Andrei Roșca

Tocmai termin de citit Tratat de razgandire, o carte scrisa de Howard Gardner, tipul care a elaborat si teoria inteligentelor multiple, despre care am povestit cate ceva saptamana trecuta. Evident, cartea face referiri si la cele 9 tipuri de inteligente iar unul dintre capitole incearca, si chiar reuseste, sa traga niste concluzii in ceea ce priveste combinatia perfecta de inteligente necesare unui lider bun.

Gardner numeste 3 inteligente absolut obligatorii pentru un lider, in opinia sa.

1. Inteligenta lingvistica

E absolut necesara pentru a putea comunica eficient si a fi capabil sa isi exprime clar si persuasiv parerile. Aici, autorul face o remarca interesanta tinand cont de anul in care a fost scoasa cartea. Astfel, el aduce in discutie, inca din 2004, ideea de “poveste” propovaduita de oameni ca Seth Godin sau, la noi, Madalin Matica, idee in a carei validitate cred si eu.

2. Inteligenta interpersonala

Nici aici nu cred ca e ceva greu de inteles sau surprinzator. De fapt, acest tip de inteligenta este cea pe care toata lumea o asociaza modelului de lider. Pe scurt, este vorba despre EQ, empatie, aspiratii. Mai multe despre asta puteti citi in post-ul IQ + EQ+ SQ.

3. Inteligenta existentiala

Uite, asta mi s-a parut foarte foarte interesant. Faptul ca inteligenta existentiala, care nici macar nu exista initial in Teoria inteligentelor multiple, fiind adaugata de autor ulterior, e considerata de Gardner ca fiind o inteligenta absolut necesara unui lider. Iar aici simt nevoia sa dau un citat din carte:

“Liderii necesita o doza considerabila de inteligenta existentiala. Trebuie sa se simta in largul lor in fata unor intrebari fundamentale. Acest gen de inteligenta este ceea ce George Bush Sr. a desconsiderat, in mod gresit, numind-o “o chestiune vizionara”. Din contra, liderii n-ar trebui sa se fereasca sa-si impartaseasca viziunile, furnizand propriile raspunsuri la intrebarile fundamentale despre viata, moarte, sensurile trecutului, proiectele viitorului.”

Daca n-ati facut-o deja, mai puteti citi despre Teoria inteligentelor multiple sau IQ, EQ si SQ.

Mi se pare trista isteria care s-a produs imediat dupa moartea lui Octavian Paler. Toata lumea a inceput sa caute cate o carte de-a lui, sa il citeasca macar acum, dupa ce “s-a mutat intr-o stea”. Ba chiar mai mult, televiziunile au inceput sa transmita “stiri” penibile, alaturand imagini de la inmormantare celor in care se prezinta ultimele X volume din Viata pe un peron, “singura carte a lui Octavian Paler care se mai gaseste in librarii”. Sunt convins ca si librariile online au inceput sa primeasca, brusc, comenzi peste comenzi de la oamenii care nu asteptau altceva decat transformarea unui Om in clasic, pentru a incepe sa citeasca ce a scris.

In toata aceasta isterie, dupa ce am cumparat domeniul octavianpaler.ro ca sa ma asigur ca nu il ia nimeni sa il umple de reclame, la cateva zile dupa moartea lui Paler, am mai dat o tura prin anticariatele pe care le frecventez si, nu mica mi-a fost mirarea cand, salutandu-l pe anticar, am primit un raspuns ce mi-a luminat ziua: “Am ceva nou de Paler. L-am pastrat special pentru dvs. Vremea intrebarilor. Cu autograf.”

La fel de mirat am fost si cand am inceput sa citesc cartea si mi-am dat seama ca este despre… revolutia din ’89 si, mai ales, despre ce s-a intamplat in anii imediat urmatori si modul in care Paler judeca cele ce s-au petrecut.

E o carte atipica pentru Paler iar celor obisnuiti cu eseurile lui e posibil sa li se para o carte facila, lipsita de profunzime, care se bazeaza mai mult pe relatarea evenimentelor la care a participat autorul. Foarte interesanta este insa structura cartii. Fara a fi o culegere de texte publicate, in Vremea intrebarilor apar fragmente din mai multe articole publicate de Paler, in special in Romania Libera, in perioada ’90-’94. Fiecare dintre aceste fragmente este completat de cateva comentarii adaugate cativa ani mai tarziu, la momentul scrierii cartii, adica in 1995. Se poate astfel face o comparatie destul de usor intre modul in care vedea el lucrurile atunci, exact dupa revolutie, cu viziunea pe care o avea in ’95, mult mai limpede, mai concreta, dar deznadajduita.

