Chiar vrei mai multă libertate?

June 3rd, 2018

ZeroPlus Chiar vrei mai multa libertate?

Pentru ca Răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.

Varianta text a podcast-ului de mai sus:

                Mare parte dintre oamenii cu care lucrez spun că își doresc mai multă libertate: să poată să își facă singuri programul la muncă, să se trezească la ce oră vor, mai multă libertate în cum își fac treaba la muncă, să poată alege dintre mai multe metode de a rezolva o problemă, să nu fie nevoiți să respecte o procedură rigidă în fiecare zi sau să nu mai ponteze cu cardul la muncă, să lucreze de acasă.

                Lucrurile astea, nevoia asta, dorința de libertate se aplică și în viața personală. Parcă indiferent de cât de multe niveluri de libertate au își doresc mai multe. Își doresc mai multă libertate, până când. Până când conștientizează că libertatea de a decide vine întotdeauna la pachet cu responsabilitatea pentru deciziile luate.

                Dacă pot alege în ce fel să rezolve o problemă la muncă și rezultatul iese prost va fi clar că ar fi putut alege mai bine. Cel puțin parțial sunt vinovat, am greșit. Dacă îmi spunea șeful fă-o așa și ieșea prost, puteam să mă păcălesc că nu aveam de ales deci nu e vina mea. Și apoi ies la bere și pot să mă plâng: compania mea are proceduri proaste, șeful meu nu știe management. Și tot așa.

                Dacă merg la un medic cu o problemă de sănătate și îmi spune singura variantă este asta, indiferent ce iese pot spune că nu am avut încotro. Dacă îmi dă libertatea de a alege între 2 sau 3 variante, brusc sunt singurul responsabil pentru un viitor succes sau eșec al tratamentului.

                Când conștientizează că libertate = responsabilitate, mare parte dintre oameni aleg să-și cedeze libertatea fiindcă pentru a-ți asuma responsabilitatea ai nevoie de curaj, iar curajul este rar. E mult mai ușor ca atunci când vine un mustăcios și zice guys, mie mi se pare că sunt cam mulți evrei pe aici și că doar rasa ariană ar trebui să existe pe pământ, să cedăm și să spunem ok, pare ca un plan, eu sunt aici și spune-mi ce să fac. Și 6 ani mai târziu într-un tribunal când te întreabă de ce ai gazat mii de oameni o să spui că tu n-ai făcut nimic defapt, ci doar respectai niște ordine, așa mi s-a spus.

                Sistemele totalitare apar și pentru că oamenii altfel, buni, inteligenți, dar lipsiți de curaj aleg să renunțe la libertățile lor din frica de a-și asuma orice. Argumentul oricum nu se schimibă nimic este un argument nu numai laș, ci și profund greșit. Bineînțeles că ceva se schimbă. Poate că uneori se va schimba rezultatul, poate că uneori nu se va schimba. Dar ce se schimbă este imaginea ta despre tine.

                Răspunsul pe care îl vei da 10 sau 20 de ani mai târziu când copilul sau nepotul te va întreba Tati, tu ce făceai când s-a întâmplat asta, unde erai? Și singurul răspuns va fii Tati avea un pic de treabă, stătea pe Netflix .

                Bun. Și veți întreba ce ar trebui să facem? Așa cum spuneam într-un episod anterior, nu ar trebui nimic. Însă dacă ne dorim să fim aliniați cu noi, să nu ne mințim singuri, avem nevoie să alegem.  Putem să facem ce putem pentru a schimba ceva și în timp ce facem asta, câștigăm dreptul de a ne plânge atunci când ceva nu merge încă sau putem să stăm mereu deoparte, dar atunci ne pierdem dreptul de ne plânge.

                Sau după cum spunea un prieten de al meu, mai poet, nu poți ca prim semn să-ți dai pantalonii jos, să te apleci și după aceea să fii revoltat de ceea ce urmează.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *