Change

April 23rd, 2012

Imi place sa cred ca simt mai bine decat majoritatea momentele cheie. Din viata mea, personala sau profesionala si, uneori, ceva mai rar decat mi-as dori, din vietile altora.

Simt ca se apropie aceste momente, sunt constient cand tocmai le traiesc, apoi simt ca au trecut si stiu ca multe lucruri nu vor mai fi la fel. E un sentiment misto fiindca iti da o iluzie de control. Doar o iluzie, evident. Fiindca, oricat de buni am fi la a controla lucrurile, reusim sa le controlam doar pana cand nu mai reusim. Dupa care… suntem furtuni.

Imi place mult linistea dinaintea furtunilor puternice, linistea aia care noua, oamenilor crescuti in orase mari, aproape ca ne face urechile sa tiuie. Imi place linistea fiindca stiu ca urmeaza ceva si ma intreb, zambind, acum ce ar mai putea fi? Si toate astea sunt parte din farmecul vietii, cel putin in ceea ce ma priveste.

later edit: ah, da, tocmai urmeaza unul.

Esenta antreprenoriatului

April 26th, 2011

Aveti mai jos unul dintre acele articole pe care nu vreti sa le ratati. Fiindca sunt rare si sintetizeaza perfect un concept de care stiti deja ca va pasa.

Acum ceva timp am fost la Mondays, sa vorbim putin despre antreprenoriat. A fost si Haotik acolo. Pe Haotik l-am cunoscut la Launch48, un super program organizat de Cristi despre care am scris aici. Ce stiam eu despre Haotik era asa: ca e un tip haotic, la propriu, insa nu neaparat intr-un sens negativ. Ca vorbeste mult si repede, ca e programator, ca nu e neaparat genul care sa citeasca multe carti si ca exprima idei foarte bune in texte scrise groaznic si corectate de jumatatea lui buna inainte sa ajunga pe blog. :) Si ca a inceput sa citeasca Suntem furtuni fiindca stia ca va da ochii cu mine. :)

Bun. Baiatul asta a scris un articol acum vreo doua saptamani, dupa intalnirea de la Mondays. Si articolul ala e wow! E wow fiindca a surprins perfect esenta antreprenoriatului, probabil ca mai bine decat majoritatea oamenilor (foarte misto!) care au fost in sala in seara aceea. Dau mai jos paste la mare parte din articol. Va rog sa il cititi si sa incercati sa internalizati ce scrie acolo. E scris mai bine decat l-as fi putut scrie eu.

***

Intotdeauna ne lasam manati de viata in furtuni care nu sunt ale noastre, si pentru ca intodeauna ne dorim mai mult, uitam sa fim fericiti doar de dragul de a face mai multi bani. Sperand ca intr-o buna zi, cu acesti bani ne vom putea cumpara fericirea. Ne putem cumpara sanatatea, ne putem cumpara chiar si timp, dar nu ne vom putea cumpara niciodata fericirea.

Cand spui ca mergi la o discutie despre antreprenoriat te gandesti in primul rand la ce chestii destepte vei mai invata ca sa faci mai multi bani, ca sa iti optimizezi mai bine timpul si sa scoti un profit mai mare. Nu te gandesti nici o clipa la faptul ca nu vrei sa muncesti 16 ore pe zi si te gandesti doar la cum putem face ca in cele 16 ore pe zi cat suntem treji sa putem face si mai mult. Fara sa ne dam seama ca zi de zi constant aceasta atitudine ne oboseste si ne scade productivitatea, puterea de creatie si toate celelalte calitati care ne-ar putea oferi o viata mai buna.

Astfel uitam ca antreprenoriatul nu este despre bani ci despre libertate. Si daca toti visam la acea libertate ce fel de antreprenor de succes e acela care are foarte multi bani, dar munceste in continuare din zori si pana tarziu in noapte. In capcana de a face cat mai multe lucruri interesante uitam de noi, si ne trezim la un moment dat ca viata noastra nu mai e a noastra, ca este doar o insiruire de evenimente puse intr-o agenda, unde chiar si cina cu sotia de ziua ei este pusa acolo si nu dureaza decat 3 ore pentru ca dupa accea avem alt lucru important de facut.