Desi din punct de vedere al consistentei cartea mi se pare cea mai diluata dintre toate cele pe care le-am citit pana acum, Vremea intrebarilor este o carte importanta in bibliografia lui Paler. Din punctul meu de vedere, este o dovada de netagaduit a faptului ca nu a avut niciun fel de simpatie fata de Ceausescu si toti cei din jurul sau iar singurul motiv pentru care, dupa ’89, a atacat constant puterea a fost speranta lui intr-o Romanie mai buna. Ar fi fost o arma puternica, sustinuta de articole care probabil se mai aflau inca in arhive, o arma cu care ar fi putut sa loveasca pe multi dintre cei ce l-au atacat in ultimii ani ai vietii si, urat, mai ales dupa.

Nu stiu de ce Octavian Paler nu a vrut sa foloseasca aceasta arma insa imi pot usor imagina ca el credea intr-adevar in ceea ce a scris, chiar in Vremea intrebarilor:

Ca individ, iti poti permite sa te aperi prin dispret, ignorand atacurile ignobile. Uneori, e chiar necesar sa faci asta. Viata e prea scurta ca s-o risipesti contempland o mocirla.

Din Vremea intrebarilor:

Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti.

Imi puneam, de aceea, din cand in cand, intrebarea daca nu era mai bine sa-mi vad de obsesiile mele normale. Nu ma aflam in locul meu in galceava politica. Imi pierdeam un timp pretios, pe care nu mai aveam cum sa-l recuperez si care, la varsta mea, implica riscul unor pierderi definitive, fara sa am, macar, justificarea unei pasiuni sau a unei ambitii.

Recenzie publicata pe bookblog.ro

Am fost tagguit de Spiridusul de Bucuresti, posesoare a unui blog pe care il citesc demult. Mi-e destul de greu sa spun de ce. Evident ca imi place cum si ce scrie, dar e ceva mai mult in blogul ei. Mi-as permite sa spun ca “emana intimitate”. Cat timp il citesti ai (sau cel putin eu am) impresia ca te aflii intr-o camera mica, incalzita de un semineu mare, stand pe jos, pe un covor moale si depanand, cu un prieten vechi, amintiri placute.

Am mai fost tagguit acum ceva timp de Andressa (acelasi subiect) dar mi-a fost greu sa raspund si am tot amanat. Imi cer scuze pentru asta, mai ales ca Andressa a fost o draguta (ca de obicei) si mi-a transmis “la multi ani” de pe alte meleaguri. A venit insa momentul sa va recomand cu caldura cartea Apararea lui Galilei, de Octavian Paler. Despre carte puteti citi mai multe pe bookblog; nu cred ca are rost sa dau copy-paste aici.

Acum…cui sa ii pasez mingea…

1. Lui Ilie. Puteti citi aici de ce, daca nu ati facut-o deja.

2. Lui Mihai Barbulescu, fiindca este o persoana de o calitate umana cum greu gasesti si pentru ca fara el probabil ca bookblog.ro ar fi si acum in stadiul de proiect nelansat

3. Lui Jen, fiindca ar putea fi tagguita de toti bloggerii din Romania si tot nu s-ar supara, fiindca e o persoana deosebita si fiindca ar avea ce povesti/recomanda.

Regulile “jocului” le gasiti la Cristina pe blog (mai jos, post-ul intitulat Joc cu carti (de citit) ).

” - Asteptarile noastre te-au inaltat deasupra destinului tau. Am savarsit un exces, fara indoiala. Dar acest exces ne-a ajutat sa respiram mai usor aerul otravit de dogme si de frica. Te-am asezat pe un soclu, Galilei.

- Fara sa fiu intrebat daca tin sa devin statuie.

- Ai dreptate. Eu iti explic, insa, ce s-a intamplat. In clipa in care tu ai coborat de pe soclu pentru a ingenunchia in fata inchizitorilor ne-am simtit, cu totii, tradati.

- Am devenit detestabil.

- Ai devenit ca noi, Galilei. Temator, grijuliu cu viata ta, gata sa spui ce ti se cere sa spui. Chipul tau nu ne mai putea fi atragator, deoarece ne arata tot ceea ce, in sinea noastra, detestam in noi sau ne face sa ne simtim rusinati.

- […] V-ati asteptat sa dau mai mult decat sunt in stare sa dau. Si ati uitat esentialul. Ca viata e ultimul lucru pe care-l dai.

