Sigur ca in Romania nu prea se intelege cum functioneaza motivarea oamenilor. De fapt, cred ca nu se intelege nici macar utilitatea, dar asta e alta problema. Evident, aici nu ma refer la trainerii si firmele specializate care fac asta ci la manageri. Asa ca mai scriu si eu din cand in cand ce mai stiu si cred ca ar putea ajuta. Stiu ca sunt printre cititorii blogului oameni care se pricep si i-as ruga sa ma ajute cu completari, de cate ori simt ca e loc.
Una dintre greselile frecvente pe care le-am observat este aceea ca nu se face diferenta intre variabilele care motiveaza oamenii si asa numitii factori de igiena. Cu variabilele motivatoare nu cred ca trebuie sa insist prea mult. E vorba de factori precum: recunoastere, responsabilitate, posibilitatea de a avansa, realizari si chiar munca in sine. Da! Munca poate fi un factor motivator. De fapt, dupa parerea mea e unul dintre cei mai puternici.
Acum, factorii de igiena nu sunt chiar ceea ce suna a fi. Au un efect interesant si, deloc de neglijat. In momentul in care nu sunt prezenti, satisfactia scade si oamenii se demotiveaza. INSA in momentul in care factorii de igiena exista, motivatia nu creste spectaculos. Practic, sunt niste factori necesari dar care nu produc neaparat performante, singurele momente in care ei afecteaza performanta (in jos) fiind cele in care se simte lipsa lor.
E interesanta teoria fiindca, practic, propune doua axe in loc de una. In loc sa discutam de axa Insatisfactie-Satisfactie vorbim de:
1. Insatisfactie – Non-satisfactie
2. Non-satisfactie – Satisfactie
Asta inseamna ca, folosind factorii de igiena, poti aduce un om de la insatisfactie (adica “pe minus”) la non-satisfactie (adica “pe zero”) insa pentru a il trece “pe plus” (satisfactie) factorii de igiena nu mai sunt suficienti. Ai nevoie de factori de motivare.
Cativa factori de igiena sunt: relatiile interpersonale, conditiile de munca, securitatea muncii si… salariul
Pentru cei ce vor sa aprofundeze, teoria a fost lansata si sustinuta de Herzberg.
Avusese un an tare greu. Acasa numai probleme, scandaluri, certuri, batai. Trebuia sa aiba grija de fratii sai mai mici. Trebuia sa aiba grija de casa. Trebuia sa aiba grija de el. Trebuia sa aiba grija sa nu inebuneasca de griji. Trebuia sa faca multe lucruri pentru unsprezece ani.
Cu o seara inainte parintii sai se certasera. Iar. Ieri insa fusese mai special, pentru ca tatal isi batuse sotia. Probabil pentru a puncta mai bine problemele. Astazi, mama sa statea in pat, batuta, cu ochii vineti si umflati. Tocmai astazi…
- Mami, astazi e ultima zi de scoala. Se dau premiile.
- Nu poate mama sa vina cu tine, ca se simte rau, e tare bolnava.
- Mami, hai, ca poate iau si eu premiu sau macar o mentiune, si o sa fie toti copiii acolo cu parintii, si doar eu o sa fiu singur.
- Lasa mama, ca stii ca nu ti-a zis nimic de carti sau de coronita. Nu e nimic daca nu ai luat premiu.
S-a dus sa se imbrace. Ultima pereche de pantaloni de scoala se rupsese in genunchi de la o cazatura. Aratau tare urat, asa ca a luat o foarfeca si i-a taiat pana la genunchi. Din pacate, a gresit lungimea, si erau mai lungi pe o parte. Asta e, era tarziu, si ar fi intarziat. Si a plecat asa. Singur.
La scoala, toti copiii erau cu parintii, veseli, cu coronite si flori. El furase un trandafir din gradina blocului, si i l-a dat invatatoarei. Invatatoarea l-a privit…si l-a pus intr-o carte, deoparte de ceilalti trandafiri, scumpi, adusi de restul copiilor.
Initial, el s-a suparat. Dar i-a trecut repede. Ce conta ca nu ii placea invatatoarei floarea? El avea atatea ganduri in cap, incat nu mai era o tragedie aprobabrea gesturilor sale.
Cativa copii chicoteau, uitandu-se la pantalonii sai.
- Uite mami, parintii lui nu au bani sa ii ia pantaloni intregi.
- De cate ori te-am invatat sa nu mai razi de oamenii saraci?
- Mami, dar oamenii de ce sunt saraci?
Da, oare de ce oamenii sunt saraci? De ce oare mama ne da orez cu zahar dimineata, iar altii vin la scoala cu carne sau salam?
