Stephen Hawking – mentalitate de invingator

March 26th, 2008

“In my third year at Oxford, however, I noticed that I seemed to be getting more clumsy, and I fell over once or twice for no apparent reason. But it was not until I was at Cambridge, in the following year, that my father noticed, and took me to the family doctor. He referred me to a specialist, and shortly after my 21st birthday, I went into hospital for tests. I was in for two weeks, during which I had a wide variety of tests. They took a muscle sample from my arm, stuck electrodes into me, and injected some radio opaque fluid into my spine, and watched it going up and down with x-rays, as they tilted the bed. After all that, they didn’t tell me what I had, except that it was not multiple sclerosis, and that I was an a-typical case. I gathered, however, that they expected it to continue to get worse, and that there was nothing they could do, except give me vitamins. I could see that they didn’t expect them to have much effect. I didn’t feel like asking for more details, because they were obviously bad.

The realisation that I had an incurable disease, that was likely to kill me in a few years, was a bit of a shock. How could something like that happen to me? Why should I be cut off like this? However, while I had been in hospital, I had seen a boy I vaguely knew die of leukaemia, in the bed opposite me. It had not been a pretty sight. Clearly there were people who were worse off than me. At least my condition didn’t make me feel sick. Whenever I feel inclined to be sorry for myself I remember that boy.”

Ati citit o poveste trista. Acum vedeti mai jos cum vorbeste un invingator si data viitoare cand sunteti suparati pe viata pe care o duceti, aduceti-va aminte de ce spune Hawking in finalul interviului.


[video]

“Professor Hawking has twelve honorary degrees, was awarded the CBE in 1982, and was made a Companion of Honour in 1989. He is the recipient of many awards, medals and prizes and is a Fellow of The Royal Society and a Member of the US National Academy of Sciences. He has three children and one grandchild and was married twice.” [mai multe despre Stephen Hawking aici]

Cam la ce nivel de dezvoltare personala trebuie sa ajungi ca sa ai mentalitatea asta?

Octavian Paler si comunismul

February 20th, 2008

***post scris pe 3 octombrie 2007 si republicat azi cu o singura adaugire: filmuletul cu care incepe

Titlu alternativ: Povestea porcului

De cate ori am scris ceva despre Octavian Paler, s-a gasit cate un neghiob sa comenteze in legatura cu trecutul lui politic si cu faptul ca nu-stiu-cate chestii a facut el pe vremea comunismului. Am raspuns de multe ori ca nu imi pasa. Eu, spre deosebire de altii, pot face foarte clar diferenta intre scriitorul Octavian Paler si omul Octavian Paler, la fel cum pot face diferenta si intre poetul Adrian Paunescu si omul Adrian Paunescu.

Scriu randurile astea nu pentru a imi justifica in vreun fel pasiunea pentru opera si pentru omul Octavian Paler. Nu simt nevoia. Le scriu pentru a plesni peste bot pe toti cei care n-au citit in viata lor nici 10 randuri din Octavian Paler dar isi permit sa arunce cu noroi, dupa ureche, intr-un om care, spre deosebire de ei, si-a constientizat conditia.

Iar in privinta oamenilor care arunca cu noroi eu am o teorie mai veche: e putin probabil ca un om cu mainile curate sa inceapa sa adune noroi de pe jos, murdarindu-se, insa e foarte probabil ca un porc sa se tavaleasca un pic mai mult prin cocina de viata in care traieste si sa improaste pe altii.

Asadar, dragii mei porci, cu speranta ca cititul celor cateva randuri de pana acum nu v-a extenuat, va prezint mai jos cateva note din Cartea Alba a Securitatii (volumul V, Anexa, Istorii literare si artistice, aparuta in 1995), note ce apar si in Convorbiri cu Octavian Paler, carte aparuta la scurt timp dupa moartea autorului. Ia vedeti, reiese din textele astea faptul ca Paler era un comunist convins?

