Un gust amar

September 11th, 2008

Am intrat in “lumea culturala” din Romania fara sa imi doresc asta foarte tare. Si cand zic ca am intrat, nu vreau sa sugerez ca as face parte din ea, fiindca nu fac. Prin “am intrat” vreau sa spun, de fapt, ca am inceput sa iau contact din ce in ce mai des, voit sau nu, cu personaje care sunt declarate sau auto-declarate ca facand parte din aceasta lume: un scriitor, un poet, un critic literar, un director de editura, un jurnalist care scrie despre carti etc.

Odata cu cresterea bookblog, am inceput sa semnez contracte de publicitate cu edituri, sa primesc din ce in ce mai des newsletter-uri despre lansari de carte si, mai ales, sa stau foarte mult de vorba cu oameni din edituri, jurnalisti si, uneori, scriitori si poeti. Dupa doi ani si jumatate, am ajuns in punctul in care pot spune ca am o imagine destul de clara atat despre industria de carte din Romania, cat si despre multele bisericute formate.

Stiu multe despre toate lucrurile astea, iar asta are si parti bune si mai putin bune. Cele bune sunt chestii de genul:
– in curand libraria Z nu va mai fi monopol
– stiu ce se construieste in pasaj la universitate
– date legate de momentul in care un site cu nume de fluviu va veni in Romania
– un (mare) lant de librarii de la noi (or fi si multe) se gandeste serios sa vanda iar alte 3 lanturi din afara tocmai intra pe piata
– editura X (mare) isi plateste atat de prost oamenii incat ei pleaca in grup, in timp ce editura Y (mica) ofera salarii de 4-5 ori mai mari decat media pietei etc

Si tot asa. Sunt informatii care tin de industrie, imi place sa le stiu, ma ajuta. Dar nu despre chestiile bune voiam eu sa scriu azi, ci despre cele proaste. Mai exact, despre una singura, cea legata de bani.

Editurile sunt societati comerciale, de cele mai multe ori SRL-uri. Acolo e alta poveste, fiindca o societate comerciala are un obiectiv principal declarat: sa faca profit. Ca multi au ales domeniul fiindca le plac cartile, ca unii mai vor si sa schimbe lucruri in bine, de acord. Totusi, sunt societati comerciale. Si din acest motiv, eu le iert toate Feng-shui-urile, self-help-urile expirate si romanele cu femei dezbracate pe coperta. E marketing si, de multe ori, astea sunt cartile care permit editurii sa poata scoate din cand in cand si carti foarte bune. Fara ele (si fara manualele scolare), multe edituri ar fi moarte.

Partea proasta este ca, daca editurile se descurca, nu acelasi lucru se poate spune despre cei care creeaza operele. Daca scriitorii n-ar sti sa se vanda (a se citi “sa isi vanda operele”), n-ar fi o problema atat de mare. In fond, treaba lor este sa scrie bine, altii ar trebui sa se priceapa la vandut. Problema reala este ca ei nu vor sa castige bani. Repet: nu vor sa castige bani. Exista o rusine cronica, o teama de a castiga bani din ceea ce scrii. Bineinteles, generalizez. Slava Domnului, exista si exceptii.

Eu vad lucrurile in felul urmator: atunci cand esti foarte bun la ceva, atunci cand ceea ce faci tu ajuta pe altii, ai dreptul sa castigi bani. Exista o teorie tampita (poate ramasa din vremea comunistilor, habar n-am) ca a face bani si a face ceea ce iti doresti sa faci sunt activitati incompatibile. A face bani dintr-o pasiune este de neimaginat, a munci la ceva ce iti place si a lua bani din asta e rusinos. Comercialul manjeste arta. Actul de creatie e bruiat de existenta bunastarii materiale. Scriitorii vor incepe sa castige bani din ceea ce fac atunci cand vor intelege ca merita mai mult. Niciun dubiu ca asa cum exista ego-uri supradimensionate, exista si lupte crancene duse pentru idealuri de doi bani. Deci de luptat pot lupta. Doar ca nu sunt convins ca au idee cu cine, cum si pentru ce.

Si apropo de arta si artisti, stiati ca Rembrandt mergea prin tara si isi cumpara propriile tablouri pentru a isi creste cota? Le supralicita. “Pai ce, ala mai era artist, daca voia bani?”

ps: ca sa anticipez o intrebare (si nu numai de asta), din datele pe care le am eu, bookblog.ro ofera cei mai multi bani per articol (in cazul de fata recenzie) dintre toate site-urile/revistele culturale din Romania. Ba chiar mai mult decat dublu, din nou, din datele pe care le am eu. Si va garantez ca nimeni de la bookblog nu face chestia asta pentru bani.

Post generat de:
1. http://adrian.filozofie.ro/chestii-culturale-jenante/
2. http://www.rocultura.ro/?p=717
3. si de un gust amar.

