Mi-am dat seama ca, desi am invatat multe despre cum iti faci un business, ce presupune el, ce te face sa ai succes sau nu, subiectele care m-au interesat pe mine cel mai mult au fost cele legat de greseli.

Greseli mari, genul de greseli care te pot demotiva, care iti pot inchide business-ul, si care ar merita evitate, fiindca sunt destui care le-au facut deja inaintea ta, nu e nevoie sa le mai faci si tu. Greseli care tin de alegerea partenerilor, de management financiar, de time management sau de supraevaluarea capacitatilor proprii.

Voi tine, deci, un prim workshop despre Top 10 greseli pe care eu le-am facut in business si pe care voi ati putea sa le evitati. Da, veti face altele in mod cert, si da, greselile sunt bune si sunt de multe ori motorul dezvoltarii noastre. Insa stiu ca pe mine m-ar fi ajutat daca cineva mi-ar fi spus dinainte ca exista cateva la care ar merita sa am grija. Nu stiu daca l-as fi ascultat, nu inseamna ca nu le-as mai fi facut, insa m-ar fi ajutat sa castig niste timp si sa economisesc niste bani. Sper ca aceasta intalnire sa va ajute pe voi sa faceti asta.

Workshop-ul va avea loc saptamana viitoare, marti sau miercuri, incepand cu ora 18:30, probabil la British Council (Bucuresti). In functie de cati oameni suntem va comunic exact si locul si ora. Ca de obicei, mi-ar placea sa fim cel mult 10 oameni, participarea costa 100 ron iar inscrierea se face trimitand un mail la andreirosca1[at]gmail[dot]com pana vineri, 13 ianuarie 2012. Tot ca de obicei, daca nu sunteti multumiti de informatia pe care o primiti sau considerati ca nu merita banii, e okay sa imi spuneti si nu va costa nimic (primiti inapoi pe loc cei 100 ron).

Evident, fiecare dintre cele 10 greseli va fi insotita de exemple concrete, solutii si vom putea discuta aplicat si pe problemele voastre specifice.

Atunci cand apare, de exemplu, o problema de comunicare interna, intr-o organizatie mare te poti uita la doua lucruri: daca a fost incalcata o procedura (si, deci, e vina unei persoane) sau, daca procedura a fost respectata, te uiti daca nu cumva procedura e una proasta, depasita sau invalidata de una noua. Daca e omul, vorbesti cu el. Daca e procedura, te gandesti cum poti sa o schimbi ca sa nu se mai intample.

Ei bine, intr-o organizatie ca Spada, intotdeauna mai exista o varianta [citeste articolul complet pe blogul Spada]

“If you want to build a ship, don’t drum up people to collect wood and don’t assign them tasks and work, but rather teach them to long for the endless immensity of the sea.”

Problema managementului este ca te invata atat de multe despre eficienta si despre cum sa devii exceptional in a delega taskuri incat iti ingusteaza viziunea. Focusul te face mai eficient, adica te face un manager mai bun, te ajuta sa faci lucrurile sa se intample. Insa, in acelasi timp, fiindca iti spune atat de precis unde sa te uiti dupa eventuale solutii la problemele tale, te ingradeste, te limiteaza.

E un fel de sistem educational prost, cam cum e (in 90% dintre cazuri) cel romanesc. E prea preocupat sa livreze informatii si uita sa ne invete sa avem curaj, sa speram, sa luam propriile decizii si sa fim oameni, nu doar oi perfectioniste.

Bun si arogant.

Bun, arogant si fraier. Fiindca ajungi sa ai impresia ca detii controlul. Pentru un manager, a detine controlul e suprema realizare. Iar a face asta intr-o organizatie in care nu doar el, ci toti sunt fericiti cu ceea ce fac este nirvana.

Ajungi uneori sa ai impresia ca detii controlul. Si nu-l detii! Nu o faci acum si nu vei reusi sa o faci niciodata, indiferent de cat de bun vei fi. Si stiti ce e paradoxal? Cu cat incercam mai puternic sa facem asta, cu atat viata va simti nevoia sa fie mai directa cu noi. Fiindca, in mod evident, nu prea pricepem mesajul.

