Conversatii la o cafea: Adrian Ciubotaru si Andrei Rosca (episod pilot – partea a II-a)

Linkuri:
Partea I
Partea a II-a

Conceptul este acela de discutie la o cafea, genul de discutie pe care am fi avut-o oricum, foarte relaxata, naturala, fara filtrele pe care orice blogger si le auto-impune in ceea ce scrie pe blog, fara un plan de bataie si cu foarte putine lucruri gandite dinainte. De altfel, veti vedea si in inregistrare ca inca nu suntem hotarati in legatura cu formatul, cu lungimea unei astfel de inregistrari, daca vom avea sau nu invitati etc. Deci genul de discutie pe care am avea-o la o intalnire de bloggeri obisnuita, doar ca de data asta este inregistrata. Am lasat si balbe, si glume mai putin inspirate, si momentele in care ne dadeau lacrimile de ras.

E o inregistrare de ~45 de minute, primele 25 le puteti asculta mai jos, urmatoarea parte vine zilele astea, poate chiar maine. Vrem feedback, vrem sa ne spuneti daca e scurt sau lung, plictisitor sau neserios, daca merita sa continuam sau nu. Pana la urma, este un episod-pilot. :)

Conversatii la o cafea: Adrian Ciubotaru si Andrei Rosca (episod pilot – partea I)

bookblog.ro – doi ani si jumatate(*repostat)

1. Ce este bookblog?
2. Cele 52 de aparitii in presa ale bookblog.ro (fara aparitiile saptamanale in Business Standard)

Cerintele ar fi:
- sa fie fan bookblog :)
- Sa vrea sa invete lucruri despre marketing online/management de proiect/blogging. Adica sa vrea PE BUNE sa invete. Sa fie genul de om care intreaba la orice nelamurire pe care o are.
- Sa fie 100% proactiv, sa se implice, sa se agite, sa vrea sa faca mai mult, sa depaseasca fiecare dintre target-urile pe care le setam impreuna.
- Sa citeasca (orice, doar sa citeasca) si sa simta constant ca nu se dezvolta suficient de repede.
- Sa creada in oameni, sa creada in el/ea, sa creada ca nu exista lucruri imposibil de realizat.
- Sa stie ca e bun.
- Sa fie din Bucuresti. (stiu, sorry)

Hai ca nu vreau multe :))

Important:
1. daca acum te intrebi “unde scrie despre bani”, nu esti in target.
2. daca te intrebi “bun in ce?”, nu esti in target.

Se ofera (iar asta poate fi trecuta si la “cerinte”):
- dezvoltare personala si acumulare de experienta in online project management / online marketing
- posibilitatea ca dupa perioada de proba (stabilita de comun acord) sa faca parte din echipa bookblog.ro
- evident, la un moment dat bani sau, de ce nu, mai mult decat atat :)

Plusuri:
- experienta pe online (experienta pe .com e un plus)
- cunostinte de marketing

Mail la andrei[at]bookblog[dot]ro cu subiectul “Vreau” si un mesaj de minim 15 si maxim 20 de cuvinte. Fiecare scrie in mesaj ce vrea. Poate fi motivul pt care isi doreste asta, poate fi despre ce a mancat aseara sau despre ultima lui realizare profesionala. Orice! Insa in 15-20 cuvinte.

Deadline: duminica, 22 iunie, ora 21:00.

In functie de cate mailuri primesc, programam interviu prin Skype (sau messenger).

De fapt este importanta nisa pe care se situeaza subiectele abordate, de blogger depinde daca isi fidelizeaza cititorii. “In Romania putem numara pe degetele de la maini blogurile specializate serioase si pe degetele de la o singura mana pe cele care chiar scot bani din asta“, spune Andrei Rosca. [...]