I. ” Octavian Paler, nascut la 2 iulie 1926 […] se afla in relatii cu anumiti oameni de litere elogiati de postul de radio Europa Libera, sprijinindu-i in actiunile ce le intreprind cu ocazia unor sedinte ale Uniunii Scriitorilor. In ultimii ani, s-a eschivat sistematic de la publicarea unor materiale sau exprimarea adeziunii sale de omagiere a unor evenimente politice interne sau aniversari. In vara anului 1983, Octavian Paler a contactat un cetatean francez de origine romana caruia i-a povestit despre greutatile pe care le intampina scriitori din tara noastra, despre situatia economica din Romania, apreciata de el ca foarte grea, despre masurile pe care, dupa opinia lui, le ia partidul impotriva culturii si oamenilor de litere.

La intoarcerea in Franta, cetateanul respectiv a fost cautat de Monica Lovinescu, care era la curent cu pozitia de protestatar pe care o afiseaza Octavian Paler la sedintele de Birou ale Uniunii Scriitorilor.”

Hai, va rog sa cititi in continuare, ca sa stiti macar de ce va injur.

II. “Sustinand ca presa si radioteleviziunea reprezinta a patra putere in stat, (cei doi) au subliniat ca nu in toate cazurile mijloacele noastre de propaganda ar sustine, pe deplin, politic partidului si statului nostru in domeniul culturii si pe un plan mai larg. Faptul ca la conducerea unor publicatii si edituri sunt mentinuti oameni ca Octavian Paler, George Ivascu, Dan Haulica si altii, care ar desfasura o subtila activitate de subminare ideologica, constituie un serios pericol, impunandu-se schimbarea lor neintarziata, precum si dizolvarea echipelor de disidenti de la Romana literara, Cartea Romaneasca, Convorbiri literare […]”

III. “Cu privire la Octavian Paler, redactor-sef al celei de a doua publicatii politice a tarii, Romania libera, si-au exprimat surprinderea ca este mentinut in functie din 1972, desi n-a scris niciun rand pentru partid si presedintele tarii, evitand sistematic asemenea subiecte, fiind, in schimb foarte interesat in laudele ce i se aduc in Europa libera. Asa se explica, dupa opinia lor, si faptul ca in pagina culturala a gazetei sunt publicati aproape in exclusivitate membrii asa-zisei rezistente: Dan Haulica, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Rapeanu si altii.”

Mai vreti? Va mai zic!

Intr-o nota a Securitatii datata 11 noiembrie 1982:

IV. “Scriitorii grupati in jurul lui Eugen Jebeleanu si Dan Desliu, intre care Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu si Octavian Paler, se pronunta tot mai vehement, in ultimul timp, impotriva manifestarilor de “fascism si antisemitism” cuprinse in continutul unor articole publicate in revista Saptamana[…] folosirea tot mai frecventa a cuvantului “fascism” in legatura cu continutul anumitor materiale din revista Saptamana vizeaza, in mod indirect, si factori tutelari, putand fi explorata impotriva politicii partidului nostru.”

Si un ultim fragment scris, de data asta, chiar de Paler in Convorbiri:

“Nu-mi cereti sa judec un om care a fost batut cu o bara de fier peste piept in puscarie si a fost condamnat la moarte. Mi s-ar parea necuviincios s-o fac.[…] N-am trecut printr-o asemenea experienta infernala ca sa pot sti dupa cate batai se sfarama rezistenta unui om. De ce mi-as permite sa-mi imaginez ca eu as fi facut fata mai bine terorii? […]

Ei bine, eu trec a fi un catar curajos. Si in nu putine imprejurari am dovedit-o, poate. Credeti, oare, ca n-am stiut spre ce ma indreptam cand in preajma aparitiei fiecarui volum de omagii eram asediat si solicitat sa-mi dau o “contributie”, dar ziceam, invariabil, nu? Sau cand eram batut la cap – fiind la Romania Libera – sa scriu ceva, orice, macar despre lupta pentru pace (in care, fireste, urma sa dau un “citat”) iar eu ma eschivam, uneori sec, alteori prin tertipuri? Credeti ca eu n-am prevazut ce ma astepta? Si habar n-aveam ca va cadea comunismul in timpul vietii mele cand am refuzat ofertele primite dupa darea mea afara de la Romania libera.”

