unde trebuie sa te indrepti, cum trebuie sa procedezi pentru a ajunge acolo si mai ales in ce fel de oameni sa ai incredere fara sa cunosti mai intai mediul business asa cum este el, dur si de multe ori incorect.
Nu poti fi un antreprenor de succes fara sa te calesti intr-o companie ce functioneaza in mediul antreprenorial “viu”. Din carti poti invata multe, insa nu poti invata realitatea (sau cel putin nu o poti invata atat de repede pe cat ai putea s-o faci daca intri in contact cu ea).
Personal, am reusit sa deschid o afacere dupa mai bine de un an de cand m-am angajat. Am profitat din plin de experienta acumulata in acel an, de cunostintele noi pe care le-am preluat si asimilat, de relatiile pe care mi le-am creat. Si, cel mai mult, am profit de curajul si perseverenta pe care mi le-au cizelat rundele de negociere din cadrul companiei, oamenii cu care am intrat in contact, experienta acestora si felul lor de a fi.
Nu in ultimul rand, consider ca nu as fi reusit niciodata sa pornesc pe drumul cel bun daca nu as fi avut acces la cateva informatii despre piata care mi-au aratat cine e consumatorul cu adevarat, cum trebuie sa-l abordezi ca sa-l castigi, unde trebuie sa-l cauti. Si va asigur ca aceste lucruri difera categoric de cele invatate in facultate sau dupa, din cartile de antreprenoriat, management sau leadership citite. Totodata, aceste informatii nu sunt tocmai dintre cele mai ieftine. Unele sunt extrem de scumpe, pot fi vizualizate numai dupa aplicarea, prelucrarea si analiza unor chestionare realizate de firme de cercetare de piata care lucreaza cu onorarii foarte mari. Un tanar antreprenor nu ar fi avut niciodata acces la astfel de informatii fara sa aiba si fondurile banesti adecvate. Si, la aproape jumatate de an de la deschiderea afacerii proprii, pot afirma cu incredere ca fara aceste informatii mi-ar fi fost mult mai greu sa stabilesc locatia afacerii mele, momentul deschiderii ei sau clientela tinta.
Prin urmare, consider ca a fi angajat intr-o companie (bineinteles, conteaza si despre ce companie este vorba)este un prim pas care trebuie facut pentru a putea deveni antreprenor in adevaratul sens al cuvantului. Este un drum pe care trebuie sa mergi chiar daca iti place, chiar daca nu, pentru ca nu-ti poti atinge visele decat foarte, foarte greu fara experienta pe care ti-o pot da cateva luni de contact “live” cu mediul business real.
Jobul pe care il alegi e prima etapa din transformarea unui absolvent intr-un antreprenor. Si numai de tine depinde sa-ti alegi jobul care sa maximizeze beneficiile acestei prime etape…
La Multi Ani! in primul rand si mai apoi iata argumentele mele referitoare la problema pusa mai sus (avantajele de a fi simplu angajat)
– program de lucru mai lejer
– venituri fixe,indiferent de starea in care se afla firma
– mai putin stres pe cap
– concedii cu adevarat odihnitoare fara griji
– posibilitatea de a schimba foarte usor locul de munca sua mai bine zis profilul locului de munca
Salut Andrei :)
in caz ca nu te poti decide asupra castigatorilor sau vrei sa mai prelungesti concursul, eu mai pun la bataie doua exemplare din carte (si le expediez eu direct castigatorilor desemnati de tine :)
Adevarul este ca am auzit atatea argumente bune pro-angajare, incat cu siguranta le voi folosi in editia a doua si in promovarea cartii :))
:)
Cred ca argumentele pro si contra depind foarte mult de natura jobului si de cea a afacerii pe care doresti s-o incepi.
Desi sunt angajata, am permanent alternativa lucrului ca traducator/interpret freelancer. Dupa ce am vazut ce bine se descurca altii in aceasta ultima pozitie, mi-am zis ca e mai bine sa muncesc pentru altii. Asta pentru ca:
1. Cu afacerea pot s-o nimeresc dar is mai multe sanse s-o dau in bara.
2. Chiar dupa ce imi pun afacerea pe roate, vor fi luni in care imi voi permite o excursie in Peru, si altele in care de-abia voi avea ce manca (ma refer strict la activitatea de traducator/interpret freelancer pe care as putea sa o desfasor) si asta pentru ca totul depinde de client.
3. Ca sa o pun pe roate va trebui sa trag la jug ceva vreme si asta nu-mi garanteaza ca o sa si iasa treaba
4. Angajatorul imi plateste taxele la stat, nu trebuie sa mai stau eu sa ma incurc in hartii si sa imi fac nervi (bine, asta nu e neaparat un argument, daca iti merge afacerea, astea sunt deja nimicuri)
5. Angajat fiind, iti poti lua concediu fara sa te gandesti cu groaza ca “alea 7 zile n-o sa mai fac niciun ban, deci ce mananc cand ma intorc”
6. Ca angajat am o asigurare medicala atotcuprinzatoare (n-am mai dat un ban la doctor de muuulta vreme)
7. Daca stii sa te organizezi, ca angajat, poti avea un program foarte comod 9-17; la mine merge, pentru ca la noi important e sa iti termini proiectul la timp, nu sta nimeni in coasta mea sa vada cand vin si cand plec
8. La job imi pot lua o zi libera (o recuperez intr-adevar) sa imi rezolv o problema personala, cand am nevoie.
9. Ca si freelancer nu imi pot permite sa refuz o traducere, oricat de idioata e sau cat de fara sens sunt conditiile clientului, pentru ca datorita lui mananc:(
10. La job am refuzat macar o data taskuri care mi s-au parut ca n-au nici cap nici coada si nu m-a spanzurat nimeni pana acum, nici nu m-a dat afara