In loc sa facem ceea ce ne dorim, ajungem sa fim sclavii proprilor idei care ne subjuga, ne limiteaza si ne tin la un moment dat pe loc prins intr-un cerc vicios din care credem ca nu putem iesi. Ai impresia ca toate afacerile se vor darama fara tine, fara sa detii tu controlul lor absolut, si ca nimeni nu poate face treaba asta mai bine decat tine. Gresit, sunt altii care o pot face mai bine decat tine si o pot face pentru tine.

Antreprenorii nu sunt baieti destepti care fac bani, aceea sunt doar baietii destepti si in general fac afaceri cu statul. Antreprenorii sunt oameni carora le place aventura, libertatea si cautarea de noi solutii la problemele pe care le gasesc in drumul lor prin viata. Vor sa inoveze, sa creeze, si sa gaseasca noi soluti, eu i-as numi mai repede niste mici inventatori ai afacerilor. Si de multe ori se chinuie sa lase deoparte logica si calculele matamatice pentru a urma un alt drum. Un drum care poate fi un succes sau un esec. Un esec din care ei vor invata ceva si vor merge mai departe.

Un anteprenor utilizeaza cu maestrie timpul si banii pentru a face lucruri pe care altii le-au catalogat drept imposibile. Desi par mici magicieni, nu sunt, si tot ce realizeaza ei se bazeaza pe un singur element la fel de important ca insasi maestria lor: Oamenii.

(scris de Haotik, pe Mondays)

Adrian Ciubotaru este un om atent

March 15th, 2011

A scris Adi despre cartea mea mai atent decat as fi putut scrie eu. Recunosc ca am asteptat cu oarece emotii articolul cu care ma tot ameninta de ceva vreme.

Cu Adi ma stiu de cativa ani buni si, in ciuda faptului ca multa lume care citeste blogul asta il citeste si pe al lui, suntem oameni foarte foarte diferiti. Functionam diferit, avem preocupari diferite, privim lumea din unghiuri diferite si, in mod cert, suntem personalitati foarte diferite. Doar ca Adi are o mare calitate, aceea de a functiona foarte bine ca o oglinda. Te ajuta sa iti spui lucruri despre tine. Sigur, calitatea asta mai da si rateuri din cand in cand, insa pe mine sigur m-a ajutat de cateva ori.

Lungile discutii pe care le-am avut in ultimii 4-5 ani si-au spus cuvantul si de data asta, fiindca Adi a extras din Suntem furtuni esenta:

“În general, oamenii nu sunt atenți la ceea ce trăiesc și de multe ori se lasă trăiți de întâmplări. Ceea ce este și mai păgubos este faptul ca sensul a ceea ce trăim este oferit de ceilalți, de prejudecățile epocii și de ideile la modă. Andrei își filtrează singur propria viață, nu se oprește la sensurile prefabricate și își investește o mare parte din atenție pentru a înțelege ce a trăit și cum de a ajuns unde este.”

Da, asta am facut. Am incercat sa imi explic ceea ce sunt (si ceea ce nu sunt) astazi, doar ca am facut-o semi-public, in speranta ca si altii se vor regasi in procesul de auto-cunoastere si constientizare prin care eu trec de cativa ani buni, si din care sper sa nu ma opresc niciodata. Ceea ce va doresc si voua.

*cititi aici intregul articol

Suntem furtuni – download gratuit

March 10th, 2011

Acum un an si ceva m-am hotarat sa scriu o carte despre antreprenoriat care sa contina cateva dintre lucrurile pe care le-am invatat eu si care mi se par acum, dupa ce am citit si niste zeci de carti pe tema asta, esentiale pentru un antreprenor. Si am scris cartea “Suntem furtuni”. Mi-a luat cam un an, a fost un exercitiu greu. Foarte greu chiar. Cine a incercat vreodata sa scrie o carte stie asta.

E nevoie de foarte multa consecventa, e nevoie sa iti impui un ritm sau cartea probabil ca nu va fi terminata niciodata. In timp ce scriam la carte am trecut prin una dintre cele mai grele perioade de cand ma stiu. Poate voi scrie despre asta cu alta ocazie, insa cert e ca au fost luni intregi in care n-am putut sa continui fiindca simteam ca nu m-as alinia perfect cu mesajul pe care vreau sa il transmit.