Tagged , ,

§ 0 Responses to Un gust amar"

  • Paula says:

    Andrei, in mare parte ai dreptate.Doar ca vremurile se schimba.Cunosc destule persoane care fac ceaea ce fac pentru bani, nu doar din pasiune.Tu esti unul dintre norocosi si foarte ambitiosi care a pus bazele bookblog-ului.Ma bucur sa aflu ca cei de la bookblog nu fac recenziile dim necesitate.Insa, marea tristete e ca in mediul cultural nu se plateste adevarata valoare a muncii.In ceea ce il priveste pe Rembrandt cred ca si-a valorificat foarte bine operele.Doar ca nimeni nu ii aprecia adevarata creatie launtrica pe care o picta pe tablouri. :)

  • Paula says:

    Ai dreptate in ceea ce priveste fragmentul`Comercialul manjeste arta`.Din pacate arta nu se poate descurca fara comercial.Poate ca o sa fii unul dintre persoanele care nu va manji arta prin apelarea la comercial. :)

  • ducu says:

    Eu sunt de parere ca lucrurile care sunt concepute din start numai pentru a castiga bani din ele nu pot starni pasiuni. In sens invers, pasiunile pot sa scoata bani daca sunt corect vandute si administrate.

  • did says:

    Foarte bine ai scris, Andrei.

    Eu niciodata n-am inteles de ce unui fotbalist nu ii este rusine sa castige atatea spinari de bani doar pentru ca se joaca pe teren cu o minge si alti omi, dar unui scriitor ar trebui sa-i fie rusine ca si-a cumparat un mercedes dupa ce-a vandut o carte.
    Multi imi spun ca este normal ca un artist sa traiasca in saracie, pt ca doar felul acesta va putea scoate din el tot ce e mai bun, altfel se va lafai relaxat in placerile cotidiene si isi uita de lumea din el.
    De parca inspiratia ar fi un recuperator rus, sa vina peste tine tocmai cand esti in rahat. :D

    Oricum, fain articol, vine perfect in continuarea celui scris de Adi.

  • Un comentariu care m-a surpins atat placut prin prezentare cat si neplacut prin esenta, nu stiu prea multe despre acest fenomen dar se vede din exterior ,ca merge cam prost,cel putin la noi.
    Din pacate ,cred ca totul ,porneste de la varf(guvern) si de interesul populatiei(prea mic),fenomenul cultural pare ca este cel mai slab mediatizat si luat in calcul,iar daca un Harry Poter face furori pe mai toate continentele, de ce nu ar face asta si un roman cu opera sa,poate asa suntem noi ,nu stim sau nu vrem sa ne vindem…. sau poate ca lumea in care traim este de vina… Andrei poate ne mai luminezi tu cu ceva explicatii.

  • Andrei Rosca says:

    Alin, eu cred ca lucrurile pornesc de la fiecare dintre ei, nu de la guvern. Poate ca tocmai asta e problema, ca toti asteapta ca altii sa le rezolve problemele.

  • Mortyse says:

    Stau si ma gandesc la asta de doua zile, si ma gandesc la Rebreanu cu groaza lui in fata paginii albe, la cata munca, cat studiu punea intr-o opera… Si ma gandesc ca merita, macar aici in tara lui, sa fie un fel de J.K Rawlings. Dar noi vrem sa traim cu mitul unui sarman Dionis, tragand mitza de coada intr-o mansarda roasa de cari si molii.
    Valorile adevarate nu dispar daca sunt recunoscute atat spiritual, cat si material. Dimpotriva, aceia care au intr-adevar valoare, isi vor deschide si mai mult orizonturile si vor indrazni mai mult. De asta pe vremuri se practica mecenatul.
    Cat despre exploatarea intelectualului, edituri, librarii si altele, mi-aduc si acum aminte cu groaza vremea in care terminasem o facultate si un master (filologice amandoua) si imi cautam un serviciu. Intr-o zi am gasit doua anunturi: unul pentru o librarie, unde se cerea aspect, tinuta, studii superioare de filologie si se oferea un salariu de 4,5 mil de lei, al doilea la covrigarie, doar ca vanzatoare, salariu 5 mil. plus bonuri de masa. Mi-au dat lacrimile.

  • ddunia says:

    Comercialul manjeste arta? Apoi sa ma scuzati, dar cum poate manji ceva, altceva, cand oamenii care se ocupa pe promovare nu au nici o strategie?
    Stiu ce vorbesc, lucrez intr-o editura, ador ceea ce fac, dar stam foarte prost la marketing.
    Sa se castige bani din scris, nimic rusinos, dar pana atunci, as vrea sa vad k produsul, piata, pretul si promovarea nu raman doar niste termeni pe care mi i-am notat eu la un curs.

