Changing yourself first

Tolstoy zicea, intr-o carte pe care n-am citit-o: Everyone thinks of changing the world, but no one thinks of changing himself. De mentionat ca nu o spunea in engleza, doar ca rusa nu o intelege nimeni si in romana suna mai prost.

Nu stiu daca chiar toata lumea se gandeste sa schimbe lumea, cred ca de cele mai multe ori suntem prea ocupati sa incercam sa ii schimbam pe cei din jurul nostru. Pe “tampitii” care fac lucruri pe care noi nu le-am face niciodata, pe “fraierii” care nu vad evidentele pe care noi le observam atat de usor.

Apoi, mai sunt oamenii care chiar vor sa schimbe cate ceva la nivel macro. Poate ca nu lumea, insa o bucata suficient de mare din ea incat sa conteze. Si eu ma numar printre ei. Vreau si cred ca pot schimba niste lucruri.

Nu singur, nu peste noapte, dar probabil ca le voi schimba. Insa inainte sa am porniri d’astea Ghandiano-Hitleriste am inteles ca mai intai trebuie sa ma schimb pe mine. Ca toate pretentiile pe care le am de la cei din jurul meu trebuie sa fie mai intai bifate de mine.

E usor si comod sa pretinzi de la altii schimbarea. Mai complicat devine atunci cand iti dai seama ca tu, asta care esti azi, nu va schimba nimic, si ca trebuie sa cresti. Iar schimbarea presupune iesirea din zona de confort si expunere. Intotdeauna.