Si in lunile alea n-am scris deloc. Imediat ce mi-am revenit, am inceput sa scriu ca nebunul si nu m-am mai oprit decat la sfarsitul cartii, extenuat. Atat de extenuat incat urmatoarele 2 luni n-am mai reusit sa scriu nici macar un post pe blog. Insa a iesit bine! Bine, adica asa cum imi doream eu sa iasa. Nu am vrut sa scriu literatura, am vrut sa transmit un mesaj, am vorbit despre un subiect care mi-e foarte drag iar omul de marketing Andrei l-a ambalat cum s-a priceput mai bine astfel incat lumea sa il placa.

Am vrut o carte care sa ajunga la multi multi oameni tineri, care isi doresc sau nu sa fie antreprenori. Zic “sau nu” fiindca n-am niciun dubiu ca multi se vor regasi in carte, chiar daca se simt foarte confortabil in pozitia de angajat. Si e bine asta. Fiindca eu cred ca, antreprenori sau nu, toti suntem, macar din cand in cand, furtuni.

Cartea a fost deja publicata de ceva vreme in format fizic/tiparit si distribuita gratuit participantilor la Targul de Cariere din 6 orase. A fost tiparita in cateva zeci de mii de exemplare si nu pot sa ii multumesc suficient lui Stefan Teisanu pentru asta. Acum, batut la cap de ceva vreme de Adi (si lui ii multumesc), am decis ca e momentul sa o fac downloadabila pentru toata lumea.

Cititi-o, regasiti-va in ea, si scrieti-mi despre ea indiferent daca va place sau nu.

Sometimes it roars

January 7th, 2011

Un mare om de afaceri zicea odata ca “business-ul ar trebui sa fie business” si ca ar trebui sa amesteci cat mai putina emotie intr-un exercitiu care se bazeaza in 99% din timp pe decizii rationale, gandire la rece si strategii facute din timp. Bullshit.

Eu n-as putea niciodata functiona asa. Hmm. Ba da, de fapt stiti ce?, cred ca as putea. Nu de alta, dar cred cu tarie (si nebunie, ar putea zice unii) ca as putea face cam orice as vrea sa fac. Deci probabil ca as putea functiona si asa. Atata doar ca n-am chef. Nu vreau si nu gasesc niciun motiv pentru care as face-o.

Fiecare proiect pe care l-am pornit (reusit sau esuat), fiecare firma pe care am vrut sa o fac a avut la baza mai mult decat banii. Uneori am stiut asta de la inceput, cum a fost cazul bookblog.ro. Alteori, m-am trezit intr-un proiect dupa un an de zile si m-am intrebat ce caut eu de fapt acolo, dincolo de bani. Si intotdeauna era ceva! Sa dovedesc cuiva ca pot sau ca se poate, sa imi dovedesc mie ca pot, sa sfidez un sistem, sa schimb ceva ce consideram gresit, sa construiesc o noua realitate etc. Intotdeauna a mai fost cel putin un motiv in afara de bani, intotdeauna motivul ala a fost mai puternic decat banii!

Si stiti ce? Motivul ala a fost cel ce m-a tinut pe linia de plutire atunci cand banii nu erau, sau de cate ori totul in jurul meu parea ca se duce in jos. Am scris in “Suntem furtuni” despre Roberto Duran, boxerul si cuvintele lui mi-au revenit in minte in timp ce scriam randurile astea.

“I am not an animal in my personal life. But in the ring there is an animal inside of me. Sometimes it roars when the first bell rings. Sometimes it springs ouţ later in a fight. But I can always feel it there, driving me and pushing me forward. It is what makes me win. It makes me enjoy fighting.”

Ei, eu cred ca acel animal nu se incordeaza pentru bani decat in cazul unor oameni de care ar trebui sa ne fie mila. In rest, e vorba despre acele “alte motive”, despre ceva mai mare si mai important decat banii. Si fix acele motive sunt cele pentru care merita sa te lupti. Si sa castigi.

