Andrei Roșca

1. Am scris despre disonanta cognitiva in comportamentul consumatorului pe BasicMarketing.ro
2. In ultimele 2 saptamani BasicMarketing.ro a fost citat (cred ca) de 5 ori in Business Standard si de 2 ori pe Hotnews.ro, motiv pentru care multumim si, again, zambim. :) (despre procesul decizional de cumparare pe hotnews si in Business Standard)
3. Dragos scrie despre cat valoreaza de fapt o idee si cat valoreaza executia ei iar eu nu am ce sa fac altceva decat sa aprob, zambind.
4. Si, apropo de ceea ce zicea si Dragos in articolul lui, “You have enemies? Good. That means you’ve stood up for something, sometime in your life.” As mai adauga si primul citat din sectiunea “citate in care cred”. Keep walking!

Gandindu-ma la modul in care am reactionat de cate ori cineva mi-a zis ca nu se poate, nu am cum sa nu ma intreb carui aruncator de pietre ii datorez lucrurile de care astazi sunt mandru sau satisfactiile pe care le voi avea maine.

Si, de fiecare data cand mi se pare ca aproape am gasit responsabilul, apare un nou candidat si trebuie sa o iau de la capat.

Poti sa ii scuipi, sa le dai palme, sa ii injuri, sa le arati ca esti mai destept decat ei, sa ii umilesti, sa le iei visele, poti face toate astea si oamenii ar putea trece peste, te-ar putea ierta. Dar sa nu cumva sa ai curajul sa le vorbesti despre speranta unor oameni care nu mai sunt dispusi sa creada ca se poate.

Nu te vor ierta fiindca le e frica sa spere. Vorba lui Paler, le-o mirosi prea tare a Paradis.

Imi cer scuze anticipat. Randurile urmatoare s-ar putea sa doara.

Mie mi-a placut intotdeauna sa cred in oameni. Nu stiu daca e neaparat bine, nu stiu daca nu cumva o parte dintre ei mi-ar justifica o potentiala eticheta de naiv, dar ma intereseaza prea putin ca sa aprofundez.

Mergand pe aceeasi idee, multa vreme am crezut ca orice om poate fi ajutat sa ajunga unde vrea. In naivitatea mea, credeam in scenele hollywoodiene cu oameni aproape terminati carora li se intinde o mana si totul se schimba. Si inca mai cred ca se poate intampla, doar ca intre timp am mai invatat ceva. Sau mai corect ar fi sa spun ca “am mai fost invatat” ceva fiindca mi-a lipsit timpul (sau profunzimea?) de a imi da singur seama ca pe unii oameni nu ii poti ajuta, oricat de mult ai vrea.

“Unii oameni sunt facuti sa fie ratati” a sunat dur si m-a iritat. Si o lunga perioada de timp chiar am refuzat cu incapatanare sa ma gandesc macar la asta. Mi se parea o afirmatie aroganta si nedreapta. Mai tarziu m-am convins insa ca unii oameni pot fi intr-adevar catalogati ca ratati. Un singur lucru era gresit in ceea ce auzisem cu cateva luni inainte: ei nu sunt “facuti sa fie ratati”, ci auto-programati sa fie ratati.

Acum, vestea buna e ca nu se nasc cu asta. Vestea rea e ca, nenascandu-se cu acest handicap, nu le poate servi drept scuza… si ce nevoie disperata avem uneori de scuze care sa ne justifice impotenta! O alta parte buna e ca programarea asta nu le-o face nimeni, si-o fac singuri.

Din pacate, poti fi mai convingator in ceea ce te priveste decat oricine altcineva. Mintea ta are puterea de a muta munti. Daca ti-o setezi sa esuezi vei reusi, daca iti pui piedici nu le vei trece iar daca tu nu le poti trece, cu atat mai greu i-ar fi cuiva din afara sa le treaca in locul tau.

Ne programam sa fim invinsi, ne propunem sa esuam lamentabil, sa fim niste ratati. Si, la fel cum se intampla cu tot ceea ce ne propunem in viata, reusim. Nimeni si nimic nu ne poate opri.

Later edit: Derelict a scris un post foarte bun in continuarea a ceea ce s-a scris aici. Vi-l recomand.

O chestie in care am crezut si in care sper sa reusesc sa cred mereu:

Sa am incredere in oameni chiar daca de la 95% dintre ei mi-o voi lua, chiar daca ma vor dezamagi, chiar daca ma vor face sa ma simt un naiv si un inadaptat. Ceilalti 5% merita toate astea.

Sigur ceea ce cautam noi sunt raspunsurile corecte?
Nu cumva cautam intrebarile?

Noaptea, timpul e mai ingaduitor cu noi; ne permite si sa suspinam mai des si sa indraznim mai mult. Cat timp e zi, ne putem refugia oricand in haosul din jur; suntem inconjurati de locuri care nu ne mai permit sa ne auzim nici propriile ganduri, nici bataile inimii. Iar cand nu le mai auzim, am scapat. Am scapat de ganduri care ne macina, de durere, de vina, de regrete, de frica, de intrebari si de noi.

Poate de asta imi place atat de mult noaptea. E ora 3 si e liniste.

[Public note to self]

Am constientizat saptamana asta destule chestii despre mine. Majoritatea nu sunt tocmai bune insa macar acum am ce repara. Si imi place de mor sa incep chestii, mai ales d’alea care par grele. Cele care tin de mine sunt intotdeauna cele mai mari provocari. Recapituland, de data asta mai coerent: mi-am mai gasit niste defecte insa sunt destul de entuziasmat de provocare.

M-am gandit mult la asta: sunt un problem-solver. Imi place sa gasesc algoritmi, sa generez solutii si sa rezolv probleme.

Se intampla insa un fenomen neplacut si totusi, explicabil: cand le termin pe cele care imi sunt livrate by default de catre viata, ma plictisesc groaznic asa ca imi creez eu unele.

Si n-aveti idee cam ce probleme poate crea mintea unui om care toata viata a rezolvat probleme, are impresia ca se pricepe la asta si caruia ii plac provocarile! Nu ma amagesc construind probleme banale, pe care le rezolvi in general in pauza dintre ora de religie si cea de matematica. Nu, eu am nevoie de dileme creative, complexe, provocatoare, intrebari de finete. Si trebuie sa recunosc ca ma descurc de minune complicandu-mi viata de oricate ori am ocazia.

Probabil ca apogeul carierei mele de veritabil problem-solver va fi atins in momentul in care imi voi definitiva capodopera, acea problema geniala care nu va putea fi rezolvata nici macar de o intreaga comisie condusa de un comitet intrunit special in acest scop.

Oricum, e-o viata bestiala. :)

Actul de a ierta atunci cand celalalt nu vrea sa fie iertat are un dublu avantaj: pe de-o parte, iti poate imbunatati imaginea fiindca, nu-i asa? oamenii care iarta sunt vazuti ca niste oameni milosi si, in acelasi timp, puternici. Pe de alta parte, iertandu-l pe cel ce nu vrea sa fie iertat si alegand astfel sa eviti alte lupte, il enervezi groaznic iar asta iti poate oferi multiple satisfactii. :)