Andrei Roșca

1. Primul este facut de Chinezu si il gasiti aici

“Q: Ce sanse de succes dai “haiducilor” astia cum esti tu si, cu permisiunea ta, cum sunt eu si atatia altii? Adica cei care cred de-a dreptul prosteste (adica io) in proiectul lor si se duc singuri inainte?

A: Era un baiat care zicea la un moment dat ca cei care sunt suficient de nebuni incat sa creada ca vor schimba lumea, o vor schimba. Eu cred foarte tare in asta. Si mai cred ca in business, daca toata lumea merge intr-o directie, tu trebuie sa o iei in sens opus. Intr-o forma sau alta, asta iti va asigura succesul.” [citeste tot interviul]

2. Al doilea este un articol/interviu ceva mai axat pe business si strategie si este scris de Cristina Alexandru, de la Startups.ro: bookblog.ro, un nou capitol

“Valoarea tranzactiei ramane confidentiala, dar Andrei Rosca, fondatorul bookblog, a explicat pentru startups.ro ca suma pentru care a vandut cei 15% face ca evaluarea intregului proiect sa fie de cateva ori mai mare decat valoarea din momentul tranzactiei a oricarui alt blog vandut pana acum in Romania.

“La finalul anului trecut nu simteam deloc criza din piata, ba chiar crescusem cu 30%, in prima jumatate a lui 2008. Acum efectele au inceput sa se simta, nu foarte puternic, dar suficient cat sa ne tina pe loc, sa nu ne lase sa ne dezvoltam cat de repede am fi vrut noi”, explica Andrei Rosca.

Din aceasta cauza, mai multe deadline-uri legate de activitatea bookblog au fost prelungite. Si asta pentru ca necesitau destul de multe resurse, nu neaparat legate de bani, ci de oameni.

“Decizia de a gasi un investitor a venit in momentul in care ne-am hotarat ca nu vrem sa asteptam trecerea crizei ca sa implementam tot ce ne dorim. Ne-am gandit ca ar fi foarte interesant sa iesim din criza cu cel putin dublul veniturilor, ceea ce este destul de probabil sa se intample” [citeste tot interviul]

50 de mailuri trimise in primele zile dupa lansarea bookblog catre edituri si cele cateva site-uri care vorbeau despre carti. Doar 2 raspunsuri. Si alea negative. Din momentul in care m-am hotarat ca bookblog trebuie sa scoata bani daca vrem sa facem toate lucrurile pe care ni le-am propus si pana in momentul in care am semnat primul contract de publicitate au trecut 8 luni si doua saptamani. Contractul cu Humanitas a fost semnat dupa 18 telefoane, 4 intalniri cu 4 directori diferiti. Si a fost semnat in camera cu toti cei 4 directori. Acelasi contract a fost reziliat 3 luni mai tarziu, de catre noi. Daca n-am fi facut-o probabil ca 2 luni mai tarziu bookblog intra in imposibilitate de plata.

Am luat doua tepe de la edituri foarte mari, tepe care au fost cat pe ce sa darame bookblog din punct de vedere financiar. Tepe care inseamna contracte nerespectate. Ma uit pe excel-uri si nici acum nu imi dau exact seama cum am reusit sa il tinem in picioare. Dupa ce mi-am pus salariu, au fost multe luni in care a trebuit sa il reduc cu 50 sau chiar 80% ca sa pot sa respect niste promisiuni, sa pot sa fac niste plati. Daca pe viitor s-ar intampla sa fie nevoie sa o fac din nou, sunt absolut pregatit sa o fac.

1 an si jumatate de la lansare pana in momentul in care la sfarsitul unei luni excel-ul meu a aratat la Venituri – Cheltuieli altceva decat zero.

Unu - numarul oamenilor pe care ii cunosteam in online acum 3 ani si jumatate, cand am inceput. 8 oameni din online care mi-au zis 5 luni mai tarziu ca bookblog n-are nicio sansa sa mearga. 4 dintre ei oameni cu foarte multa experienta, pe care ii respect. Cel putin alti 10-15 oameni care, sub o forma sau alta, m-au incurajat sa ma apuc de altceva, ca sa nu mor de foame. 3 oferte de angajare refuzate, toate pe bani multi. Doua pe mai multi bani decat castig acum.

