A scris Adi despre cartea mea mai atent decat as fi putut scrie eu. Recunosc ca am asteptat cu oarece emotii articolul cu care ma tot ameninta de ceva vreme.
Cu Adi ma stiu de cativa ani buni si, in ciuda faptului ca multa lume care citeste blogul asta il citeste si pe al lui, suntem oameni foarte foarte diferiti. Functionam diferit, avem preocupari diferite, privim lumea din unghiuri diferite si, in mod cert, suntem personalitati foarte diferite. Doar ca Adi are o mare calitate, aceea de a functiona foarte bine ca o oglinda. Te ajuta sa iti spui lucruri despre tine. Sigur, calitatea asta mai da si rateuri din cand in cand, insa pe mine sigur m-a ajutat de cateva ori.
Lungile discutii pe care le-am avut in ultimii 4-5 ani si-au spus cuvantul si de data asta, fiindca Adi a extras din Suntem furtuni esenta:
“În general, oamenii nu sunt atenți la ceea ce trăiesc și de multe ori se lasă trăiți de întâmplări. Ceea ce este și mai păgubos este faptul ca sensul a ceea ce trăim este oferit de ceilalți, de prejudecățile epocii și de ideile la modă. Andrei își filtrează singur propria viață, nu se oprește la sensurile prefabricate și își investește o mare parte din atenție pentru a înțelege ce a trăit și cum de a ajuns unde este.”
Da, asta am facut. Am incercat sa imi explic ceea ce sunt (si ceea ce nu sunt) astazi, doar ca am facut-o semi-public, in speranta ca si altii se vor regasi in procesul de auto-cunoastere si constientizare prin care eu trec de cativa ani buni, si din care sper sa nu ma opresc niciodata. Ceea ce va doresc si voua.
