Ce inseamna empatie?

In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta.

Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie.

Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?

E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai.

Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei

Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor.

In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme.

Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii.

***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala:
- IQ + EQ + SQ
- Teoria inteligentelor multiple (Gardner)
- 3 inteligente necesare unui leader

Gardner numeste 3 inteligente absolut obligatorii pentru un lider, in opinia sa.

1. Inteligenta lingvistica

E absolut necesara pentru a putea comunica eficient si a fi capabil sa isi exprime clar si persuasiv parerile. Aici, autorul face o remarca interesanta tinand cont de anul in care a fost scoasa cartea. Astfel, el aduce in discutie, inca din 2004, ideea de “poveste” propovaduita de oameni ca Seth Godin sau, la noi, Madalin Matica, idee in a carei validitate cred si eu.

2. Inteligenta interpersonala

Nici aici nu cred ca e ceva greu de inteles sau surprinzator. De fapt, acest tip de inteligenta este cea pe care toata lumea o asociaza modelului de lider. Pe scurt, este vorba despre EQ, empatie, aspiratii. Mai multe despre asta puteti citi in post-ul IQ + EQ+ SQ.

3. Inteligenta existentiala

Uite, asta mi s-a parut foarte foarte interesant. Faptul ca inteligenta existentiala, care nici macar nu exista initial in Teoria inteligentelor multiple, fiind adaugata de autor ulterior, e considerata de Gardner ca fiind o inteligenta absolut necesara unui lider. Iar aici simt nevoia sa dau un citat din carte:

“Liderii necesita o doza considerabila de inteligenta existentiala. Trebuie sa se simta in largul lor in fata unor intrebari fundamentale. Acest gen de inteligenta este ceea ce George Bush Sr. a desconsiderat, in mod gresit, numind-o “o chestiune vizionara”. Din contra, liderii n-ar trebui sa se fereasca sa-si impartaseasca viziunile, furnizand propriile raspunsuri la intrebarile fundamentale despre viata, moarte, sensurile trecutului, proiectele viitorului.”

Daca n-ati facut-o deja, mai puteti citi despre Teoria inteligentelor multiple sau IQ, EQ si SQ.

Cred in mai multe tipuri de inteligenta, cred ca un om cu un IQ mic poate reusi sa faca ceea ce isi propune si mai cred ca pe lumea asta sunt multe genii care vor muri fara ca cineva sa auda de ele si fara sa fi realizat ceva in viata.

Dupa ce am scris cate ceva despre diferentele dintre IQ, EQ-ul lui Goleman si SQ-ul pe care il sustine, printre altii, si Bob Gottfried, am sa abordez si teoria inteligentelor multiple, emisa de Howard Gardner.

Intrand direct in subiect, Gardner vorbeste despre nu mai putin de 8 tipuri de inteligenta.

1. Inteligenta lingvistica

E vorba, asa cum probabil v-ati imaginat, de usurinta pe care unii dintre noi o au in a ne exprima corect si coerent, atat in scris cat si oral. Ne putem da seama usor cam in ce situatii te ajuta acest tip de inteligenta: stii cum sa adresezi intrebari, te descurci mai bine decat altii in situatii ce necesita skill-uri de comunicare, poti convinge mai usor oamenii in legatura cu ideile in care crezi etc. Un tip de inteligenta apreciat in primul rand in vanzari, negocieri si afaceri.

2. Inteligenta logico-matematica

Aici putem vorbi, de fapt, de 2 subtipuri de inteligenta. Pe de-o parte, inteligenta logica, folosita in general de strategi si problem-solver-i si care creeaza manageri geniali capabili sa puna la punct sisteme complexe. E acel tip de inteligenta pe care il folosesc sahistii, de exemplu, si care e foarte des confundata cu inteligenta matematica.

Pe de alta parte, oamenii cu o inteligenta matematica iesita din comun sunt buni la cifre. Foarte buni. In general cei care sunt experti in domeniul investitiilor, contabilitate sau managerii ce se ocupa cu previziuni financiare.

Inteligenta logico-matematica e cea care se apropie cel mai mult de conceptul de IQ.

3. Inteligenta muzicala

Nu vreau sa intru foarte tare in detalii aici. E vorba despre oamenii care sunt foarte sensibili la muzica. Sigur, acum toti cei care iubesc muzica se vor simti… Nu e chiar asa. Oamenii cu o inteligenta muzicala deosebita sunt cei ce pot recunoaste timbre, tonalitati, ritmuri, persoane care lucreaza in general in zona artelor (nu neaparat muzica). In general cei care stau foarte bine la capitolul inteligenta muzicala au un nivel destul de ridicat si in ceea ce priveste inteligenta lingvistica insa nu e o regula.