74 de oameni care au vrut la un moment dat sa intre in bookblog, oameni cu care m-am intalnit sau am vorbit de-a lungul timpului. 30 au intrat, astazi suntem 9. 16 crize de comunicare la nivelul echipei, dintre care 5 foarte periculoase. 9 crize de PR pe alte bloguri. 4 sectiuni ale bookblog care au fost lansate si inchise in cateva luni. 7 parteneriate cu site-uri mari care nu ne-au ajutat cu nimic. Cel putin 10 proiecte mari ale bookblog care din diverse motive nu s-au mai facut. Un site conex destul de ambitios care a esuat lamentabil la doar 3 luni de la lansare.

Sunt lucruri despre care n-am vorbit niciodata. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista. Am mai zis-o: daca n-ar exista, n-as simti ca am dreptul sa ma consider antreprenor. Daca va imaginati ca e usor, sunteti cu capul in nori. Daca va imaginati ca merge fara munca, nu se cheama ca sunteti visatori, ci ca sunteti inconstienti. Daca aveti vreo secunda impresia ca o sa reusiti de unii singuri, fara o echipa, aveti o problema mult mai mare decat ego-ul vostru supradimensionat. Oricat de buni ati fi, sunteti prea slabi ca sa reusiti de unii singuri.

E okay sa tinzi catre nori, sa incerci sa ajungi cat mai sus, sa te ridici. Insa e okay atata timp cat in timpul procesului nu pierzi contactul cu pamantul.

Iar pentru cei care acum se intreaba cum de am retinut toate cifrele astea, raspunsul este: nu le-am retinut. Le-am notat. Si o fac in continuare. Va sfatuiesc sa o faceti si voi. Fiindca peste 2,3 sau 10 ani, atunci cand o sa reusiti sa faceti ceea ce va doriti sa faceti, vor fi multi care vor incerca, cu disperarea unor oameni ce au renuntat prea devreme, sa va spuna ca ati avut noroc. Inarmati-va si dati-le peste bot. Fiindca norocul n-are nicio legatura cu a fi mai bun. Munca are.

Later edit: de urmarit si blogul lui Radu Georgescu, proaspat lansat.

disclaimer: articol usor tehnic, despre industria online.

Lumea se schimba, internetul se schimba. Intotdeauna mi-au placut oamenii siguri pe ei, insa imi rezerv dreptul de a avea dubii in legatura cu specialistii care vad viitorul doar ca o continuare naturala a prezentului: avem bannere acum, viitorul nu poate insemna decat bannere mai mari sau bannere mai mici. Vindem bannerele in functie de mia de afisari, exista doar doua variante: pretul CPM-ului ori o sa ramana asa (optimistii), ori o sa scada fiindca lumea nu prea mai baga in seama bannerele (pesimistii).

Hello?! Chiar nu vede nimeni o problema aici? Ca tendinta oamenilor e sa ramana in zona de comfort stie toata lumea. Ca suntem comozi, de asemenea. Doar ca asta nu e o scuza pentru a ramane in zona de comfort pana si cu gandul.

Doar un exemplu

bookblog.ro e, din cate stiu eu, primul blog (site?) care a decis sa renunte la a vinde publicitate prin bannere afisate pe site. Nu inseamna ca nu mai vindem publicitate deloc, fiindca avem multe proiecte, suntem multi oameni, si daca vrem sa facem ceva e nevoie de bani. Insa nu vom mai vinde bannere. Peste o saptamana incepem sa eliminam din spatiile de bannere. Mai intai 25%, apoi inca 25, si tot asa. Am refuzat deja primii clienti care erau dispusi sa ne dea bani pe bannere si i-am convins pe primii sa bage acei bani in alte tipuri de publicitate. Fiindca noi nu mai credem in bannere ca panaceu si nu ar fi etic sa le mai vindem. Nu spun ca nu au si ele rolul lor. Il au, insa nu sunt un panaceu. Daca vrei notorietate, awareness, atunci da, se poate discuta despre eficienta lor, despre cat de adevarat e de fapt ad-blindness-ul etc. Dar daca vrei altceva…