Managementul nu este despre control, probabil ca Peter Drucker era baut cand a zis-o. Managementul este despre flexibilitate si despre schimbare. Abia atunci cand vom reusi sa train-uim oameni care sa se descurce fara sa fie controlati si fara sa simta ca au nevoie sa fie controlati vom trece la nivelul urmator. Pana atunci, poate ca suntem buni profesionisti, dar nu suntem neaparat si buni manageri.

*articol editat, adaugit si republicat, cu aceeasi convingere ca in momentul in care l-am publicat initial

Pentru a putea stabili care este prețul sau valoarea corectă a unui lucru, trebuie să știm întâi că există 3 tipuri de valoare. Iar anumitor bunuri li se pot atribui mai multe tipuri de valoare, și în funcție de asta putem stabili exact valoarea lor (sau prețul corect). Hai să vedem care sunt tipurile respective de valoare…

1. Valoarea intrinsecă. Toate bunurile au o astfel de valoare. În cazul unei mașini noi, valoarea sa e egală cu costul de producție al fabricantului; în cazul unei rable, probabil cu cât vom obține pe ea dacă o ducem la fier vechi. În cazul unei case noi – costul de producție al constructorului; în cazul uneia vechi – probabil cât mai valorează elementele care nu trebuiesc înlocuite (ex: cărămida din care e făcută și fundația, dacă e așa de veche încât trebuie înlocuit acoperișul, tâmplăria, instalațiile, etc.). [...]” despre celelalte doua tipuri de valoare cititi pe InCifre.ro

Eu am fost printre cei ce s-au dus acolo fara sa aiba in minte o idee pe care sa vrea sa o dezvolte. M-am dus ca om cu ceva experienta pe anumite bucati de business online, urmand sa intru intr-una dintre echipele create pe loc. M-au intrebat mai multi apropiati de ce am facut asta. Am acces la oameni, pot avea acces la resurse si am suficienta experienta in online incat sa incep sau sa testez un proiect fara sa particip la un eveniment ca Launch48.

Au fost mai multe motive pentru care am facut-o, insa principalul a fost experienta. Mi-am dorit foarte tare sa vad ce inseamna Launch48. Sa vad ce inseamna sa lucrez la un proiect pe care nu l-am gandit 3 luni inainte sa-l incep, ce inseamna sa lucrez cu oameni pe care nu ii cunosc si cu care n-am mai lucrat, ce inseamna sa fim nevoiti sa livram rezultate in 48 de ore si, mai ales, ce inseamna sa nu fiu eu managerul unui proiect, ci doar o rotita din sistem. Mi-am dorit sa ies din zona de confort inca o data, sa ma masor pe mine. Si a meritat. :)

Cristi mi-a zis odata, intr-un mail, ca daca mi-ar arata agenda lui as concluziona ca e cel mai ocupat om pe care il cunosc. Am fost convins si atunci si sunt convins si acum ca n-a avut dreptate. Eu sunt ala, nu el. :) In niciun caz nu ma plang. Sunt ocupat fiindca am ales sa fiu ocupat, sunt implicat in atatea fiindca mi-am dorit asta. Cand voi decide ca merg prea repede, voi incetini. Am mai facut-o, o voi face iar, de data asta cu mai mare usurinta. Cu toate ca sunt foarte ocupat, am ales sa pun totul pe on-hold timp de 2 zile, sa explorez si sa observ.

Ce am invatat eu din Launch48, pe scurt, mai jos. Pe scurt, fiindca am invatat, am observat si mi-am confirmat multe lucruri.
- ca daca ai in echipa oamenii potriviti, poti face in 2 zile ceea ce in mod normal ai face, probabil, in 7-8.
- ca atunci cand ai acces la informatii, poti intelege o industrie de 10 ori mai repede decat in mod normal, chiar daca nu ai experienta
- ca managementul este mult supraevaluat; am sa scriu intr-o zi despre de ce mi se pare mie ca managementul, asa cum il stim, moare incet-incet
- ca poti fi organizat fara sa ai super cunostinte de management
- ca ne construim scuturi si ca, uneori, le uitam ridicate atunci cand am iesi mai castigati coborandu-le
- ca timpul nu se masoara doar in minute, ci si in intensitati
- ca oamenii nu au nevoie de mai mult de 10 ore de lucrat impreuna pentru a ajunge sa rada la aceleasi glume

Urmeaza un articol care probabil ca se va numi “de la cine am invatat la Launch48“. Fiindca am invatat cate ceva de la fiecare om din echipa. Si cred ca daca esti suficient de pregatit sa inveti ceva, nu exista contact cu vreo persoana care sa nu te schimbe macar un pic.