4. Inteligenta spatiala

De la capacitatea de a iti imagina foarte usor obiecte 3D la abilitati native de orientare in spatiu, anticipare mentala a miscarilor pe tabla de sah sau estimarea foarte precisa a distantelor. Intre inteligenta spatiala si cea logico-matematica e o legatura foarte stransa insa nu destul de stransa pentru a le amesteca pe cele doua. Foarte utila arhitectilor, constructorilor, designer-ilor etc.

5. Inteligenta corporalo-kinestezica

Lucreaza foarte bine impreuna cu inteligenta spatiala si este probabil inteligenta ce si-a pus cel mai serios amprenta pe dezvoltarea civilizatiilor de-a lungul timpului. Denumita si “inteligenta tehnologica” a fost folosita in trecut de pescari, vanatori sau in construirea de adaposturi iar in prezent o putem observa la sportivi, chirurgi si, in general, oameni despre care spunem ca sunt indemanatici, ca se folosesc foarte bine de corpul lor.

Evident, nu e vorba de cati muschi ai pe tine ci, mai degraba, de cat de bine iti coordonezi miscarile.

6. Inteligenta naturalista

Inteligenta naturalista e o inteligenta mai…speciala. Ca si cea corporalo-kinestezica ea incepe sa conteze din ce in ce mai putin, odata cu trecerea timpului. Eu i-as fi spus “survival instinct“. Poate ghizii sau salvamontistii sa se mai foloseasca de inteligenta naturalista pura, cea care se refera la capacitatea de a deosebi intre diferite tipuri de plante, animale si care, teoretic, ne ajuta sa ne folosim mai bine simturi precum vazul, auzul.

E un tip de inteligenta care datorita modernizarii nu mai este foarte solicitata in forma ei initiala dar de care se mai lovesc cei ce lucreaza mai aproape de natura cum ar fi agricultorii, fermierii. Sigur, e foarte posibil ca elemente ce tin de inteligenta naturalista sa apara, de exemplu, atunci cand concepem un spot publicitar pentru niste produse cum ar fi “uleiul de canepa” sau cand incercam sa ne facem de lucru prin gradina din spatele casei.

7. Inteligenta interpersonala

Inteligenta interpersonala, echivalentul inteligentei emotionale (EQ) a lui Goleman ne ajuta sa observam diferente intre oameni, sa lucram mai usor si mai bine cu ei, intelegandu-i. Ne ajuta sa actionam mai bine in echipe, sa anticipam mai usor reactiile celorlalti punandu-ne in locul lor si sa mediem conflicte. Aici, un rol important il are empatia, capacitatea de a recunoaste usor emotiile celorlalti si a rezona cu ele. Am sa scriu zilele ce urmeaza un post special despre cum se comporta un om empatic si am sa incerc sa subliniez si partile rele fiindca, da!, exista si astfel de parti.

Unul dintre putinele tipuri de inteligenta care ne este util indiferent de domeniul in care activam, indiferent daca suntem condusi sau conducem.

8. Inteligenta intrapersonala

Am lasat special la urma inteligentele mai cu greutate. Inteligenta intrapersonala ne foloseste in cautarea noastra constanta de a identifica propriile puncte slabe sau tari, sentimente, de a formula scopuri personale si, in general, de a ne intelege si dezvolta continuu. Pe scurt, e vorba de introspectie si, in general, oameni introverti, care prefera sa lucreze singuri, desi nici asta nu este o regula.

Oamenii cu o inteligenta intrapersonala iesita din comun se cunosc si inteleg foarte bine pe ei, au o predispozitie spre ceea ce se numeste “gandire filosofica”, capacitati extraordinare de focus-are si “sufera” adesea de perfectionism. Aici as vrea sa mai adaug o intrebare: ce credeti ca se intampla cu un om care sta foarte bine si la capitolul inteligenta intrapersonala si la inteligenta interpersonala? Comparati putin trasaturile si zambiti si voi. :)

9! Inteligenta existentiala

Stiu, am zis ca in teoria lui Gardner exista doar 8 tipuri de inteligenta. Asa credeam. De fapt, asa credea si el pana cand a simtit nevoia sa faca o adaugire. E cam acelasi tip de adaugire pe care au simtit nevoia sa o faca si altii cu ceea ce numeam intr-un post precedent SQ (Spiritual Intelligence). In incercarea de a fi si mai precis, SQ-ul lui Gottfried este o combinatie intre Inteligenta intrapersonala si aceasta Inteligenta existentiala ale lui Gardner. Adica ia cate putin din fiecare.