Bun, noi am facut miscarea asta. O miscare inspirata sau mai putin inspirata, vom vedea… Pana la urma e un risc pe care ni-l asumam, insa un risc foarte bine corelat cu valorile noastre. Valori care desi nu au legatura directa cu banii, in mod suspect pentru multi, produc de cele mai multe ori bani. Ziceam ca am luat decizia asta si in curand probabil ca nu vom mai vinde bannere pe bookblog.ro. Nu am pretentia ca toata lumea sa faca asta, nu cer nimanui sa isi permita sa refuze clienti, nu sunt nebun. Dar mi-ar placea sa existe mai multi care atunci cand se gandesc la viitorul online-ului, sa vada mai departe si mai mult decat combinatii de lucruri care deja exista sau macar sa gandeasca mai multe miscari inainte, nu doar una.

Online-ul ar putea sa fie asa

De exemplu, eu am o teorie personala, una pe care multi o vor considera probabil SF, insa va cer sa ne gandim putin impreuna la cat de imposibila e. Bazandu-ne pe cele scrise aici, ce-ar fi daca in cativa ani (probabil nu chiar 2-3, insa nici foarte multi) site-urile asa cum le stim ar disparea? Complet! Ce-ar fi daca am vizita 3-4 site-uri pe zi, dintre care unul ar fi un RSS reader mai evoluat, poate scos de Google sau, si mai probabil, de 2 antreprenori americani de 20 de ani care n-au avut inca timp sa invete ca e imposibil sa schimbi radical o industrie?

Ce-ar fi daca am vizita zilnic doar 2 site-uri, acel “RSS-reader destept” si un altul care sa ne ajute sa identificam surse noi de informare/divertisment? Cum ar fi sa avem un singur user si o singura parola pentru tot ce citim/lucram/folosim online si, mai ales, cum ar fi ca tot continutul sa fie transmis prin RSS catre un site (RSS reader destept) 100% customizabil?

Designerii web probabil ca n-ar mai avea prea multe comenzi de dezvoltare de site-uri si social-network-uri, insa ar putea avea multe comenzi de customizare a RSS-reader-ului personalizat 100%, bazat pe un open-source, bineinteles. Si s-ar mai intampla ceva. Proprietarii de site-uri de publishing si servicii ar trebui sa se concentreze pe structurarea si transmiterea de “site”-uri prin RSS. Construite 100% pentru RSS!

Probleme de contorizare a “vizitatorilor”? Come on… cat de greu sa fie sa dezvolti un Google Analytics pentru RSS? Sunt absolut convins ca deja exista companii care lucreaza la asta, in cel mult un an va exista un tool excelent.

E doar o idee. A ta care e?

S-ar schimba tot. Industria de publicitate online, industria de web-development, iar nostalgicii si conservatorii se vor putea agata de faptul ca aceste schimbari aparent fundamentale, vor respecta totusi multe dintre trend-urile aparute cam odata cu era web 2.0: focus-ul pe utilizator, disparitia marketingului bazat pe intrerupere, permission marketing, eliminarea importului de concepte de display advertising din offline in online, “promovarea site-ului” inlocuita cu “promovarea continutului/serviciului” => continut mai bun, de calitate, adaptat la target si online etc.

E doar o teorie. S-ar putea sa se intample, sau nu. Voi puteti avea alta parere si e perfect okay. Rugamintea era doar sa incercam sa ne imaginam mai des. Hai sa ne permitem, macar pentru 30 de secunde, sa intelegem ca internetul de maine s-ar putea sa fie fundamental diferit de cel de azi. Doar atat. Suntem pregatiti macar mental pentru asta?