Va recomand calduros cu caldura sa lecturati cititi atat Convorbiri cu Octavian Paler cat si Vremea intrebarilor ca sa va mai puneti la punct putin. Dupa care va puteti intoarce aici sa discutam si, cine stie, poate ca ma prindeti intr-o dispozitie buna si va si aprob comentariile.

“Deciziile mele au fost ezitari esuate”

February 2nd, 2008

Uitati-va la filmuletul de mai jos, in special de la minutul 3 incolo.

“Am fost trait de viata, viata m-a trait pe mine. Deciziile mele au fost ezitari esuate…” – Octavian Paler

Ion Iliescu, legenda.

January 23rd, 2008

Ii atribui lui Adrian Ciubotaru vina pentru existenta acestui post. M-a sunat spunandu-mi ca ar vrea sa imi dea un link dar n-are pe ce fiindca eu n-am catadicsit sa scriu nimic despre dezbaterea la care am…participat.

Am ajuns la dezbatere cu jumatate de ora inainte iar la intrare am fost intampinat de o matahala de om care, aveam sa aflu mai tarziu, facea parte din SPP. Ma asteptam sa fie ceva securitate insa mi s-a parut total deplasat atat faptul ca aveai nevoie si de buletin si de carnet de student ca sa intri, cat si faptul ca in fata mea tipul asta cauta prin geanta unei tipe. Prima chestie la care m-am gandit a fost “daca aveam geanta cu mine nu intram fiindca sub nicio forma nu il lasam pe asta sa mi-o controleze”. Stiu ca nu e deloc frumos insa prima intrebare care mi-a venit in minte a fost “cine naibii vrea sa il omoare pe asta? Oameni, nu trebuie decat sa aveti putintica rabdare…” Nu e frumos, insa nu imi place deloc personajul.

Mi-am exprimat cu voce tare indignarea in ceea ce priveste masurile de securitate exagerate si faptul ca nu fusese nicaieri anuntat ca ar trebui sa avem la noi buletine si carnete de student ca sa intram. L-am intrebat pe cioba tipul de la intrare ce fac daca nu sunt student. Nu intru?

S-a uitat fioros la mine si mi-a zis: tu oricum nu intri! No shit? I-am zis (recunosc, putin ironic) ca buletinul meu e la politie fiindca tocmai mi-l schimb (ceea ce era partial adevarat) iar el mi-a raspuns poetic, in 2 strofe de cate un cuvant fiecare: Nu / Intri.

Ii zic ca sunt blogger invitat si ma ignora. Il fixez cu privirea si am o fantezie de 20 de secunde in care incerc sa imi imaginez cum i-ar sta malacului cu panoul de pe perete pe post de guler. Imediat dupa asta simt o nevoie acuta de realism, motiv pentru care intorc capul si ma uit spre iesire, sa vad cat de liber este drumul. Ati ghicit, mi-era frica ca nu cumva tipul de 2 metri pe 2 sa scape!

In aceasta stare de intensa confruntare mentala (eu cu mine) am fost gasit de Horea care a zis “el e invitat principal la dezbatere” si mi-a zis “hai”. Am facut un schimb de priviri cu SPP-istul, i-am zambit din coltul gurii si am intrat.

In acest mod s-a consumat pentru mine partea interesanta a serii. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Cred ca Horea a facut o treaba buna si faptul ca Iliescu a participat la dezbatere a facut ca totul sa fie mediatizat (cu ocazia asta m-am vazut si la TVR 1, ce mai fericire pe mine!), iar asta nu poate sa fie decat o chestie buna. Singurul personaj in plus a fost domnul Ion Iliescu.

Am vazut omul pe care ma asteptam sa il vad. Un politician uns cu toate alifiile care a venit cu lectiile facute iar in momentul in care i s-a pus o intrebare ceva mai dificila (ce este un blog) s-a prefacut ca, fara sa vrea, lasa microfonul ceva mai jos, astfel incat raspunsul ezitant nu s-a auzit mai departe de primul rand. Microfon de care si-a amintit, convenabil, exact la inceperea urmatoarei intrebari. Adrian zice bine, daca nu ar fi existat americanii, probabil ca scoala de la Moscova ar fi scris regulile discursului PR-istic folosit in general in situatiile de criza.