Dar nici asta nu mai conta. Voia sa se termine totul, sa fuga acasa, sa nu ii fie rau mamei, sa dea de mancare fratilor mai mici, trebuia sa si spele.
Se strigau numele celor cu mentiuni. A ciulit repede urechile, spera sa ia si el o mentiune, sa primeasca o carte. Ah, sa aiba o carte noua, sa o savureze, sa o citeasca de mii de ori, pana i-ar fi invatat toate litere pe de rost…
Nu l-a strigat. Nu i-a mai pasat de restul. El pentru cartea lui venise. A inceput sa numere frunzele din copaci. Uite, ala e copacul din care am cazut pe burta anul trecut.
- MAI COPILE, NU AUZI?
- Ce sa aud?
- Te-a strigat, du-te in fata!
- Dar au trecut mentiunile, pentru ce sa ma duc?
I-au pus in mana trei carti, legate in celofan. Ce carti frumoase. Lumea ii vorbea, il felicita, dar el nu mai auzea. Se gandea la cartile lui, frumoasele carti, pe care o sa le citeasca si o sa le reciteasca pana o sa le invete toate literele. Nu ii pasa ca nu are coronita.
Azi am mai primit o lectie in ceea ce priveste teoria echitatii, teorie a carei implicatii aveam impresia ca le cunosc. Faptul ca faci o bucurie unui membru al echipei nu inseamna doar ca ai facut o fapta buna. Inseamna si ca ti-ai luat, implicit, angajamentul ca ii vei trata si pe ceilalti in acelasi mod. Chiar daca, dupa ce o faci de cateva ori, nimeni nu o va mai percepe ca pe un gest frumos ci ca pe o chestie absolut normala, o datorie de care ai face bine sa te achiti.
Altfel exista posibilitatea sa ii faci sa se simta prost. Si iata cum un gest frumos, menit sa bucure un om, ii poate rani pe ceilalti membri ai unei echipe. Din fericire, lectia asta am invatat-o “the soft way”, de la unul dintre oamenii foarte misto cu care lucrez. Adica nu a fost ceva grav. Insa ar fi putut fi. Multumesc, Anca!
Exista multe teorii, clasice si moderne, care se folosesc in motivarea angajatilor (sau a oamenilor cu care lucrezi). Dintre cele clasice Teoria X si Teoria Y mi se par cele mai interesante. De fapt, X si Y sunt mai degraba niste concepte care formeaza o teorie ceva mai complexa decat doua teorii diferite, asa cum ar putea reiesi din numele care le-au fost date. Pe scurt:
Teoria X merge pe ideea ca oamenilor le displace munca si, din aceasta cauza, vor lucra eficient doar intr-un mediu de lucru controlat, in care liderii iau deciziile iar ceilalti primesc ordine. Se considera ca oamenii ar face orice pentru a evita munca si ca managerii nu trebuie sa faca altceva decat sa ii controleze, sa ii manipuleze daca vreti, astfel incat sa isi indeplineasca obiectivele. Conform acestei “teorii”, in general, oamenii evita responsabilitatile cat de mult pot si au ambitii reduse.
Teoria Y este exact opusul Teoriei X. Ea presupune ca oamenii nu resping in mod instinctual munca ci accepta ca aceasta e o parte importanta a vietii lor si muncesc pentru a isi atinge niste obiective. In plus, cei mai multi oameni accepta bucurosi responsabilitatea si au un potential foarte mare care trebuie identificat si pus in valoare de manageri.
Si acum ajungem la ce voiam de fapt sa spun. Am gasit astazi intr-o carte o afirmatie facuta de “un tip” cu privire la aceste doua teorii:
“Cei mai multi conducatori actioneaza in concordanta cu Teoria X, dar considera ca Teoria Y este mai potrivita si reprezinta un ghid efectiv si eficient pentru actiunea manageriala.” – McGregor (cel ce a elaborat si conceptele Teoriei X si Teoriei Y)
Suna cunoscut? Cam asa se intampla si pe la noi. Doar ca la noi nu sunt convins ca managerii considera ca Teoria Y e mai potrivita. Insa ei stiu ca asa “e recomandat” sau “asa scrie in carti”. Totusi, mult prea multi merg pe prima teorie: angajatii sunt niste tampiti, incearca sa te fure constant, nu au ambitii si obiective si, in consecinta, trebuie manipulati si constransi sa faca ce vor managerii.
A! Si inca ceva: McGregor a spus ce a spus in 1960. Te-ai astepta ca in 47 de ani sa se mai schimbe cate ceva, nu?