La fel de fina este si linia dintre a fi profesionist si a mima profesionalismul. Il poti mima folosind cuvinte pe care nu le stii, citand studii pe care nu le intelegi sau parafrazand niste Seth Godin-i. Si da, pe termen scurt vei pacali niste oameni. Insa nu pe toti. Ceilalti se vor prinde ca habar n-ai si vor zambi. Si asta ar trebui sa te doara.

Fiindca in business nu esti doar ce crezi tu ca esti, mai esti si ceea ce cred ceilalti despre tine. Imaginea, ca si povestea, se construieste cu sau fara tine. Si nu ii pasa daca tie iti place sau nu ce va iesi la sfarsit.

Iar asta nu are nicio legatura cu norocul.

Iar in incercarea asta de a ne pasa artificial de oameni, ajungem foarte repede in extrema cealalta. Avem impresia ca oamenii potriviti fac performanta oriunde i-am pune. Uitam ca nu exista oameni potriviti pentru sisteme nepotrivite. Cu alte cuvinte, sistemul pe care noi l-am creat (sau in care suntem fortati sa lucram) este atat de prost incat niciun om, oricat de bun ar fi, nu ar putea face performanta.

Bineinteles, nu intotdeauna e asa. Doar uneori. In rest, oamenii nu performeaza fiindca nu pot performa. Fiindca nu au capacitatea / experienta / motivatia sa o faca. Partea proasta este ca si atunci este tot vina noastra, ca manageri. Uneori fiindca nu i-am pregatit suficient, alte dati fiindca i-am pus pe postul gresit si, uneori, fiindca i-am angajat in the first place, si nu ar fi trebuit.

Podcastul va fi publicat pe dazzle.ro. Aici aveti pagina dedicata proiectului, cu un pic mai multe detalii, iar AICI va puteti abona la RSS pentru a fi tinuti la curent in legatura cu urmatoarele episoade.

In primul episod am discutat despre:
- antreprenor vs angajat
- alegeri vs decizii
- idei geniale
- decizii rationale vs gut-feeling
Il puteti asculta aici.

Putem vorbi despre “angajatul mediu” asa cum putem vorbi si despre “the average consumer”. Putem spune ca are 1.74m inaltime, 62 de kilograme, poarta ceasul la mana dreapta, intarzie la serviciu o data la 3 zile, de obicei intre 12 si 14 minute, are masina cu 5 portiere si nu va vota duminica asta fiindca va fi la Baneasa, la iarba verde.

Dar hei, chiar il cunoaste cineva pe asta? Chiar exista unul care sa aiba fix 1.74m inaltime, fix 62 de kilograme, sa poarte ceasul la mana dreapta, sa intarzie la serviciu fix o data la 3 zile, nu mai mult de 12 minute si nu mai putin de 14 minute, sa aiba masina cu 5 portiere si sa si fie duminica asta la padure la Baneasa, facand mici?

Nu! Fiindca nu exista. Putem vorbi despre “angajatul mediu” la fel cum putem vorbi si despre “consumatorul mediu”, insa asta nu il face sa existe. Doar ne da o idee despre media in care se incadreaza niste oameni. Si chiar daca noua ne place si ne este chiar util sa incadram oamenii in pattern-uri, in mod cert lor nu le place sa fie average. Si nici nu sunt. Cel putin nu ca membri ai unei echipe.

Fiecare membru al unei echipe e ori peste medie, ori sub medie. Unii sunt mai departe, altii mai aproape de linie, insa nimeni nu este FIX pe ea. Consecinta este ca unii dintre ei ridica organizatia, altii o trag in jos. In fiecare zi. Daca tine cont de asta, unui manager ii va fi intotdeauna (ceva mai) usor sa indeparteze un om din echipa, dupa ce a incercat sa il ajute. Fiindca are de ales intre a il da afara (ceea ce e neplacut atat pentru el cat si pentru cel dat afara) si a ii permite sa afecteze (voit sau nu) intreaga echipa, intreaga organizatie.

Genul de alegere pentru care managerii n-ar trebui sa fie niciodata invidiati.

Later Edit: “Andrei, te contrazic” :)