Am mai spus si AICI si AICI si cui m-a mai ascultat si imi mentin parerea: in maxim un an de zile RDS ori iese de pe piata ori e preluat. Un management atat de incompetent nu poate sa tina o firma pe picioare indiferent de bani si indiferent de tara in care se afla. Sincer, sper sa dea faliment cat mai repede fiindca eu sunt din ce in ce mai hotarat sa ii dau in judecata si mi-e ca pierd timp prin tribunale aiurea.
Apropo, sunt curios ce au de zis despre Curiero prietenii mei de pe “forumul” cu 323 de comentarii (in momentul de fata) pe care l-am creat fara sa vreau acum cateva luni. :)
Later edit: ca sa priceapa toata lumea! Curiero sunt clar batuti in cap si tre’ sa fii prost bine sa mai lucrezi cu ei dupa faza asta DAR RDS-ul are o mare parte din vina. Mie nu mi-a venit NICIODATA factura RDS la timp si le-am reprosat asta de multe ori, cum a facut si Arhi. Nasol e ca i-a durut in cot de problema mea si de faptul ca mie imi ajunge factura la o saptaman DUPA ce incepe perioada de penalizari.
Asadar, problema mea principala nu e Curiero ci RDS. Eu cu RDS am contract si ma intereseaza prea putin prin cine trimit ei scrisorile. Iar faptul ca ei lucreaza in continuare cu Curiero denota incompetenta managementului.
Am sa va rog sa va uitati la filmuletul asta. In special cei care l-au tot injurat pe Paler fara sa fi citit vreodata 2 randuri scrise de el. Si spuneti-mi ce credeti.
Gasisem la Domnita Soim un post despre Paler si ma gandeam sa las si eu un comment. Acelasi lucru s-a intamplat pe mai multe bloguri. As vrea sa las si eu ceva acolo, cateva cuvinte de apreciere la adresa lui si de multumire pentru ei, fiindca au scris un pic mai mult decat gazetarescul “Octavian Paler a incetat din viata”.
Si nu pot. Nu imi vine nimic in minte. La domnita soim pe blog am stat 7 minute incercand sa scriu 10 cuvinte. Cand imi veneau in sfarsit cuvintele, mi se parea ca ceea ce am scris ar insemna prea putin, ca nu ar reusi sa exprime ce gandesc, ce simt.
Am vazut in seara asta “Sinteza Zilei” pe Antena 3. Despre Paler. Erau in studio Mihai Gadea (pe care l-am invidiat intotdeauna pentru apropierea de Paler), Hurezeanu si Cristoiu. De doua ori a cerut Gadea publicitate, gatuit de emotie. Dupa fiecare filmulet cu Paler toti trei aveau ochii rosii iar Gadea si Hurezeanu aveau lacrimi in ochi si se vedea clar ca nu mai lipsea mult sa izbucneasca.
Ii inteleg perfect desi eu nu l-am cunoscut personal. Am sa stau treaz si in noaptea asta, cat rezist, si am sa citesc. Imi place noaptea. Imi permite sa fiu trist. Ma scuteste de explicatii.
Acum ma duc, cat timp “the night is still young”. Vreau sa mai apuc sa fiu un pic trist.
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
E ora 4 dimineata si eu sunt nervos. A murit Paler si nu mi se pare deloc corect. Am inceput de 5 ori pana acum sa scriu un post despre asta dar simt ca nu voi reusi sa fiu coerent. Probabil am sa scriu ceva acum si am sa postez dimineata. Am pus o insemnare pe bookblog in care scriu ca 2 zile nu va aparea nicio recenzie si nu mi se pare destul. As fi vrut sa fie o saptamana sau doua. Stiu ca sunt oameni care il “injura” pe Paler iar eu nu reusesc sa redevin lucid. De o ora schimb de pe blogul meu pe bookblog in speranta ca cineva a mai adaugat un comment.
Aproape ca imi doresc sa injure ca sa pot da niste ban-uri urmate de mail-uri nervoase in care sa ii desfiintez. Intr-un an de zile am dat doar doua ban-uri pe bookblog si alea fiindca oamenii si-au cautat-o cu lumanarea. Nu mi se pare o chestie normala sa inchizi gura unui om, chiar daca te injura. In seara asta as fi vrut sa am cui sa inchid gura. M-as mai fi descarcat.
Octavian Paler mi-a dat directie. Am simtit in textele lui gandurile mele. M-am gandit de multe ori ce s-ar fi intamplat daca l-as fi descoperit mai devreme. Probabil m-as fi gandit ca modul in care sunt i se datoreaza lui in totalitate. Era, asa cum chiar el afirma, un pesimist. Eu sunt departe de a fi asa. Nu cred ca semanam foarte tare din punct de vedere al personalitatii. Probabil e vorba de modul de exprimare sau de imbinarea dintre logica si sentimente in gandire. Nu stiu si nici nu imi pasa. Oricum, a fost mult peste ceea ce as putea eu sa fiu vreodata din punctul asta de vedere. De fapt, a fost cu mult peste multi.
M-am gandit sa il caut de cateva ori. Sa ii cer un autograf si sa ii spun cat de aproape il simt. Eram sigur ca as fi putut da de el. Mi-a fost frica de penibil. Probabil ca multi au facut deja asta. Sigur, ma simteam mai aproape de el decat cei multi care l-au citit si ei cu placere. Dar cum pui asta in cuvinte?
Cum faci sa redai ceea ce simti in cuvinte fara sa pierzi din substanta si, mai ales, cum faci asta in fata unui om care toata viata a transformat sentimentele si emotiile in cuvinte si a facut-o atat de bine?
Nu imi pare rau ca nu l-am cautat. Insa de multe ori mi-am zis: ce pacat ca omul asta are varsta pe care o are! ce pacat ca m-am nascut asa de tarziu! Nu l-am cunoscut. Dar este omul cel mai apropiat de mine pe care l-am pierdut.
Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar vanzatoarele de la farmacii sunt cele mai incompetente vanzatoare pe care le-am intalnit vreodata. Nu prea umblu eu prin farmacii dar stiu cel putin trei, firme diferite, care servesc INCREDIBIL de prost. Este evident si vina managerilor ca doar tipele alea nu se angajeaza singure.
Am sa dau un exemplu. Nu ma intelegeti gresit, concluzia ca vanzatoarele de la farmacii sunt incompetente am nu am tras-o doar pe baza intamplarii din seara asta. Asta doar a pus capac si m-a facut sa scriu post-ul de fata. Asadar, in seara asta, pe la ora 23:00 cautam o farmacie non-stop pe Mihai Bravu. Pentru cei ce se intreaba raspunsul este nu! nu cautam prezervative. Dar daca as fi cautat sigur imi trecea de cinci ori si ma duceam acasa sa ma culc.
Ziceam ca ma uitam dupa o farmacie si am gasit una Non-Stop: HelpNet ii zicea. Ca mai toate farmaciile non-stop si astia vindeau la geam. Adica ii tinea pe bolnavi la usa, in frig (unii erau in pantaloni scurti ca iesisera si ei din scara blocului sa isi ia probabil un prezervativ sau o suzeta pentru bebelus) si ii serveau prin geamul de la usa. Ma rog, vorba vine “ii serveau”.
Ca de fapt se plimbau ca prostii prin farmacia mult prea mare pentru ei. Vorbesc la plural nu fiindca ar fi fost mai mult de o vanzatoare (interesant ca nu am vazut niciodata un barbat sa vanda intr-o farmacie) ci fiindca pe langa acea vanzatoare (absolut, total si complet incompetenta) mai era si un paznic (sau postas, ca nu mi-am dat seama exact).
E! Cand am ajuns acolo erau in fata 4 persoane. Stiu sigur fiindca i-am numarat incercand sa estimez cam cat timp ar putea dura. Din pacate in formula de calcul nu am introdus si variabila “incompetenta” care facea ca rezultatul sa tinda la infinit.
Dupa 10-15 minute in fata mea erau…ati ghicit! tot 4 persoane. Aceleasi! Fiindca nu reusisera sa o serveasca pe prima. Procesul s-a dovedit a fi prea complex pentru vanzatoare si postasul ei. Lucrurile decurgeau cam asa:
- Ce doriti?
- Un flacon de [ceva]. Aveti?
- Cred! Stati un pic sa ma uit!
Dupa care fiinta pe 2 picioare pleca agale la plimbare prin farmacie. Ajungea la calculator dupa 1 minut, si incepea sa tasteze cu o viteza de 4 taste pe minut. Se intorcea dupa 4-5 minute:
- Imi pare rau dar un avem!
- Dar [altceva] aveti?
- Va spun imediat!
Si iar pleca, se uita un pic prin calculator, se holba ca vanzatoarea din farmacie la poarta noua prin cateva rafturi si se intorcea dupa 3-4 minute.
- Avem!
- Cat costa?
Iar se efectua ritualul de accesare al masinariei malefice pe care o vom denumi in continuare, codificat, “PC”.
- Costa Z ron. Va aduc?
- Tu ce crezi?
De data asta plecau amandoi undeva in spate si postasul se intorcea dupa cateva minute cu produsul in dinti.
- Va costa [o suma de bani]. Aaa! Nu aveti marunt? Stati sa vad daca am sa va dau restul.
Si iar se duce si se intoarce dupa 3 minute cu o moneda de 10 bani (de observat ca aducea inapoi exact de 5 ori mai mult decat valoarea postasului, in ziua in care lua salariul!).
Si asa a mers treaba cu toate cele 4 persoane din fata mea. Cand am ajuns la “fereastra” in spatele meu se aflau deja cam 10-12 persoane, jumatate in pantaloni scurti, inghetati de frig. Daca astia nu sunt dobitoci si incompetenti atunci cum sunt? Isi bat joc de clienti. Aseara pot spune ca si-au batut joc si de mine. Nu-i nimic. Macar Farmaciile Help Net vor aparea ca lumea in motoarele de cautare!
PS: Este vorba de Farmaciile Help Net, adica cei care au site-ul www.helpnet.ro si telverde Help Net, Help Line, help-yourselves. Acum sa vedem cum primeste Google stirea.
O parte din cei care incearca sa iti ucida visele nu o fac de dobitoci ce sunt (desi exista persoane carora nu as vrea sa le neg aceasta calitate), ci fiindca cineva, la un moment dat, i-a impuscat in zbor.
Mi-a luat cam doi ani sa invat ce inseamna sa lucrezi in echipa. Daca ar fi sa raspund rapid as spune ca e o perioada cam lunga de timp. Daca ma gandesc insa ca exista atatia oameni care nu inteleg asta nici intr-o viata intreaga, nu pot decat sa ma bucur.
Exista momente in care ai impresia ca viata ta, munca ta si tot ceea ce faci merge excelent. Te gandesti ca ai optimizat tot ce era de optimizat. Si, la un moment dat, apare ceva care te duce la un alt nivel. Ceva care iti arata cat de tare te-ai inselat.
Apar sentimente noi, ti se invalmasesc idei in cap, ti se deschid alte orizonturi si privesti cu alti ochi lumea din jurul tau. In plus, incepi sa arzi cu o alta intensitate. Iti dai seama ca, indiferent cat de multe lucruri credeai ca poti sa realizezi, ai gresit. Poti face de o suta de ori mai multe.
Din pacate nu toti constientizeaza puterea unei echipe. Din fericire, multi o subestimeaza.
***
Am gasit la Adrian pe blog filmuletul de mai jos. Uitati-va la el cu rabdare. Faceti abstractie de micile exagerari, reverificati calitatile de actor ale lui Al Pacino, concentrati-va pe discurs. Vorbeste despre ce inseamna sa lupti pentru fiecare inch si, mai ales, vorbeste despre ce inseamna o Echipa.
Ca printre romani sunt o gramada de deprimati stiam demult. Mai ales printre cei trecuti de 45-50 de ani. Toata lumea are ceva cu ei. Romania e cea mai mizerabila tara din lume, iar ei sunt cei mai amarati si mai batuti de soarta din tara asta mizerabila. O tara in care se intampla numai nenorociri, nimic bun, o tara populata cu oameni malefici care comploteaza unii impotriva altora; si as putea sa continui doua ore. Ce mai? cea mai proasta situatie in care s-ar putea afla.
Cum spuneam, ca printre romani sunt o gramada de deprimati stiam, dar mai nou vad ca deprimatii astia sunt si masochisti. Se uita toata ziua la televizor si nu la orice! La emisiuni penibile si lacrimogene. Emisiunile alea la care o parte a populatiei plange in grup, dupa care se arunca unul dupa altul de pe bloc de deprimati ce sunt, iar ceilalti rad 3 minute de le dau lacrimile dupa care schimba postul sau inchid televizorul fiindca se simt ei prost pentru cat de penibili sunt cei de la TV.
Nu am sa o inteleg pe asta niciodata. Daca vezi ca esti deprimat de ce continui sa te uiti cu lacrimi in ochi la zana surprizelor si restul emisiunilor de 2 bani ale lui Lazarov? Sau de ce te mai uiti la stirile de la ora 5 in fiecare zi? Oricum tot aia se intampla: intr-un sat unul o prinde pe bunica-sa in pat cu vecinul si il omoara pe mos cu toporul, o alcoolica isi snopeste in bataie copilul si cativa soferi perversi mai calca 2-3 pietoni, sau cati e nevoie ca sa se umple timpul alocat stirilor. Si dup-aia se intreaba de ce sunt deprimati in continuare.
Cum vi se par firmele (de exemplu cele de asigurari) care va suna pe telefonul fix sa va vanda un nou serviciu? Pe mine ma cam irita. De enervat nu ma mai enervez si imi place sa cred ca ii enervez eu pe ei fiindca ii tin de vorba si totusi nu reusesc sa obtina nimic de la mine. Dar hai sa va zic una noua, aflata zilele astea.
Clal Insurance, o companie de asigurari israeliana, face telemarketing. Imagineaza-ti ca iti suna telefonul fix (romtelecom), raspunzi, si te trezesti cu un robot care incepe sa iti spuna o poezie si din cand in cand te mai pune sa apesi tasta 1 pentru a alege prima varianta. Ceea ce iti prezinta de fapt sunt serviciile pe care compania le ofera.
Parerea mea: astia de la Clal Insurance ori sunt nesimtiti, ori habar n-au ce-i ala marketing, ori (cel mai probabil) au reusit in mod ingenios sa combine nesimtirea cu opera unui “analfabet in marketing”. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Eu pricep foarte bine ce inseamna maximizarea profitului si faptul ca una dintre tehnici este reducerea cheltuielilor. Mai stiu si cam ce costuri implica un departament de telemarketing si cam cat te costa daca vrei sa externalizezi activitatea printr-un call-center.
Dar astora le lipsesc notiuni de baza. Chiar sunt curios cam care e procentajul. Cati oameni stau sa asculte ce are de zis un robot si cati dintre cei ce stau sa asculte le cumpara serviciile. Oricat de prost ar sta romanii la capitolul asta si oricat de usor ar fi sa ii pacalesti, ma indoiesc ca asa ceva da rezultate. Ce rost are sa le mai vorbesti astora de cat de important este ca la capatul firului sa fie o persoana in carne si oase, ce rost are sa le vorbesti de permission marketing sau de relationship marketing? N-au oamenii nicio treaba cu asta.
Parca ar fi buticarul din coltul blocului. Nu conteaza ce se intampla maine cu firma sau ce imagine isi creaza. Conteaza ca astazi sa scot cat mai multi bani. Bine asa! Dati-i inainte, baieti!
ps: poate ca se simt si astia cum s-au simtit si cei de la Alo Curier (care macar au avut bunul simt sa dea o replica si sa isi spuna parerea). Si apropo de asta, la postul despre firme de curierat inca sunt discutii aprinse si au ajuns la 106 comentarii, scrise de reprezentantii a cel putin 4-5 firme de curierat. Acum fac topuri oamenii :) Oricum e interesant de citit si poti afla multe lucruri despre cum lucreaza firmele astea. Eu, cel putin, m-am mai luminat. :)
