Asadar, as vrea sa transmit un mesaj tuturor papagalilor care stau pe margine, isi traiesc viata in fata televizorului, se plang ca in Romania nu se face nimic si ii ataca pe cei care, spre deosebire de ei, sunt proactivi.

Stiti de ce e omul ala de zece ori mai tare ca voi? Nu fiindca are o mentalitate de castigator iar oamenii cu astfel de mentalitate n-au cum sa nu reuseasca, desi asa e. Nu fiindca organizeaza prima conferinta din Iasi dedicata mediului online, conferinta la care va participa multa lume din Bucuresti si probabil si alte orase, desi asa va fi. Nu fiindca, spre deosebire de multi altii, la el chiar se vede ca stie despre ce vorbeste pe blogul ala.

Nu. El e de zece ori mai tare ca voi fiindca incearca ceva! Si chiar daca, prin absurd, ceea ce incearca nu i-ar iesi, tot ar fi mult peste nivelul vostru. Fiindca voi stati in colivia voastra, injurati si criticati pe altii, si aruncati cu cuvinte precum democratie si libertate de expresie desi nu sunteti capabili sa pricepeti ca democratia implica si responsabilitate, termen care, evident, lipseste din dictionarele voastre.

Va legati de varsta prea mica, lipsa de experienta, eventuale renuntari percepute ca esecuri si, in general, de orice va puteti lega pentru a da in cap oricarui om care incearca sa faca ceva. Voi, sunt convins, habar n-aveti de ce faceti asta. O faceti ca sa acoperiti niste frustrari. Proactivitatea lor accentueaza pasivitatea voastra, la fel cum atacurile pornite din invidie subliniaza alte multe “calitati” pe care le aveti.

Ce sa mai zic, in ignoranta voastra, sunteti niste regi! Doar aveti grija ca atunci cand iesiti din regat sa stingeti televizorul si sa trageti usa dupa voi.

Titlu alternativ: Povestea porcului

De cate ori am scris ceva despre Octavian Paler, s-a gasit cate un neghiob sa comenteze in legatura cu trecutul lui politic si cu faptul ca nu-stiu-cate chestii a facut el pe vremea comunismului. Am raspuns de multe ori ca nu imi pasa. Eu, spre deosebire de altii, pot face foarte clar diferenta intre scriitorul Octavian Paler si omul Octavian Paler, la fel cum pot face diferenta si intre poetul Adrian Paunescu si omul Adrian Paunescu.

Scriu randurile astea nu pentru a imi justifica in vreun fel pasiunea pentru opera si pentru omul Octavian Paler. Nu simt nevoia. Le scriu pentru a plesni peste bot pe toti cei care n-au citit in viata lor nici 10 randuri din Octavian Paler dar isi permit sa arunce cu noroi, dupa ureche, intr-un om care, spre deosebire de ei, si-a constientizat conditia.

Iar in privinta oamenilor care arunca cu noroi eu am o teorie mai veche: e putin probabil ca un om cu mainile curate sa inceapa sa adune noroi de pe jos, murdarindu-se, insa e foarte probabil ca un porc sa se tavaleasca un pic mai mult prin cocina de viata in care traieste si sa improaste pe altii.

Asadar, dragii mei porci, cu speranta ca cititul celor cateva randuri de pana acum nu v-a extenuat, va prezint mai jos cateva note din Cartea Alba a Securitatii (volumul V, Anexa, Istorii literare si artistice, aparuta in 1995), note ce apar si in Convorbiri cu Octavian Paler, carte aparuta la scurt timp dupa moartea autorului. Ia vedeti, reiese din textele astea faptul ca Paler era un comunist convins?

I. ” Octavian Paler, nascut la 2 iulie 1926 [...] se afla in relatii cu anumiti oameni de litere elogiati de postul de radio Europa Libera, sprijinindu-i in actiunile ce le intreprind cu ocazia unor sedinte ale Uniunii Scriitorilor. In ultimii ani, s-a eschivat sistematic de la publicarea unor materiale sau exprimarea adeziunii sale de omagiere a unor evenimente politice interne sau aniversari. In vara anului 1983, Octavian Paler a contactat un cetatean francez de origine romana caruia i-a povestit despre greutatile pe care le intampina scriitori din tara noastra, despre situatia economica din Romania, apreciata de el ca foarte grea, despre masurile pe care, dupa opinia lui, le ia partidul impotriva culturii si oamenilor de litere.

La intoarcerea in Franta, cetateanul respectiv a fost cautat de Monica Lovinescu, care era la curent cu pozitia de protestatar pe care o afiseaza Octavian Paler la sedintele de Birou ale Uniunii Scriitorilor.”

Hai, va rog sa cititi in continuare, ca sa stiti macar de ce va injur.

II. “Sustinand ca presa si radioteleviziunea reprezinta a patra putere in stat, (cei doi) au subliniat ca nu in toate cazurile mijloacele noastre de propaganda ar sustine, pe deplin, politic partidului si statului nostru in domeniul culturii si pe un plan mai larg. Faptul ca la conducerea unor publicatii si edituri sunt mentinuti oameni ca Octavian Paler, George Ivascu, Dan Haulica si altii, care ar desfasura o subtila activitate de subminare ideologica, constituie un serios pericol, impunandu-se schimbarea lor neintarziata, precum si dizolvarea echipelor de disidenti de la Romana literara, Cartea Romaneasca, Convorbiri literare [...]”