Referitor la perspectiva de a scoate bani din blog, A.R. face o observatie: “sunt destule bloguri care ar avea potentialul de a scoate bani in Romania, insa nu reusesc nu fiindca nu se pot scoate bani din bloguri, ci fiindca autorii lor sunt, in cazurile fericite, scriitori buni si atat! Iar pentru a dezvolta un business, pentru a ajunge sa traiesti din asta, e nevoie de ceva mai mult decat sa scrii bine. E nevoie de promovare, vanzari si, odata cu cresterea sumelor de bani, e nevoie de management.” [...]

“Cum ajungi sa ai trafic suficient pentru a te transforma dintr-un blogger obisnuit intr-un problogger? S-au scris carti intregi despre asta, iar cei ce le-au scris inca mai au si ei de invatat. E, deci, imposibil sa raspundem in doua fraze, insa daca ar trebui sa aleg cateva cuvinte as alege: pasiune, echipa, consecventa, rabdare si, nu in ultimul rand, profesionalism in relatiile cu advertiserii“.

In articol mai sunt citati si Bobby Voicu, Alexandru Negrea si Alex Radescu. Probabil cel mai documentat articol despre bloguri din ultimele luni.

Arhi zicea intr-un comentariu la post-ul anterior ca bookblog ar fi meritat, pe langa Cel mai bun blog de cultura, locul I si la Cel mai bun blog colectiv sau ca, oricum, Copseanul nu merita sa castige. Evident ca nu consider blogul lui Copseanul mai bun decat bookblog si as putea sa dau 1000 de motive pentru asta.

Insa au scris altii destul, au pus la indoiala corectitudinea voturilor in conditiile in care tipul ala are un trafic foarte foarte mic etc. Destul. M-am uitat pe inregistrarile video si, din pacate, ceea ce am spus eu pe scena nu se prea aude. Repet aici partea importanta, cu precizarea ca o reproduc din amintiri. Nu a fost un speech facut de acasa, a fost doar o idee care mi-a venit atunci in minte si pe care m-am gandit ca ar fi bine sa o spun. Cetin, poti considera ca asta este raspunsul meu la ceea ce ai sesizat tu.

RoBlogFest e unicul concurs de bloguri din Romania, cel putin unicul la scara mare, si evident ca nu il poti ignora in totalitate. Noi ne bucuram ca am castigat anul asta locul I la o categorie jurizata dupa ce anul trecut am castigat acelasi premiu, insa in urma unui vot de popularitate. Sigur ca asta vine ca o confirmare, dar atat!

Valoarea bookblog.ro sau a oricarui alt blog, castigator sau necastigator in seara asta, nu este data de un astfel de premiu. Valoarea noastra ramanea aceeasi indiferent daca in seara asta castigam RoBlogFest-ul sau nu. Premiul de azi e doar o recunoastere.

Bineinteles, o recunoastere care ne bucura mult.

Am ajuns la dezbatere cu jumatate de ora inainte iar la intrare am fost intampinat de o matahala de om care, aveam sa aflu mai tarziu, facea parte din SPP. Ma asteptam sa fie ceva securitate insa mi s-a parut total deplasat atat faptul ca aveai nevoie si de buletin si de carnet de student ca sa intri, cat si faptul ca in fata mea tipul asta cauta prin geanta unei tipe. Prima chestie la care m-am gandit a fost “daca aveam geanta cu mine nu intram fiindca sub nicio forma nu il lasam pe asta sa mi-o controleze”. Stiu ca nu e deloc frumos insa prima intrebare care mi-a venit in minte a fost “cine naibii vrea sa il omoare pe asta? Oameni, nu trebuie decat sa aveti putintica rabdare…” Nu e frumos, insa nu imi place deloc personajul.

Mi-am exprimat cu voce tare indignarea in ceea ce priveste masurile de securitate exagerate si faptul ca nu fusese nicaieri anuntat ca ar trebui sa avem la noi buletine si carnete de student ca sa intram. L-am intrebat pe cioba tipul de la intrare ce fac daca nu sunt student. Nu intru?