Domnule Ion Iliescu, ati vorbit mult si degeaba. Imi asum nesimtirea de a fi ras cu lacrimi si pana au inceput sa ma doara falcile ascultandu-va din spatele salii, impreuna cu Adi si Dora si ma felicit pentru inspirata decizie de a nu lua loc pe scaunul ce imi era rezervat in primul rand. A sta doua ore pe un scaun ascultandu-va s-ar fi dovedit, in mod cert, un exercitiu de rabdare mult prea dificil pentru mine.

Ion Iliescu a evitat intrebari si a luat-o pe campii de cate ori i s-a permis. De fapt, sistemul sau de pozitionare in spatiu (noi il numim GPS) a parut atat de prost pe tot parcursul dezbaterii incat atunci cand cineva l-a intrebat cum a reusit sa treaca de la “mai animalule” la bloguri ma asteptam la un raspuns care sa inceapa cu “Era iarna anului 1935 iar la Moscova iesise soarele…”. “Un politician nu se poate retrage niciodata” a fost poate cea mai corecta afirmatie a serii.

Ceea ce m-a socat este faptul ca am vazut pe fata fostului presedinte efectele unei terapii prin autosugestie pe care probabil ca si-a aplicat-o atatea zeci de ani. Chiar crede ceea ce spune iar asta e mai trist decat daca ar fi fost un mincinos.

Nu am intrat niciodata pe blogul lui Ion Iliescu. Nici imediat dupa lansare cand toata presa vuia, nici atunci cand Adi mi se plangea ca a fost bagat in blogroll cu forta si nu voi intra nici acum, nici macar pentru a verifica daca am pus linkul corect. Ma scarbeste profund politica si ma bucur ca sunt destul de tanar pentru a imi permite sa o ignor.

Inchei totusi cu un citat dintr-un om care ajunsese sa se deteste pe el fiindca il intereseaza politica:

“Unica justificare serioasa, a persoanelor lipsite de o vocatie certa care intra in politica, e cea valabila pentru prostituate: nu se poate fara ele.”
– Octavian Paler

***later edit: a scris si Adrian, aici. + Mihnea aici

Sa-ti fie frica sa devii un Paler

January 16th, 2008

“N-am fost un “pragmatic”, termen foarte la modă azi. Åži nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util ÅŸi avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare.

Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o “nebunie” adevărată; una din acele “nebuneşti” îndrăzneli pe care e infinit mai puţin grav s-o ratezi decât s-o eviţi. Şi ce paradox ironic! în vremea în care aş fi putut să-mi doresc “nebunii”, eu visam cu ardoare să devin înţelept! Umblam prin anticariatele bucureştene după “Secretul secretelor”. Iar când m-am lămurit că înţelepţii sunt înţelepţi fiindcă nu sunt în stare de nici o “nebunie”, era cam târziu să încerc să îndrept lucrurile pe alt făgaş.

Uneori, mă întreb dacă am avut nişte idealuri autentice. Aş putea enumera unele vanităţi mai puţin obişnuite şi chiar mă mir că un om atât de greoi ca mine a cochetat cu ele. Am în urma mea şi unele proiecte bizare, pe care, treptat, le-am abandonat, fiindcă n-am dus aproape nimic până la capăt. Despre altele, mai bine nu vorbesc. Porneau de la convingeri prea “categorice”, ca acea carte în care doream să demonstrez că istoria nu e decât “o poveste despre frică”. Şi, mai ales, nu sunt sigur că aspiraţia de a transforma slăbiciunile mele în principala mea forţă merită să fie trecută în categoria idealurilor. Ambiţiile practice mi-au lipsit cu desăvârşire. N-am ţinut nici măcar să doresc, din raţiuni sentimentale, să ajung “subsecretar de stat”, cum a visat tata.