- De fapt, regretul celor care nu-ti iarta abjurarea e ca te-ai dovedit prea asemanator cu noi. Nu suntem niste eroi care n-au avut ocazia sa-si demonstreze eroismul. Suntem niste biete fiinte infricosate.[…] Ne-am amuzat vazand cum te joci cu focul. Ne-am simtit ocrotiti de inteligenta ta. Si cu atat mai greu ne-a fost sa te vedem, apoi, smerit, blestemandu-ti ereziile. Ne-am simtit nu numai dezamagiti, ci si mai vulnerabili, mai expusi pericolelor. Dupa abjurarea ta, suntem mai dezarmati, Galilei. Asta nu ti se iarta. Ca prin slabiciunea ta, ne-ai aratat slabiciunile noastre. Pana cand tu ai abjurat, am trait cu convingerea ca adevarul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici si meschine. Tu ne-ai luat aceasta frumoasa amagire.  ”

Octavian Paler. Apararea lui Galilei – BookBlog.ro

“…nu stiu, domnule sculptor, cum e mai rau: sa-ti para rau de ce ai facut sau de ce n-ai facut. Asta niciodata n-am reusit sa ma decid… Dar mint…Cineva zicea ca pe masura ce-i scad puterile, ii scad si dorintele. Adica nu ai putere sa fugi, nu mai ai dorinta sa fugi. Eu cred ca lucrurile nu stau asa. Daca nu mai ai putere sa bei e si pentru ca nu-ti mai e de ajuns de sete. Si, la drept vorbind, asta-mi reprosez. Ca atunci cand puteam merge nu mi-a fost de ajuns de sete. Ca am avut forta sa renunt. Imbatranisem, domnule.

Cand omul e cat de cat tanar, in ciuda anilor, e slab in fata dorintelor. N-are puterea sa renunte, cedeaza in fata lor. Se apleaca spre izvor, fiindca nu-si poate stapani setea. Cand face pe inteleptul, gata. S-a terminat. Vedeti prin urmare ca n-am glumit spunand ca bolile ne deschid ochii. Ascultati-ma pe mine, viata e un miracol ticalos de scurt.”

["Un om norocos" de Octavian Paler, in curand la www.bookblog.ro]

Am ajuns la al 10-lea Post in 10 zile pe www.BookBlog.ro si profit de acest lucru pentru a va (re)invita sa il cititi si, mai ales, sa trimiteti feedback. Deasemenea avem mare nevoie de inca unul sau doi revieweri care sa se tina de treaba (macar un post pe saptamana). Mi-au promis mai multe persoane review-uri si am ramas cu un teanc de promisiuni.

Titlul original: Think and Grow Rich
Rating: 3 stele
Nr. Pag: 272
85% motivatie /  15% informatie folositoare

Descriere: O carte motivationala care se bazeaza pe doua decenii de cercetari in care Napoleon Hill a intervievat 504 dintre cei mai de succes oameni ai momentului pentru a gasi o “formula” care sa functioneze pentru oricine. Printre persoanele intervievate au fost si Ford, Wrigley, Rockefeller, Edison, Morgan si trei presedinti ai Statelor Unite.
Pe scurt cartea releva atat importanta stabilirii de scopuri clare in viata cat si modalitati de a le realiza si este recomandata mai ales persoanelor carora le lipseste increderea in sine.
Una dintre cele mai interesante parti ale cartii este cea intitulata “Cele sase stafii ale fricii”, in care sunt prezentate, structurat, pe puncte, sapte simptome care va demonstreaza frica de critica si sase simptome care demonstreaza frica de saracie. Odata ce problema a fost identificata se poate trece la tratarea ei. Ar mai trebui adaugat si faptul ca “Think and Grow Rich” reprezinta si astazi o principala sursa de inspiratie pentru toti autorii de carti motivationale.

Citate:
“Una dintre cele mai mari slabiciuni ale omenirii este frecventa cu care se foloseste cuvantul “imposibil” ”
“Mintea nu cunoaste alte frontiere decat cele pe care le stabilim noi insine.”
“Nimeni nu este invins iremediabil pana ce nu accepta infrangerea ca pe o realitate.”
“Dintre toate slabiciunile, cea mai mare este lipsa de incredere in sine.”
“Scara succesului nu este niciodata aglomerata pe treapta cea mai de sus.”
“Banii nu sunt mai pretiosi decat mintea ta. Dimpotriva.”

*am sa adaug in curand si o poza cu coperta cartii

M-am hotarat. Incepand de maine poimaine, in fiecare sambata duminica voi posta cate un “review” la o carte citita. Nu am pretentia ca voi face review-uri de profesionist fiindca nu ma pricep. Ceea ce voi face insa va fi sa dau un rating fiecarei carti, o descriere pe scurt si cateva citate interesante. Atentie: voi fi subiectiv!

Sunt foarte deschis la sugestii si apreciez orice fel de ajutor.

PS: Review-urile vor fi postate intr-o categorie noua, numita: “Cartea saptamanii”