Pentru oamenii care au ca valoare libertatea, cum sunt si eu, limitele nu exista decat prin faptul ca au atasate un potential ca ele sa fie incalcate. De cate ori vad o limitare, a mea sau a mediului, primul lucru la care ma gandesc este cum pot sa o depasesc. De cate ori mi se da un set de reguli, primul lucru pe care il fac este sa ma intreb de ce le-as respecta. Asta mi-a adus cele mai misto satisfactii, tot asta m-a pus in pozitiile din care mi-a fost cel mai greu sa ies, dar care m-au ajutat sa evoluez.
Autolimitarile sunt printre putinele lucruri care ma pot scoate din sarite pe lumea asta. Ale mele in mod deosebit. In ceea ce priveste limitarile pe care incearca sa le impuna societatea, alea ma amuza de fiecare data la fel de puternic.
La fel cum ma amuza si oamenii care, dintr-o aroganta clar mai mare decat a mea, se incapataneaza sa creada ca stiu mai bine decat mine ce pot si ce nu pot eu face. Linistiti-va, va rog. Am deja raspunsul la asta.