S-a uitat fioros la mine si mi-a zis: tu oricum nu intri! No shit? I-am zis (recunosc, putin ironic) ca buletinul meu e la politie fiindca tocmai mi-l schimb (ceea ce era partial adevarat) iar el mi-a raspuns poetic, in 2 strofe de cate un cuvant fiecare: Nu / Intri.

Ii zic ca sunt blogger invitat si ma ignora. Il fixez cu privirea si am o fantezie de 20 de secunde in care incerc sa imi imaginez cum i-ar sta malacului cu panoul de pe perete pe post de guler. Imediat dupa asta simt o nevoie acuta de realism, motiv pentru care intorc capul si ma uit spre iesire, sa vad cat de liber este drumul. Ati ghicit, mi-era frica ca nu cumva tipul de 2 metri pe 2 sa scape!

In aceasta stare de intensa confruntare mentala (eu cu mine) am fost gasit de Horea care a zis “el e invitat principal la dezbatere” si mi-a zis “hai”. Am facut un schimb de priviri cu SPP-istul, i-am zambit din coltul gurii si am intrat.

In acest mod s-a consumat pentru mine partea interesanta a serii. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Cred ca Horea a facut o treaba buna si faptul ca Iliescu a participat la dezbatere a facut ca totul sa fie mediatizat (cu ocazia asta m-am vazut si la TVR 1, ce mai fericire pe mine!), iar asta nu poate sa fie decat o chestie buna. Singurul personaj in plus a fost domnul Ion Iliescu.

Am vazut omul pe care ma asteptam sa il vad. Un politician uns cu toate alifiile care a venit cu lectiile facute iar in momentul in care i s-a pus o intrebare ceva mai dificila (ce este un blog) s-a prefacut ca, fara sa vrea, lasa microfonul ceva mai jos, astfel incat raspunsul ezitant nu s-a auzit mai departe de primul rand. Microfon de care si-a amintit, convenabil, exact la inceperea urmatoarei intrebari. Adrian zice bine, daca nu ar fi existat americanii, probabil ca scoala de la Moscova ar fi scris regulile discursului PR-istic folosit in general in situatiile de criza.

Domnule Ion Iliescu, ati vorbit mult si degeaba. Imi asum nesimtirea de a fi ras cu lacrimi si pana au inceput sa ma doara falcile ascultandu-va din spatele salii, impreuna cu Adi si Dora si ma felicit pentru inspirata decizie de a nu lua loc pe scaunul ce imi era rezervat in primul rand. A sta doua ore pe un scaun ascultandu-va s-ar fi dovedit, in mod cert, un exercitiu de rabdare mult prea dificil pentru mine.

Ion Iliescu a evitat intrebari si a luat-o pe campii de cate ori i s-a permis. De fapt, sistemul sau de pozitionare in spatiu (noi il numim GPS) a parut atat de prost pe tot parcursul dezbaterii incat atunci cand cineva l-a intrebat cum a reusit sa treaca de la “mai animalule” la bloguri ma asteptam la un raspuns care sa inceapa cu “Era iarna anului 1935 iar la Moscova iesise soarele…”. “Un politician nu se poate retrage niciodata” a fost poate cea mai corecta afirmatie a serii.

Ceea ce m-a socat este faptul ca am vazut pe fata fostului presedinte efectele unei terapii prin autosugestie pe care probabil ca si-a aplicat-o atatea zeci de ani. Chiar crede ceea ce spune iar asta e mai trist decat daca ar fi fost un mincinos.

Nu am intrat niciodata pe blogul lui Ion Iliescu. Nici imediat dupa lansare cand toata presa vuia, nici atunci cand Adi mi se plangea ca a fost bagat in blogroll cu forta si nu voi intra nici acum, nici macar pentru a verifica daca am pus linkul corect. Ma scarbeste profund politica si ma bucur ca sunt destul de tanar pentru a imi permite sa o ignor.