Gardner explica inteligenta existentiala, simplu, ca fiind capacitatea de a exprima si analiza asa numitele intrebari “existentiale” precum: cine suntem noi? de ce murim? de ce suntem aici? what is the purpose of life? :) mentionand ca acest concept de “existenta” e la fel de strans legat de cel de “credinta” ca si de cel de “identitate“.

Acum…

In speranta ca v-am dat putin peste cap ideea pe care poate o aveati despre IQ ca tip unic de inteligenta, va las sa reflectati (cum fac si eu de ceva timp) asupra combinatiei optime de inteligente necesare atat domeniului in care activati sau va doriti sa activati cat si asupra modului in care ati putea duce o viata cat mai echilibrata.

…asta de parca vreunul dintre noi si-ar dori cu adevarat o viata echilibrata, mediocra si banala. :)

Nu cred in sintagma “om descurcaret” la fel cum nu cred in ceea ce americanii numesc “street smarts”. Cred insa in oameni inteligenti doar ca, in ceea ce ma priveste, inteligenta inseamna cu totul altceva. Evident, au fost altii ca Goleman care au zis asta inaintea mea. Eu doar am judecat ideea, mi-am insusit-o si am mai modificat pe ici pe colo dupa cat m-a dus capul. Astazi, m-am gandit sa o scriu si aici, poate ca macar cateva persoane vor incepe sa inteleaga de ce oameni aparent geniali mor de foame, de ce Becali e acolo unde e si de ce exista atatia oameni “destepti” pe lumea asta care nu sunt capabili ca, intr-o viata intreaga, sa isi faca macar un prieten adevarat sau sa intemeieze o familie.

IQ (Intelligence Quotient)

Se refera in primul rand la capacitatea de invatare si dezvoltare mentala si s-a dovedit ca poate fi corelat cu performantele profesionale, salarii sau statutul social. Insa faptul ca poate fi corelat nu inseamna si ca IQ-ul determina toate aceste lucruri. Partea proasta este ca IQ are o componenta ereditara destul de mare, variaza foarte putin de-a lungul vietii si e extrem de greu de crescut.

EQ (Emotional Quotient)

EQ-ul, adus in discutie Wayne Payne si mai apoi de Goleman, se refera la capacitatea de a percepe si manageria propriile sentimente, emotii, capacitatea de a empatiza cu cei din jurul tau si se presupune ca este tipul de inteligenta care influenteaza gradul de fericire si succesul unui om.

Capacitatea de a schimba perspectivele, de a renunta atunci cand e nevoie, de a identifica si a iti controla teama, rezistenta la stres sau prioritizarea activitatilor si time managementul tin de inteligenta emotionala.

Partea excelenta este ca EQ-ul poate fi imbunatatit oricand, la orice varsta, de catre oricine. Adica, da! Spre deosebire de IQ, nivelul EQ-ului nostru nu ne ofera nicio scuza, fiindca depinde de noi. Daca EQ-ul e jos, cineva nu a muncit suficient de mult. Bine, unii mai inventivi ar putea gasi si scuza “habar n-aveam ca exista asta ceva”. Nu-i nimic, pe asta tocmai am rezolvat-o prin prezentul post.

Mergand pe aceeasi linie, dau un citat gasit pe Wikipedia pentru a explica de ce eu iau in considerare si un al treilea tip de inteligenta, cea spirituala.

“Spiritual Intelligence means that you take 100 % responsibility for your life, your situation, and for yourself. You recognize that you are the creator of your life and that your thinking, your beliefs, and your assumptions create your world. This means no blaming!”

SQ (Spiritual Quotient)

Daca EQ-ul a fost popularizat destul de mult in ultimii ani, cu SQ-ul lucrurile nu sunt la fel de roz. Asta si fiindca e un concept destul de greu de explicat. Majoritatea stim de prezenta lui dar nu constientizam faptul ca ar putea avea vreo legatura cu ceea ce numim, vag, “inteligenta”.

SQ-ul nu este masurabil, e 100% nativ si nu poate fi imbunatatit. Si atunci, veti intreba, de ce sa il mai luam in calcul? Fiindca poate fi constientizat si inteles. E vorba de a gasi acea pace interioara, a fi un om mai bun, a ierta, a evita sa judeci si a constientiza faptul ca nimeni nu este si nimeni nu trebuie sa fie perfect. Da, este un concept destul de vag care insa se leaga foarte bine de celelalte doua, in special de EQ. De fapt, Bob Gottfried considera ca un nivel ridicat de constientizare si intelegere a “inteligentei spirituale” poate facilita si grabi dezvoltarea inteligentei emotionale (EQ).

Deci, pentru mine, inteligenta = IQ + EQ + SQ.

***voi continua zilele astea cu o alta postare despre inteligenta.