Am vrut sa public o carte. In format fizic, pe hartie, intre doua coperti. Nu sunt absolut sigur de motivele pentru care am vrut sa fac asta. Stiu insa sigur care NU sunt motivele. Nu m-am visat niciodata scriitor. Sunt cativa (din ce in ce mai multi) scriitori si poeti pe care ii respect, insa niciunul in locul caruia mi-as fi dorit sa fiu. Pe ei, probabil ca asta i-a facut fericiti. Pentru mine, insa, a scrie carti mi s-ar parea prea putin.
Stiu, cartile schimba oameni. Cred in asta. Dar mai cred si in faptul ca sunt unele lucruri care pot schimba lumea din jurul nostru mai rapid decat cartile. Cineva imi scria intr-un mail zilele trecute: “eu am crezut ca ati facut bookblog tocmai pentru a promova cartile”. Gresit. Eu nu de asta am vrut sa existe bookblog, in ciuda faptului ca iubesc cartile. Eu am vrut sa schimb lumea din jurul meu (incepand cu mine). Si vreau asta in continuare. Intamplator sau nu, cartile mi s-au parut o buna modalitate de a incepe. O modalitate de a incepe ceva mult mai mare.
Revenind, insa: statutul de scriitor nu m-a emotionat niciodata. Ii admir, ii respect, dar eu nu asta am vrut sa ma fac atunci cand eram mic. Deci, pentru mine, “a scrie” nu e un motiv bun pentru a scrie. Nici celebritatea, nici adulatia nu-s. Eu sunt antreprenor si ma simt antreprenor. Iar termenul inseamna mult mai mult decat a avea o firma si a face niste bani. Din punctul meu de vedere, e o mentalitate. Te nasti cu cateva trasaturi iar pe restul (majoritatea) le castigi, te auto-educi.
Unii dintre noi se misca mai repede, altii mai incet. Unii invata mai totdeauna din greseli, altii nu invata niciodata. Iar majoritatea ne straduim sa nu le mai repetam.
Aproape am terminat o carte. Nu o voi mai publica in format fizic, cel putin nu deocamdata. Insa o voi publica aici, pe blog. Fiindca eu cred ca toti avem responsabilitatea de a da ceva mai departe. Iar o parte dintre experientele prin care am trecut ar putea ajuta pe cei ce sunt la inceput de drum, asa cum si pe mine ma ajuta experienta celor ce sunt mult mai sus decat mine.
Este o carte despre modul in care te maturizeaza antreprenoriatul.
“Antreprenor inseamna mult mai mult decat a avea o firma si a face niste bani. Din punctul meu de vedere, e o mentalitate.”
Pot sa folosesc citatul?
:) sure
Multumesc :) Foarte fain scrii, abia astept sa citesc cartea. Felicitari!
Ar trebui sa o publici. Poti s-o publici singur folosind servicii de self-publishing pe net.
Daca n-o publici, mi se pare ca te limitezi la un singur mediu, blogul tau, si ca astfel iti dai singur peste degete. Daca vrei ca mesajul tau sa fie folositor, “go all the way to the end”. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca publicarea unei carti e un act antreprenorial prin excelenta.
Deci, te tine? ;-)
Ebook sau fragmente?
fain articol , si ce faci tu e ok ….asa ca asteptam “cartea” ta fara coperti :P
Adi: nici una, nici alta :) Full, pe blog.
ce coincidenta! Daca mai tii minte acum ceva timp discutam despre cum ar fi mai bine sa ne publicam ceea ce am scris. nici unul din noi nu se gandea sa o publice full pe blog.
Pe 13 ianuarie eu am inceput sa public ceea ce se dorise a fi o carte, full, gratis :-), pe blog. Si sa stii ca am primit si critici (la modul cel mai serios sau agresiv) ca sunt ipocrita si nu o public pe toata odata :-)) Ca sa vezi!
Am simtit ca experienta si impresiile mele nu sunt atat de valoroase ca o carte adevarata, dar ca vor lasa ceva in urma mea, exact cum spui si tu
Acum vad ca ai ales aceeasi cale. Abia astept sa citesc, succes!
Roxana
pai si cine te opreste sa o publici??in cel mai rau caz nu o sa se vanda,nu e ca si cum risti ceva grav
Eu chiar voiam sa devin scriitoare cand eram mica. (Bine, si detectiv, arheolog, calugarita, pistolar in vestul salbatic si muuulte altele :D)
Dar ca sa revin, nu ma interesa scrisul din motive de adulatie si celebritate, nu cred ca stiam ce sunt astea. Am vrut sa devin scriitoare din cu totul alte motive. Cand citeam, paraseam realitatea; striga mama la mine sa vin la masa pana ragusea, se trantea usa pana sarea tencuiala, cadea fotoliul cu tot cu mine, eu nu auzeam nimic, nu simteam nimic, eram in alta lume. Si mi s-a parut intotdeauna fascinant sa fii in stare sa faci asta.