  • Andrei Rosca says:

    ddunia: stiu ce zici. In Romania nu stiu decat 2 edituri care sa aiba angajat cu titlul de “marketer”, cel mult un PR au iar ala in general nu face ce ar trebui sa faca (fiindca nu i se permite, nu ca n-ar sti).

    mortyse: da, nasol. nu s-au schimbat foarte multe, din pacate

  • Cristina says:

    Eu cred ca jena de bani porneste de la concesii. Artistul, creatorul de orice fel, isi vede opera perfecta. Totul este un rotund pe care doreste eventual sa il transmita celorlalti. Apoi intervine procesul de comercializare.
    Poate schimbarea titlului. Ah, dureros. Poate punerea unei recenzii care nu il multumeste. Poate desenul de pe coperta prea strident. Si dintr-o data creatia lui devine impersonala. Straina. Diferita de manifestul initial care s-a dorit a fi.

    Voluptatea creatiei este deja consumata. Placerea, starea, nelinistea, tremurul, grija, nu mai sunt. Toate se transforma brusc in mici frustrari si concesii comerciale. Pentru bani.

    Nu cred ca neaparat le este jena sa fie platiti, sau nu isi doresc sa cistige bani din creatia lor. Cred mai degraba ca ii jeneaza ca banii nu le aduc aceeasi fericire si satisfactie ca actul creatiei in sine.

    Sau poate simt ca isi tradeaza prima dragoste – pasiunea. Exista si o placere a banilor. Mmm, da, placerea cretiei si placerea banilor … Poate ca placerea creatiei este interioara si o meritam toti. Dar placerea banilor este exterioara si poate putin … vulgara.
    Este bine sa se faca diferente intre tipurile de placeri si sa luam din toate cite putin. Dar unii vor totul sau nimic. Sau ard totul doar dintr-o parte. Este mult de filosofat. Si e luni …

  • Andrei Rosca says:

    tot luni fiind si la mine, eu ma indoiesc ca sunt foarte multi cei carora banii le produc placere; majoritatea vor/vrem banii pt ca sunt un mijloc de a obtine alte lucruri.

  • […] RoÅŸca postează un articol despre lumea culturală românească – edituri, scriitori, bani – ÅŸi gustul amar pe care i-l lasă […]

  • Gabi says:

    Cristina: superb comment.
    Andrei, banii sunt exclusiv mijloc de a obtine lucruri, bine zis, de aia te citesc si tin aproape, ca le zici bine :)

  • Ligia says:

    Cand faci ceea ce-ti place si impartasesti asta cu lumea si se intampla si ca lumii sa-i placa, artistul nu considera ca a facut ceva deosebit. Pentru ca pentru el e perfect normal sa scrie asa, sa picteze asa, sa cante asa. E intrinsec lui. El nu-si da seama de propria valoare, iar marketerul incercand sa o puna in valoare e ca si cum ar da bani cuiva fiindca isi traieste viata asa cum a vrut, din ceva perfect natural pentru artist.
    E ca si cum ai incerca sa scoti bani din faptul ca respiri. La prima vedere sună mişto, dar simţi că ai fi ipocrit să faci asta. De-asta e artistul modest in general.
    E o lupta foarte stransa intre pragmatism si idealism. Cartile de self help, total fade si pline de truisme aduc mai multi bani decat aduce un roman studiat si plin de pasiune.

    In rst, sunt de acord.

  • Andrei Rosca says:

    Ligia, linia dintre modestie si prostie e la fel de fina ca cea dintre un pescar si un fraier care sta cu un bat in balta timp de doua zile.

  • andrei ruse says:

    e amuzant gustul tau amar. din pacate acest post este generat de o situatie pe care nu o stii prea bine. asta chiar daca ai insirat cate cunostinte presupui ca detii. :)

    a intra intr-un mod necivilizat peste cineva si a-i cere bani pentru o munca de care nu este nevoie… e ceva normal? asta era ideea postului mei. cine a inteles-o (si au fost destui) sa fie sanatosi. cine nu, sa scrie posturi amare. :)

  • andrei ruse says:

    ps. si referitor la vorba ta, vroiam sa-ti spun demult, degeaba scrii un roman bun daca il tii sub pat. legat insa de mediul autohton, degeaba scrii numai romane proaste si reusesti sa le vinzi bine.

  • Andrei Rosca says:

    andrei ruse: de acord cu al doilea comentariu; eu ma refeream la oamenii care chiar scriu bine si de care nu aude nimeni.

    in ceea ce priveste amaraciuniea postului meu, stai linistit, nu am pretins ca as cunoaste ce se intampla intre tine si Ianus. Si fara sa vreau sa te jignesc, iti garantez ca nici nu vreau sa stiu.

    Noi am mai vorbit, stii parerea mea: sicanele astea de 2 bani (indiferent de cine sunt generate) nu ajuta cu nimic nici pe voi, nici industria de carte, nici autorii nedescoperiti.

    In ceea ce il priveste pe Ianus, stai linistit. Am avut si eu parte de o intalnire cu el si n-am fost deloc incantat. Sunt printre ultimii oameni care l-ar putea apara.

  • […] s-a întâmplat de fapt între mine ÅŸi marius, legat de ROcultura ÅŸi Hyperliteratura. în special gusturile amare ale lui andrei roÅŸca ÅŸi adrian ciubotaru. venim din lumi atât de diferite… au fost însă ÅŸi reacÅ£ii din partea […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *