Mi s-a intamplat uneori, iesind sa ma plimb noaptea pe strazi, sa nimeresc intr-o noapte atat de tare incat sa nu imi permit sa adorm decat foarte tarziu. Probabil dintr-o teama de a nu pierde o noapte cu potential magic. Acelasi sentiment mi-l da delta. De fapt, imi da sentimentul ca toate noptile au aici ceva magic.

Veti spune ca, venind din Bucuresti, sentimentul e normal. Doar ca nu e asta. Mi-e dor deja de Bucuresti, nu as putea locui aici. Sunt prea obisnuit cu agitatia lui, ma fascineaza oamenii atat de diferiti si pattern-urile, imi plac competitiile, imi place ca indiferent de domeniu, oricat de bun as fi, e unul acolo mai bun decat mine. Ma tine ocupat, imi da ocazii sa lupt. Aici nu simti asta.

Delta te dezarmeaza. Nu e vorba ca te-ai simti inutil sau ca ai simti ca nu contezi, ci din contra, ai senzatia ca lumea s-a oprit si te asteapta pe tine. Ai tot timpul din lume si nimic de dovedit. Sunt sentimente total diferite, insa ambele la fel de speciale.

E ora 03:18 noaptea, scriu randurile astea din Sfantu Gheorghe, dintr-un loc absolut bestial. Stau cu laptopul pe terasa, simt in jur doar verdeata si apa, ascult greierii, ma mai uit din cand in cand la cer si nu imi vine sa cred ca n-am mai vazut niciodata atat de multe stele pe acelasi cer. La fel cum aseara nu imi venea sa cred ca mai exista undeva in Romania cai salbatici, care umbla liberi.

Ma simt si eu la fel ca Victor: explorand, probabil, ultimul taram.

2. Incet incet a crescut si echipa de pe OctavianPaler.ro. Dupa Sasha si Ada, ieri a inceput sa scrie si Ovidiu (citeste “Ne-am murdarit cerul”), iar in curand ar trebui sa ia startul si Diana si Loredana. Intre timp, site-ul a ajuns primul pe Google la cautarea dupa “octavian paler“, depasind site-uri cum ar fi Wikipedia, Agonia sau Citatepedia si are 300 unici/zi pe un trend crescator. E bine :)

3. Andreea scrie (bine) despre oamenii care nu stiu sa spuna NU. Si eu vreau de o gramada de timp sa fac un articol despre asta, probabil va fi ceva mai tehnic. Pana atunci, cititi la Andreea si, unde e cazul, dati cu apa rece pe fata.

4. Ce am invatat in 6 luni – niste sfaturi foarte utile si foarte “pe bune” de la Joobs.ro

5. The Bucket List e un film genial. Tocmai l-am vazut a doua oara si mi s-a parut si mai misto decat prima data. Actori geniali, poveste simpla, replici profunde si un final cu gust de “ce bine ca traiesc”.

Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o “nebunie” adevărată; una din acele “nebuneşti” îndrăzneli pe care e infinit mai puţin grav s-o ratezi decât s-o eviţi. Şi ce paradox ironic! în vremea în care aş fi putut să-mi doresc “nebunii”, eu visam cu ardoare să devin înţelept! Umblam prin anticariatele bucureştene după “Secretul secretelor”. Iar când m-am lămurit că înţelepţii sunt înţelepţi fiindcă nu sunt în stare de nici o “nebunie”, era cam târziu să încerc să îndrept lucrurile pe alt făgaş.

Uneori, mă întreb dacă am avut nişte idealuri autentice. Aş putea enumera unele vanităţi mai puţin obişnuite şi chiar mă mir că un om atât de greoi ca mine a cochetat cu ele. Am în urma mea şi unele proiecte bizare, pe care, treptat, le-am abandonat, fiindcă n-am dus aproape nimic până la capăt. Despre altele, mai bine nu vorbesc. Porneau de la convingeri prea “categorice”, ca acea carte în care doream să demonstrez că istoria nu e decât “o poveste despre frică”. Şi, mai ales, nu sunt sigur că aspiraţia de a transforma slăbiciunile mele în principala mea forţă merită să fie trecută în categoria idealurilor. Ambiţiile practice mi-au lipsit cu desăvârşire. N-am ţinut nici măcar să doresc, din raţiuni sentimentale, să ajung “subsecretar de stat”, cum a visat tata.

AÅŸ putea invoca, eventual, un ideal de natură etică. N-am considerat viaÅ£a un tripou, unde important e să câştigi, indiferent prin ce mijloace. Am avut prea multe probleme cu mine însumi ca să mă complic ÅŸi cu altele. Dar poate că e vorba tot de niÅŸte carenÅ£e. Căci îţi trebuie, cu siguranţă, niÅŸte calităţi anume pentru a fi cinic.” – Octavian Paler.

“Mickey mai munceste? Hai, te rog eu, nu mai sta cu gura pe el ca poate e si el mai sensibil si sufera cand ii spui de bani. Mai bine fa-i un ceai de sunatoare ceva…!”

Acum, ori stau eu prost la interceptat subtilitati ori baba doamna trecuta prin viata vorbea serios si cand mori de foame in casa e recomandat ceaiul de sunatoare. Am coborat si am inceput sa dau frenetic rewind si replay la episod incercand sa sesizez macar retroactiv o urma de ironie in vocea femeii. Niciuna!

Mi s-a intamplat si mie sa mai “mor de foame” din cand in cand si, dat fiind drumul ales, probabilitatea sa se mai intample la un moment nu o simt deloc ca fiind neglijabila. Mi s-a mai intamplat, zic, si abia acum imi dau seama ca intr-adevar problemele complexe nu presupun neaparat si solutii la fel de complexe. Tot timpul asta in care mi-am facut sange rau si mi-am zis ca eu sunt de vina, ca nu am crezut suficient de puternic, am incercat sa imi dau seama unde anume am gresit, cum sa modific strategia si sa gasesc solutii astfel incat sa dreg situatia si toate astea in timp ce sufeream tacit in bezna ignorantei mele, tot timpul asta, solutia era la plafarul din coltul blocului.

Nu-i nimic, am notat pe to-do list pentru maine dimineata: “mers plafar – ceai de sunatoare, 2 saci”.

Daca ai succes, castigi falsi prieteni si inamici adevarati. Indrazneste totusi sa ai succes.
Daca faci bine, multi te vor acuza de egoism, prefacatorie ori castiguri ascunse. Fa bine, oricum.
Onestitatea si spiritul direct te vor face vulnerabil. Nu renunta la ele, orice ar fi.
Lucrurile pentru care ai pierdut ani intregi sa le construiesti pot fi distruse peste noapte. Cladeste, fara sa te sperii.
Da-i lumii cat de mult poti si o sa primesti in schimb un sut in gura. Daruieste-te lumii. Neconditionat.
- Maica Tereza

Subliniez eu cuvintele pe care le consider importante: indrazneste, cladeste, daruieste-te, oricum, orice ar fi, fara sa te sperii, neconditionat.

Incredibil in cat de multe din cele de mai sus ma regasesc. La fel de incredibil e si cat de usor ne calmam firea razvratita atunci cand realizam ca sunt sau au mai fost si altii in situatia in care noi credem ca ne aflam. Increderea in faptul ca cineva ne-ar putea sau ne-ar fi putut intelege situatia ne ajuta sa mergem inainte si sa suportam cu stoicism acuzele, palmele si suturile pe care ei, spectatorii frustrati ai unei reprezentatii de care chiar si ei se simt nedemni, nu ezita sa le aplice cu fiecare ocazie.

Hai sa nu uitam ca, in timp ce unii stau pe margine si arunca cu pietre, altii s-ar putea sa le fi gasit alte intrebuintari si sa construiasca cetati. Si inca ceva: daca celor care construiesc nu li s-ar parea ca aruncatorii de pietre sunt niste fiinte banale si patetice, cu absolut niciun scop in viata asta, probabil ca ar mai da si ei drumul la cate o piatra din turn, din cand in cand, just for fun si, cine stie, poate ca de sus in jos piatra ar lovi mai tare.

Agentia este specializata in conceperea de status-uri de Messenger cat mai eficiente. Suntem constienti de avantajul competitiv pe care l-am castigat intrand primii pe o nisa neexploatata. Avem de gand sa profitam la maxim de aceasta reusita si sa ne pozitionam ca fiind “Prima agentie de PR less-than-half-service de pe online-ul romanesc”.

Ii multumim vesnicului (si nesecatului) nostru izvor de inspiratie, Adrian Ciubotaru, pentru ideea geniala de a apela la noi. A avut incredere in echipa atunci cand nimeni nu credea ca vom reusi iar acum, iata-ne aici, in fata voastra traind visul american (usor adaptat la conditiile romanesti). Sigur ca a fost greu.

Dusmanul (Alex “Subiectiv” Mihaileanu – vezi pozele 3 si 4) a incercat sa ne saboteze, sa ne aduca prejudicii de imagine cat timp eram inca mici. Am lovit insa, toti ca unul, devastator, persuadandu-l pe cel al carui nume nu il vom mai pronunta sa bata in retragere si sa se recunoasca infrant.

In final, multumim celor doua persoane, Cosmin si Diana, (pozele 5 si 6) ce s-au ocupat de unul dintre cei 4P ajutandu-ne cu promovarea si ducand astfel vorba mai departe. Fiindca lumea trebuie sa stie.

Doamnelor, domnilor, data de 30 Iulie 2007 va ramane in istorie ca o zi de cotitura in evolutia Messengerului. De azi inainte nimic nu va mai fi la fel.

LATER EDIT: SAGA AGENTIEI DE PR CONTINUA. Multumiri lui Arhi si lui Silviu

Okay! Si fiindca unii se pare ca au dubii ma simt nevoit sa pun un Disclaimer: A fost o gluma !!! Nu exista o firma de PR specializata in status-uri de messenger iar “Andrei Rosca si Asociatii” (nume fictiv) are (firma, adica) alte prioritati momentan. :)

Dupa atatea ore fara curent, dintre care, pana acum, 4-5 dintre ele noaptea, intr-un Iancului in care se mai vad doar cateva apartamente luminate de lumanari parca apreciezi altfel electricitatea, internetul. Chiar asa, mi-am reconfirmat faptul ca depind groaznic de mult de internet. Nu stiu cat de rau e asta. Am fost la sediul firmei, am stat pe laptop vreo doua ore dar tot am resimtit pana asta de curent si imi e imposibil sa imi imaginez cum se descurcau acum cateva sute de ani oamenii cand se intuneca fiindca eu n-am putut nici sa citesc, nici sa intru pe internet, nici macar sa scriu post-ul asta intr-un Wordpad. De fapt asta este si motivul pentru care inregistrez acum pe telefon iar dimineata, cand sper ca va reveni curentul, il voi transcrie si posta asa cum este.

Fiindca nu aveam ce sa fac am recitit fragmente din Paler la lumina lumanarii ceea ce, sigur, poate suna romantic, si intr-o anumita masura chiar a fost, dar romantismul asta a fost limitat de gandul ca daca as vrea sa fac altceva nu as putea. De fapt, asta ne omoara nu? Nu faptul ca nu putem face ceva ci ca nu am putea face ceva daca chiar am vrea. Avem nevoie de impresia de libertate mai mult decat de libertate. Desi sunt multe lucruri pe care nu le vom face niciodata ne vom apara cu dintii dreptul de a avea posibilitatea sa le facem.

Mda. Tocmai mi-am dat seama ca mobilul meu este aproape descarcat iar daca moare nu am cum sa il incarc fara curent. Asa ca am sa opresc inregistrarea (si postul) aici.

Repet: poate ca ar fi cazul ca astazi sa invatam ceva.

vazut la Adi si revazut la Ionut.