[citeste despre adaptare si flexibilitate aici]

Acum 100 si ceva de ani putini isi puteam imagina macar ideea de automobil. Ford a avut si o remarca geniala in sensul asta.

“If I had asked people what they wanted, they would have said faster horses.” – Henry Ford

Cu doar 20 de ani in urma, putini si-au putut imagina un internet. Sigur, erau cativa care visau la o retea foarte mare, de calculatoare sau de altceva. Insa daca ne uitam la ce inseamna acum internetul ne dam seama ca in afara de 2-3 scriitori de SF si alti 2-3 nebuni, tot ce exista astazi pe internet a depasit puterea de imaginatie a multora. Iar internetul si automobilele sunt doar doua exemple.

Internetul e definit prin “mult”

Din ce in ce mai multa informatie, livrata catre din ce in ce mai multi oameni, prin din ce in ce mai multe canale de comunicare. cu o viteza din ce in ce mai mare. Daca incercam sa caracterizam bucati din internet, expresia “crestere exponentiala” nu se poate sa nu ne treaca prin minte.

Ce vreau sa spun este ca lumea se schimba. Fundamental. Si nu doar azi, asa a fost intotdeauna. Odata la X ani s-a produs o schimbare, un shift care ne-a facut sa vedem lucrurile diferit. Complet diferit. Uneori apar lucruri care ne schimba complet viata (cum ar fi vietile voastre fara internet? cum ar fi o luna fara internet?). Alteori, sunt shift-uri care schimba doar niste obiceiuri, preferinte, comportamente.

+120.000 bloguri noi pe zi

Bun, avem internetul, o schimbare majora. Sa ne gandim la bloguri, retele sociale si web 2.0 acum 10 ani. Cati ar fi putut sa si le imagineze? Da, au fost cativa. Insa nici macar ei nu puteau cuprinde cu mintea 120.000 de bloguri noi aparute in fiecare zi. +120.000 pe zi! daca nu cumva numarul a crescut si mai mult intre timp.

Unde bat? Lumea se schimba! Internetul se schimba! Cred foarte tare in strategie, sunt un jucator de sah in tot ce fac. Analizez, gandesc pe termen lung si imi asum riscuri. Fiindca eu cred ca sahul nu este numai despre a gandi, ci si despre a simti. Cred, asadar, in strategie. Dar cand ma gandesc la a face o strategie de online pe urmatorii 5 ani, nu pot decat sa zambesc.

Strategie, in online

Fiindca in 5 sau 10 ani, s-ar putea ca pe la geamul nostru sa treaca masini zburatoare. In 5 ani, s-ar putea ca internetul sa arate COMPLET diferit de cum este el astazi. Mai mult decat atat, exista posibilitatea ca el sa nu mai existe in forma asta. Stiu, stiu, sunt nebun. Acum 20 ani, cati dintre voi isi imaginau ca internetul va fi ce este astazi? Dar acum 10 ani? Putini. Putini isi imaginau. Pentru ceilalti, viitorul arata atunci in multe feluri, dar nu asa cum e el astazi. Iar viteza cu care lucrurile fundamentale se schimba creste. Exponential. Exista un ciclu. Odata la X ani, ceva se schimba radical. Iar X-ul scade din ce in ce mai mult, datorita cresterii exponentiale a tot ce ne inconjoara, dar mai ales a internetului.

Nu spun sa nu ne mai facem planuri, spun doar ca ar trebui sa ne gandim putin la cele de mai sus si sa ne permitem sa acceptam macar pentru 3 minute ca exista acea mica-mica posibilitate ca peste 5 ani, peste 4 luni sau peste 3 ore cineva sa vina cu un “major breakthrough” care sa produca o schimbare fundamentala (la nivelul internetului sau nu). Suntem pregatiti? Cum am putea fi?

Capacitatea de adaptare este noua “strategie”. Flexibilitatea. Iar unii ar putea zice ca la viteza cu care incep sa se schimbe lucrurile, s-ar putea ca in scurt timp sa devina singura strategie.