III. “Cu privire la Octavian Paler, redactor-sef al celei de a doua publicatii politice a tarii, Romania libera, si-au exprimat surprinderea ca este mentinut in functie din 1972, desi n-a scris niciun rand pentru partid si presedintele tarii, evitand sistematic asemenea subiecte, fiind, in schimb foarte interesat in laudele ce i se aduc in Europa libera. Asa se explica, dupa opinia lor, si faptul ca in pagina culturala a gazetei sunt publicati aproape in exclusivitate membrii asa-zisei rezistente: Dan Haulica, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Rapeanu si altii.”

Mai vreti? Va mai zic!

Intr-o nota a Securitatii datata 11 noiembrie 1982:

IV. “Scriitorii grupati in jurul lui Eugen Jebeleanu si Dan Desliu, intre care Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu si Octavian Paler, se pronunta tot mai vehement, in ultimul timp, impotriva manifestarilor de “fascism si antisemitism” cuprinse in continutul unor articole publicate in revista Saptamana[...] folosirea tot mai frecventa a cuvantului “fascism” in legatura cu continutul anumitor materiale din revista Saptamana vizeaza, in mod indirect, si factori tutelari, putand fi explorata impotriva politicii partidului nostru.”

Si un ultim fragment scris, de data asta, chiar de Paler in Convorbiri:

“Nu-mi cereti sa judec un om care a fost batut cu o bara de fier peste piept in puscarie si a fost condamnat la moarte. Mi s-ar parea necuviincios s-o fac.[...] N-am trecut printr-o asemenea experienta infernala ca sa pot sti dupa cate batai se sfarama rezistenta unui om. De ce mi-as permite sa-mi imaginez ca eu as fi facut fata mai bine terorii? [...]

Ei bine, eu trec a fi un catar curajos. Si in nu putine imprejurari am dovedit-o, poate. Credeti, oare, ca n-am stiut spre ce ma indreptam cand in preajma aparitiei fiecarui volum de omagii eram asediat si solicitat sa-mi dau o “contributie”, dar ziceam, invariabil, nu? Sau cand eram batut la cap – fiind la Romania Libera – sa scriu ceva, orice, macar despre lupta pentru pace (in care, fireste, urma sa dau un “citat”) iar eu ma eschivam, uneori sec, alteori prin tertipuri? Credeti ca eu n-am prevazut ce ma astepta? Si habar n-aveam ca va cadea comunismul in timpul vietii mele cand am refuzat ofertele primite dupa darea mea afara de la Romania libera.”

Va recomand calduros cu caldura sa lecturati cititi atat Convorbiri cu Octavian Paler cat si Vremea intrebarilor ca sa va mai puneti la punct putin. Dupa care va puteti intoarce aici sa discutam si, cine stie, poate ca ma prindeti intr-o dispozitie buna si va si aprob comentariile.

Pentru mine, manipularea inseamna a te folosi de diverse tertipuri pentru a determina pe cineva sa faca ceva ce nu isi doreste sa faca. E o linie destul de clara intre persuasiune si manipulare, intre a convinge pe cineva, cu argumente, ca ai dreptate, si a il face sa se comporte cum vrei tu fara sa iti pese de ceea ce ar vrea el sa faca de fapt.

In lumea mea, cand incerci sa ii fortezi cuiva mana, sa constrangi pe un om sa faca ceva ce nu isi doreste sa faca, se cheama ca esti un gunoi de om. Da, e posibil ca pe termen scurt sa fii un gunoi de succes, un gunoi placut sau un gunoi interesant, insa orice adjective ai incerca sa folosesti, substantivul ramane acelasi.

Si nu-mi ziceti ca in lumea asta nu se pot face lucruri fara sa incerci sa manipulezi, fiindca se pot face! Chiar si in business. Si, apropo de business, poate am sa povestesc odata mai pe larg ce parere am eu despre oamenii de vanzari care ar face orice pentru a convinge clientul sa semneze, fara sa le pese de cum se va simti acel client in momentul in care tranzactia a luat sfarsit.

Ei au impresia ca sunt negociatori exceptionali. De fapt, sunt niste clovni tristi care nu inteleg ca adevaratele reusite in vanzari nu pot fi decat deal-urile de tip win-win. Restul se cheama pacaleli si, din punctul meu de vedere, nu se incadreaza la capitolul business ci la capitolul bisnita.

Ca si viata in general, business-ul e despre oameni. La plural!