AÅŸ putea invoca, eventual, un ideal de natură etică. N-am considerat viaÅ£a un tripou, unde important e să câştigi, indiferent prin ce mijloace. Am avut prea multe probleme cu mine însumi ca să mă complic ÅŸi cu altele. Dar poate că e vorba tot de niÅŸte carenÅ£e. Căci îţi trebuie, cu siguranţă, niÅŸte calităţi anume pentru a fi cinic.” – Octavian Paler.

O sete dureroasa de urcus

December 20th, 2007

Zic sa va uitati pana la sfarsit. Sunt doar 2 minute.
OctavianPaler.ro

OctavianPaler.ro

July 21st, 2007

I-am dat drumul astazi.

OctavianPaler.ro va fi
– un omagiu adus omului Octavian Paler
– cea mai importanta resursa de informatii despre prozatorul, eseistul si jurnalistul Octavian Paler
– un loc de intalnire al celor ce l-au indragit pe Paler

Octavian Paler

Edit: Pe langa informatiile deja existente, pe care le vom aduna aici, ne propunem sa venim si cu noutati, continut unic despre Octavian Paler. Interviuri cu persoane care l-au cunoscut, pareri de la oameni care au lucrat cu el etc

Pasiune.Consecventa.Echipa.

June 11th, 2007

Nu stiu cati dintre voi au vazut recentul interviu cu Bill Gates si Steve Jobs. Stirea ca cei doi vor fi “adusi” in aceeasi sala, la acelasi interviu, dupa cativa ani buni a facut ocolul internetului si, chiar si la noi, l-am vazut pe multe bloguri. Interviul chiar merita vazut desi este destul de lung (cred ca vreo 2 ore) si anumite parti s-ar putea sa fie cam prea tehnice pentru cei care nu lucreaza in IT, internet etc.

M-am uitat in special pentru Steve Jobs, un tip foarte foarte tare, nu neaparat pentru ceea ce a facut la Apple sau Pixar ci pentru modul in care a reusit sa impleteasca pasiunea pentru ceea ce face si viata de familie, ramanandu-i totusi ceva timp si pentru a reflecta la problemele vietii :)

Iar Steve a reusit si in acest interviu sa puna punctul pe i in ceea ce priveste lucrurile care te pot ajuta sa ajungi unde vrei: pasiunea pentru ceea ce faci, consecventa si o echipa excelenta.

Yeah. People say you have to have a lot of passion for what you’re doing and it’s totally true. And the reason is because it’s so hard that if you don’t, any rational person would give up. It’s really hard. And you have to do it over a sustained period of time. So if you don’t love it, if you’re not having fun doing it, you don’t really love it, you’re going to give up.

And that’s what happens to most people, actually. If you really look at the ones that ended up, you know, being “successful” in the eyes of society and the ones that didn’t, oftentimes, it’s the ones [who] were successful loved what they did so they could persevere, you know, when it got really tough. And the ones that didn’t love it quit because they’re sane, right? Who would want to put up with this stuff if you don’t love it?

So it’s a lot of hard work and it’s a lot of worrying constantly and if you don’t love it, you’re going to fail. So you’ve got to love it and you’ve got to have passion and I think that’s the high-order bit.

The second thing is, you’ve got to be a really good talent scout because no matter how smart you are, you need a team of great people and you’ve got to figure out how to size people up fairly quickly, make decisions without knowing people too well and hire them and, you know, see how you do and refine your intuition and be able to help, build an organization that can eventually just build itself because you need great people around you.

Paler despre apolitici

May 17th, 2007

Am sa ma opresc cu Octavian Paler deocamdata dar nu inainte de a va mai da cateva minute in care vorbeste, printre altele, despre a fi sau a nu fi apolitic si despre calitatea de a fi naiv.

>

PS: octavianpaler.ro imi apartine. Facem ceva cu el? Dati-mi un mail pe andrei[at]bookblog[punct]ro

Poate va dati seama ce a pierdut Romania

May 14th, 2007

Am sa va rog sa va uitati la filmuletul asta. In special cei care l-au tot injurat pe Paler fara sa fi citit vreodata 2 randuri scrise de el. Si spuneti-mi ce credeti.

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with Personalitati at Andrei Roșca.