Inchei totusi cu un citat dintr-un om care ajunsese sa se deteste pe el fiindca il intereseaza politica:

“Unica justificare serioasa, a persoanelor lipsite de o vocatie certa care intra in politica, e cea valabila pentru prostituate: nu se poate fara ele.” – Octavian Paler

***later edit: a scris si Adrian, aici. + Mihnea aici

Later edit: marti de la ora 18:00 sunt la o discutie cu Ion Iliescu; ma duc cu speranta ca voi vedea mai mult decat un om politic. Poate ca am sa scriu cateva randuri despre cum mi s-a parut acolo. Poate…

Primul blogger cu care m-am intalnit in real-life a fost Alex Mihaileanu, intr-o carciuma de prin centru, cam acum 2 ani. Cum ii zicea, Alex?

Iar urmatorul “set” de bloggeri pe care i-am cunoscut a fost cel de la RoBlogFest 2006 unde m-am dus stiindu-i doar pe Radu, Alex si, aveam sa aflu mai tarziu, pe Andressa (eu si Andreea am facut liceul impreuna, ne intersectasem pe bloguri insa habar n-aveam ca ne stim :)). Momentul “recunoasterii” a fost misto; ne holbam unul la altul, la intrarea in Casa Tralala (parca asa ii zicea locului in care s-a tinut RoBlogFest).

Castigatorii acestui prim RoBlogFest au fost Zoso la vreo 3 categorii (pe atunci scria pe zoso.rockmania.net), Carmen Holotescu cu eLearningBlog la “Cel mai infomativ blog” si TTL la “Cel mai “care iti da de gandit” blog”, categorie la care fusese propus si blogul meu. Am reusit performanta de a ocupa locul 5. Probabil ca celor 39 de oameni care m-au votat atunci le dadea de gandit faptul ca cineva chiar m-a nominalizat. :)

Categoria de cultura, castigata la ultimul RoBlogFest de bookblog.ro, nu exista in 2006. De fapt, din cate tin eu minte, exista un singur blog de cultura, CulturaVura al lui Criz. Intre timp, Criz a inceput sa se ocupe de Metropotam alaturi de Dragos iar pe Cultura-Vura nu prea mai scrie.

Eu am aparut in blogosfera (uram cuvantul si prin 2006 cand a aparut si il urasc si acum) cam in al doilea val, cand nu devenise inca trendy sa ai blog si nici nu migrasera toti de pe Hi5 pe WordPress.

Acei A-List bloggers despre care toti vorbesc, bloggerii ceva mai cunoscuti fac parte, cu mici exceptii, din acest al doilea val.

Din primul val au ramas activi si vizibili cei cativa care s-au mutat la timp de pe weblog pe un serviciu mai decent (sorry Antonio), cum ar fi Jen, Adrian Ciubotaru, Patric, Alex (si tu ai fost pe weblog, nu?) si cei care au promovat bloggingul la noi.

In acest “al doilea val” au inceput sa se organizeze mai frecvent si intalniri intre bloggeri (in Bucuresti) iar mare parte dintre cei care participau la acele intalniri sunt inca prezenti, vizibili si cititi. Incerc acum sa imi amintesc care erau cei cu care ma vedeam cel mai des la astfel de intalniri. Scriu doar cativa: Alex Mihaileanu, Adrian Ciubotaru, Andressa, Jen, Catalin Tenita, Bobby Voicu.

Initial am zis sa ii scriu pe toti dar sigur uitam pe cineva si primeam injuraturi. Si partea proasta e ca astia au telefonul meu iar la telefon inca n-am invatat sa moderez comentarii si nici nu ii prinde Akismet. :)

Gata, am terminat ce aveam de scris. Puteti considera ca gandeam cu voce tare si, daca tot mi-au trecut astea prin minte, am zis sa le si scriu. Concluzii s-ar putea trage destule, incepand cu efectul networking-ului in promovarea unui blog si continuand cu inexistenta unui asa-zis cerc inchis al a-list-bloggerilor. Dupa parerea mea, nu exista in Romania nici a-lister-ii, nici cercul inchis. Dar concluziile le trageti singuri.