Am ajuns la dezbatere cu jumatate de ora inainte iar la intrare am fost intampinat de o matahala de om care, aveam sa aflu mai tarziu, facea parte din SPP. Ma asteptam sa fie ceva securitate insa mi s-a parut total deplasat atat faptul ca aveai nevoie si de buletin si de carnet de student ca sa intri, cat si faptul ca in fata mea tipul asta cauta prin geanta unei tipe. Prima chestie la care m-am gandit a fost “daca aveam geanta cu mine nu intram fiindca sub nicio forma nu il lasam pe asta sa mi-o controleze”. Stiu ca nu e deloc frumos insa prima intrebare care mi-a venit in minte a fost “cine naibii vrea sa il omoare pe asta? Oameni, nu trebuie decat sa aveti putintica rabdare…” Nu e frumos, insa nu imi place deloc personajul.

Mi-am exprimat cu voce tare indignarea in ceea ce priveste masurile de securitate exagerate si faptul ca nu fusese nicaieri anuntat ca ar trebui sa avem la noi buletine si carnete de student ca sa intram. L-am intrebat pe cioba tipul de la intrare ce fac daca nu sunt student. Nu intru?

S-a uitat fioros la mine si mi-a zis: tu oricum nu intri! No shit? I-am zis (recunosc, putin ironic) ca buletinul meu e la politie fiindca tocmai mi-l schimb (ceea ce era partial adevarat) iar el mi-a raspuns poetic, in 2 strofe de cate un cuvant fiecare: Nu / Intri.

Ii zic ca sunt blogger invitat si ma ignora. Il fixez cu privirea si am o fantezie de 20 de secunde in care incerc sa imi imaginez cum i-ar sta malacului cu panoul de pe perete pe post de guler. Imediat dupa asta simt o nevoie acuta de realism, motiv pentru care intorc capul si ma uit spre iesire, sa vad cat de liber este drumul. Ati ghicit, mi-era frica ca nu cumva tipul de 2 metri pe 2 sa scape!

In aceasta stare de intensa confruntare mentala (eu cu mine) am fost gasit de Horea care a zis “el e invitat principal la dezbatere” si mi-a zis “hai”. Am facut un schimb de priviri cu SPP-istul, i-am zambit din coltul gurii si am intrat.

In acest mod s-a consumat pentru mine partea interesanta a serii. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Cred ca Horea a facut o treaba buna si faptul ca Iliescu a participat la dezbatere a facut ca totul sa fie mediatizat (cu ocazia asta m-am vazut si la TVR 1, ce mai fericire pe mine!), iar asta nu poate sa fie decat o chestie buna. Singurul personaj in plus a fost domnul Ion Iliescu.

Am vazut omul pe care ma asteptam sa il vad. Un politician uns cu toate alifiile care a venit cu lectiile facute iar in momentul in care i s-a pus o intrebare ceva mai dificila (ce este un blog) s-a prefacut ca, fara sa vrea, lasa microfonul ceva mai jos, astfel incat raspunsul ezitant nu s-a auzit mai departe de primul rand. Microfon de care si-a amintit, convenabil, exact la inceperea urmatoarei intrebari. Adrian zice bine, daca nu ar fi existat americanii, probabil ca scoala de la Moscova ar fi scris regulile discursului PR-istic folosit in general in situatiile de criza.

Domnule Ion Iliescu, ati vorbit mult si degeaba. Imi asum nesimtirea de a fi ras cu lacrimi si pana au inceput sa ma doara falcile ascultandu-va din spatele salii, impreuna cu Adi si Dora si ma felicit pentru inspirata decizie de a nu lua loc pe scaunul ce imi era rezervat in primul rand. A sta doua ore pe un scaun ascultandu-va s-ar fi dovedit, in mod cert, un exercitiu de rabdare mult prea dificil pentru mine.

Ion Iliescu a evitat intrebari si a luat-o pe campii de cate ori i s-a permis. De fapt, sistemul sau de pozitionare in spatiu (noi il numim GPS) a parut atat de prost pe tot parcursul dezbaterii incat atunci cand cineva l-a intrebat cum a reusit sa treaca de la “mai animalule” la bloguri ma asteptam la un raspuns care sa inceapa cu “Era iarna anului 1935 iar la Moscova iesise soarele…”. “Un politician nu se poate retrage niciodata” a fost poate cea mai corecta afirmatie a serii.

Ceea ce m-a socat este faptul ca am vazut pe fata fostului presedinte efectele unei terapii prin autosugestie pe care probabil ca si-a aplicat-o atatea zeci de ani. Chiar crede ceea ce spune iar asta e mai trist decat daca ar fi fost un mincinos.

Nu am intrat niciodata pe blogul lui Ion Iliescu. Nici imediat dupa lansare cand toata presa vuia, nici atunci cand Adi mi se plangea ca a fost bagat in blogroll cu forta si nu voi intra nici acum, nici macar pentru a verifica daca am pus linkul corect. Ma scarbeste profund politica si ma bucur ca sunt destul de tanar pentru a imi permite sa o ignor.

Inchei totusi cu un citat dintr-un om care ajunsese sa se deteste pe el fiindca il intereseaza politica:

“Unica justificare serioasa, a persoanelor lipsite de o vocatie certa care intra in politica, e cea valabila pentru prostituate: nu se poate fara ele.” – Octavian Paler

***later edit: a scris si Adrian, aici. + Mihnea aici