A scrie o carte e un exerciţiu prin care ar trebui să trecem cu toţii. E de-a dreptul iniţiatic. A o publica este, şi după părerea mea, neobligatoriu.
Felicitări pentru că ai scris-o. Aştept să o citesc.
asteptam cu mare interes.
“full, pe blog” foarte faina ideea :)
Dragos Roua: de tinut ma tine. Am 3 edituri care s-au oferit sa o scoata, am relatii si mi-as putea face distributia singur, iar marketing stiu suficient ca sa o pot vinde. Insa mie mi se pare ca, avand toate astea, e mai provocator sa nu o public (in format offline) decat sa o fac. Mi s-ar parea banal sa o fac :)
Design Interior: nu ma opreste nimeni. Pur si simplu n-am chef :) Mi se pare ca e alegerea naturala. Majoritatea oamenilor au vise d’astea de a publica o carte in format fizic. Eu n-am si sunt mandru de asta :)
Roxana: excelent :) Succes si tie!
@paul coman
asa e …ai dreptate… este o mentalitate… si eu am simtit cum te educa, cum te responsabilizeaza o afacere…
nu trebuie sa vezi doar banul pe termen scurt…trebuie sa vezi ca formezi o mentalitate, o cultura in randul celor din jurul tau, ca apoi copii tai sa aibe in sange business-ul
atunci nu-i mai spune carte. spune-le texte, idei sau cum vrei tu :)
CÁRTE, cărți, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
Iar pentru faptul ca esti antreprenor si succesul bookblog spune destul, atunci esti obligat sa o si tiparesti. Iar altii sa o recenzeze… chiar si pe bookblog. Si nu trebuie sa te simti scriitor ca sa o publici. Stiu atat de multi nescriitori cu opera vasta… :)
Cu prietenie
:)
nu stiu daca-ti aduci aminte, dar am fost printre primii, daca nu chiar primul, care ti-a spus sa scrii o carte…
eu cand eram foarte mic doream sa ma fac ..soldat roman, poate si fiindca m-am nascut in timpul razboiului…apoi am vrut sportiv…apoi profesor si in cele din urma am ajuns..nimic!
iulian: imi amintesc :)
Imi aduc aminte acum cateva luni de o intrebare pe twitter care suna cam asa “Daca as scrie o carte cati dintre voi ar cumpara?” se pare ca acum avem raspunsul la intrebare: Ai scris o carte si o oferi tuturor gratuit, un gest deosebit.
Felicitari si sa fie intr-un ceas bun!!
Am dat intamplator peste tweet-ul tau despre antreprenori, iar un lucru m-a indreptat spre altul, astfel incat am ajuns si pe pagina aceasta. Imi place gestul tau, am cochetat de ceva timp cu ideea de carte online (mi-am facut ganduri cu privire la cele mai eficiente metode de a imprastia anumite pareri “legate in volum” prin intermediul netului, eventual adiacent blogului personal), dar consider si aceasta ca fiind o idee ingenioasa (mai ales avand in vedere faptul ca ai un blog adresat cu precadere oamenilor din business sau celor care isi doresc sa evolueze in aceasta zona).
Sper sa am mereu motive noi de a reveni pe blogul tau si…doresc lectura placuta tuturor cititorilor, iar tie mereu inspiratie la scris! :)
Multumesc, Andra :)
Intamplator am dat peste blogul asta. Predau management si ideile tale mi s-au parut deosebite. Am citit cu placere articolele. Cartea inca nu…E placut sa citesti ceva original si aplicat in mod neasteptat asupra antreprenoriatului.
Felicitari!
Va multumesc frumos :)
Felicitari pentru modul cum scrii. Respect! :)
In primul rand felicitari pentru initiatia de a scrie.
Cu multi ani in urma mi se parea ca apanajul scrisului apartine numai unor alesi, celor care se numesc scriitori. Mai tarziu am realizat ca oricine are ceva de spus trebuie sa scrie. A vorbi in public nu e la indemana tuturor, insa a scrie invatam de mici. Acum cand exista internetul si cand fiecare poate scrie si trimite mesajul sau miilor de cititori, cred ca este pacat sa nu profitam.
Nici eu nu ma vedeam scriind si totusi am reusit sa imi pun gandurile intr-o brosura, postata acum pe internet .
inainte de a pune cartea gratis pe blog , vb cu o editura ceva, si vezi ce oferta iti fac ei . poate te incanta, si iti vei schimba parerea.