“we all make choices, but in the end our choices make us”

O sa supar niste oameni azi. Nu-i personal, va rog sa intelegeti asta. N-am timp s-o fac sa fie personal. Altii nu vor intelege ce-am vrut sa zic. Nu-i vina voastra, e a mea, mergeti mai departe; nici pentru asta nu am timp.

Fiecare isi ia propriile decizii, isi conduce viata cum vrea. Cum crede ca vrea. Asta e premisa de la care pornim, ca nici eu, nici altcineva nu are dreptul sa spuna altcuiva ca isi traieste viata gresit sau corect. Oricum, orice om sanatos la cap si cu o doza minima de decenta intelege ca lucrurile sunt gresite sau corecte doar fiindca el le vede asa. Nu exista adevaruri absolute, nici retete nu-s.

Fara retete universal valabile, invariabil, apar momente in viata personala sau in cea profesionala, in care fiecare dintre noi se vede pus in fata unor decizii… Stop.

Nu suntem oi. Nu putem sa ne vedem pusi in fata unor decizii. Putem sa alegem sa ne conducem viata si altfel decat punand degetul pe una dintre cele doua variante care ne sunt oferite de cei din jur. Putem sa gasim noi o a treia, sau putem macar sa o cautam. Cu toate astea, multi dintre noi nu o facem voi nu o faceti. Imi pare rau, am vrut sa ma includ aici. Stiti voi, te pui in aceeasi categorie cu oamenii si in felul asta faci critica mai usor de suportat. “Uite ma, si el e la fel, inca mai e speranta”. Insa adevarul e ca nu-s la fel. Suntem mai multi care nu suntem. Si n-ar fi corect (judecata de valoare!) sa ne bagam in aceeasi oala.

Fiindca atunci cand dam de rascruci, unii dintre noi voi se uita in jur, dau un cot celui de langa si, ca in clasa a 9-a, cand copiam la teza la matematica, soptesc un “zi-mi, bai, si mie, cum se face la problema 4”. Apoi dau un cot celui din dreapta si concluzioneaza doct ca raspunsul nu poate fi decat unul dintre cele doua (diferite) pe care le-au primit din parti (scuzati dublul inteles).

Bravo, iti trebuie o mare profunzime sa faci asta! Uite cum ti-ai dat tu seama (aproape) singur, ca un om mare, ca ai doua variante si ca trebuie sa alegi intre ele. Si acum ai luat 7 la teza, deci a fost bine, esti mediocru, ceea ce era de asteptat. Dar si multumitor. Ca doar nu toti putem termina liceul cu media 10 (aici ma includ si pe mine, sper ca simtiti apropierea).

Avem doar patru mici probleme: intre timp nu mai suntem in clasa a 9-a, tu nu mai dai teza la matematica, sistemul educational din Romania e la pamant si asta cu care te joci e viata ta. Sau ar trebui sa fie a ta. Ca pana una-alta, pare ca e a celor din jur. Carora intre timp nici nu mai trebuie sa le dai coate, ci doar sa te uiti in jur in loc sa te uiti in interior. Vei ajunge usor la concluzia ca “probabil stiu ei ceva”. Da’ tu ce stii? Cam cat habar ai tu despre cine esti, ce vrei si ce e bine pentru tine? Si cum ai putea sa ai habar vreodata, daca tot timpul te uiti in jur mai mult decat te uiti la tine?

Scuzati-ma. Am fost critic, direct si poate un pic prea dur. Am sa ma mustrez singur si am decis ca voi alerga 1 km in plus diseara. Sau uite, daca vreti voi sa imi dati o alta mustrare o sa o ascult. Promit. Puteti sa o trimiteti spre [email protected]. Va raspund eu cand am timp.

PS: ca sa fie si mai clar, atunci cand ii lasam pe ceilalti sa ne dea variantele si nu ne batem capul sa le chestionam este fix ca in vanzari. In vanzarile alea agresive si manipulative:

Buna ziua, am sunat sa stabilim o intalnire. Nu stiti inca, dar veti cumpara un produs de la mine in urmatoarea saptamana. Sigur nu aveti nevoie de el, insa eu am nevoie sa il vand, deci cand credeti ca ne-am putea intalni? Vreti maine la ora 10 sau miercuri la 11:30?

Ah, nu stiti daca aveti timp? Atunci haideti sa stabilim pentru maine la 10 si confirmam inainte. Daca cumva apare ceva, e okay si cum spuneti dumneavoastra, sa ne vedem miercuri. Ah, n-ati zis asta? Asa mi s-a parut. Bine, atunci vorbim maine, va multumesc mult pentru interes, ati luat decizia corecta.

Suna cunoscut?