Ganduri de decembrie 2010

November 7th, 2010

In fiecare an, prin decembrie, imi propun sa scriu un articol despre lucrurile importante din anul ce tocmai se termina. In unii ani reusesc, in altii sunt probabil prea coplesit de ceea ce descopar analizand ultimele 12 luni. Asa ca anul asta ma voi asigura ca se va intampla. Facand-o acum.

Anul 2010
e anul in care am sperat cum nu credeam ca sunt capabil sa sper, am luptat intr-un fel cu totul diferit decat luptasem si am realizat ca sunt lupte pe care, oricat de tare ai fi, nu ai cum sa le castigi decat impreuna cu altii. Singuri, oricat de mari am crede ca suntem, suntem prea mici.

2010 e anul in care am validat oameni. Anul in care am invatat sa “let go” si anul in care am ales sa incep sa am mai multa grija de copilul din mine si sa il iau mai mult la misto pe antreprenor. Iar lucrurile au inceput sa se intample si mai repede si mai bine decat inainte.

2010 e anul in care am ales sa progresez oprindu-ma si uitandu-ma in jur. Am inteles ca viteza poate sa duca la eficienta, insa aproape niciodata nu duce la eficacitate. E anul in care am terminat de scris o carte care va ajunge la cateva zeci de mii de oameni. Oamenii potriviti. Oameni care vor produce o schimbare.

Si 2010 mai este ceva: e anul in care mi-am dat seama ca uitam (me included) prea des sa pretuim oamenii buni din jurul nostru. Si e anul in care mi-am promis sa nu mai uit asta.

Sper sa nu i se para cuiva ca e un articol trist, fiindca nu-i. E un articol pe care il scriu zambind. Fiindca, mai presus de toate, 2010 e anul in care m-am cunoscut mai mult decat in oricare alt an; a fost anul in care am crescut enorm si la sfarsitul caruia ma uit in oglinda si zambesc. Fiindca distanta intre ceea ce eram anul trecut si ceea ce sunt astazi este ravasitoare. Nu stiu cat se vede in exterior, nici nu ma intereseaza foarte tare, insa in interior se vede. Si e bine. :)

there is an animal inside of me

September 30th, 2010

Nu sunt un împătimit al boxului (imi place mult kickboxing-ul), însă Playstation-ul m-a învăţat cine este Roberto Duran.

Roberto “ManoDePiedra” Duran Samaniego, unul dintre cei mai mari boxeri ai tuturor timpurilor. Născut într-o suburbie a oraşului El Chorrillo, în Panama, dintr-o mamă prostituată, a deţinut titlul mondial la patru categorii de greutate diferite, 70 de meciuri terminate prin K.O., niciun meci terminat cu remiza. Un adevărat luptător.

Am făcut toată această introducere doar pentru a putea face referire la câteva cuvinte spuse de Roberto Duran prin anii ‘90, în încercarea de a răspunde la întrebarea pe care mulţi i-o adresau în acea perioadă: cum faci să câştigi?

“I am not an animal in my personal life. But in the ring there is an animal inside of me.

Sometimes it roars when the first bell rings. Sometimes it springs ouţ later in a fight. But I can always feel it there, driving me and pushing me forward. It is what makes me win. It makes me enjoy fighting.”

Duran boxa. Noi nu facem asta. Noi trăim fiecare cum se pricepe mai bine, însă mai devreme sau mai târziu cu toţii găsim acel lucru care ne face să ragem ca nişte lei. De cele mai multe ori, răgetul îl auzim doar noi, în interior. Acolo unde se întâmplă toate lucrurile demne de menţionat din viaţa noastră, acolo de unde izvorăşte fiecare schimbare a lumii în care trăim.

Nu cred că cineva poate rata momentul, nu poţi să fii atât de ocupat încât răcnetul din interiorul tău să nu producă un ecou. În mod cert noi suntem cei care decid ce suntem şi ce trăim, însă aceste decizii au efecte în exteriorul nostru. Întotdeauna. Indiferent dacă alegem să păstrăm secretul acelui răcnet sau să ne exteriorizăm.

Duran a ştiut să scoată răcnetul din el într-o formă care i-a îmbogăţit viaţa şi a generat performanţă. Noi ştim?

(din cartea “Suntem furtuni” care va fi publicata in luna ce tocmai incepe)

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with Suntem furtuni (cartea) at Andrei Roșca.