Nu cred in facultati, nu in cele din Romania. Adica nu ii apreciez mai mult pe cei ce au terminat una decat pe cei ce n-au facut-o. Ba, uneori, din contra. Cred insa in educatie, intr-o anumita masura. Adica, uitandu-ma in jur si cautand oameni capabili dar si oameni care stiu sa traiasca, am gasit in cele mai multe cazuri oameni cu un nivel de educatie peste medie.
Cred ca atat cartile cat si filmele, documentarele, training-urile, workshop-urile sau seminariile te dezvolta. La fel si wikipedia sau site-urile How-to. Dar mai sunt convins de un lucru. Ca niciuna dintre ele nu pot sa bata viata.
Workshop-urile si conferintele sunt okay, atat timp cat nu uitam ca greul incepe abia dupa ce plecam de acolo. Cartile bune sunt geniale fiindca te transpun intr-o lume, iti simuleaza o viata. Insa doar o simuleaza, ele nu sunt un inlocuitor pentru viata pe care ar trebui sa o traiesti. Toate astea mi-au venit in minte recitind un fragment din “Rugati-va sa nu va creasca aripi”.
“În adolescenţă, a fost o vreme când am trăit, într-o cameră sărăcăcioasă, ca o pasăre în colivie. Şi ce poate face o pasăre în colivie? De obicei, păsările se adaptează sau mor. Van Gogh vorbeşte chiar de o pasăre care a înnebunit. Eu nici nu m-am adaptat, nici n-am murit, nici nu mi-am pierdut minţile. M-am apucat de citit. Mi-am umplut colivia cu cărţi.
Deveneam astfel victima unei prejudecăţi. Deoarece cărţile înseamnă mult, dar nu pot însemna mai mult decât viaţa şi, mai ales, n-o pot înlocui.
Într-o bună zi, descoperim că nu ne ajung povestea lui Tristan şi cea a lui Romeo. Vrem să iubim noi înşine.”
“So many people live within unhappy circumstances and yet will not take the initiative to change their situation because they are conditioned to a life of security, conformity and conservatism – all of which may appear to give one peace of mind.
But in reality nothing is more dangerous to the adventurous spirit within a person than a secure future.”
(Chris McCandless, via Magda)
Cred, si spun asta cu tristete, ca multi oameni nu traiesc cu adevarat. Ce e si mai trist este ca ei cred ca traiesc. Mai mult decat atat, exista oameni care se apara atat de bine de spiritul lor de aventura incat incearca sa ii convinga si pe cei din jurul lor ca ar trebui sa “play it safe”, sa nu riste si sa nu indrazneasca. Adica sa renunte la a trai, sa devina ca ei.
Eu, unul, n-am de gand sa renunt. Iar voi, aia de stati pe marginea vietii si dati sfaturi, cu toata politetea si calmul ce stiti ca ma caracterizeaza, va puteti duce naibii. Asa cum stiti voi, organizati intr-un careu.
Aveti mai jos unul dintre acele articole pe care nu vreti sa le ratati. Fiindca sunt rare si sintetizeaza perfect un concept de care stiti deja ca va pasa.
Acum ceva timp am fost la Mondays, sa vorbim putin despre antreprenoriat. A fost si Haotik acolo. Pe Haotik l-am cunoscut la Launch48, un super program organizat de Cristi despre care am scris aici. Ce stiam eu despre Haotik era asa: ca e un tip haotic, la propriu, insa nu neaparat intr-un sens negativ. Ca vorbeste mult si repede, ca e programator, ca nu e neaparat genul care sa citeasca multe carti si ca exprima idei foarte bune in texte scrise groaznic si corectate de jumatatea lui buna inainte sa ajunga pe blog. :) Si ca a inceput sa citeasca Suntem furtuni fiindca stia ca va da ochii cu mine. :)
Bun. Baiatul asta a scris un articol acum vreo doua saptamani, dupa intalnirea de la Mondays. Si articolul ala e wow! E wow fiindca a surprins perfect esenta antreprenoriatului, probabil ca mai bine decat majoritatea oamenilor (foarte misto!) care au fost in sala in seara aceea. Dau mai jos paste la mare parte din articol. Va rog sa il cititi si sa incercati sa internalizati ce scrie acolo. E scris mai bine decat l-as fi putut scrie eu.
***
“Intotdeauna ne lasam manati de viata in furtuni care nu sunt ale noastre, si pentru ca intodeauna ne dorim mai mult, uitam sa fim fericiti doar de dragul de a face mai multi bani. Sperand ca intr-o buna zi, cu acesti bani ne vom putea cumpara fericirea. Ne putem cumpara sanatatea, ne putem cumpara chiar si timp, dar nu ne vom putea cumpara niciodata fericirea.
Cand spui ca mergi la o discutie despre antreprenoriat te gandesti in primul rand la ce chestii destepte vei mai invata ca sa faci mai multi bani, ca sa iti optimizezi mai bine timpul si sa scoti un profit mai mare. Nu te gandesti nici o clipa la faptul ca nu vrei sa muncesti 16 ore pe zi si te gandesti doar la cum putem face ca in cele 16 ore pe zi cat suntem treji sa putem face si mai mult. Fara sa ne dam seama ca zi de zi constant aceasta atitudine ne oboseste si ne scade productivitatea, puterea de creatie si toate celelalte calitati care ne-ar putea oferi o viata mai buna.
Astfel uitam ca antreprenoriatul nu este despre bani ci despre libertate. Si daca toti visam la acea libertate ce fel de antreprenor de succes e acela care are foarte multi bani, dar munceste in continuare din zori si pana tarziu in noapte. In capcana de a face cat mai multe lucruri interesante uitam de noi, si ne trezim la un moment dat ca viata noastra nu mai e a noastra, ca este doar o insiruire de evenimente puse intr-o agenda, unde chiar si cina cu sotia de ziua ei este pusa acolo si nu dureaza decat 3 ore pentru ca dupa accea avem alt lucru important de facut.
In loc sa facem ceea ce ne dorim, ajungem sa fim sclavii proprilor idei care ne subjuga, ne limiteaza si ne tin la un moment dat pe loc prins intr-un cerc vicios din care credem ca nu putem iesi. Ai impresia ca toate afacerile se vor darama fara tine, fara sa detii tu controlul lor absolut, si ca nimeni nu poate face treaba asta mai bine decat tine. Gresit, sunt altii care o pot face mai bine decat tine si o pot face pentru tine.
Antreprenorii nu sunt baieti destepti care fac bani, aceea sunt doar baietii destepti si in general fac afaceri cu statul. Antreprenorii sunt oameni carora le place aventura, libertatea si cautarea de noi solutii la problemele pe care le gasesc in drumul lor prin viata. Vor sa inoveze, sa creeze, si sa gaseasca noi soluti, eu i-as numi mai repede niste mici inventatori ai afacerilor. Si de multe ori se chinuie sa lase deoparte logica si calculele matamatice pentru a urma un alt drum. Un drum care poate fi un succes sau un esec. Un esec din care ei vor invata ceva si vor merge mai departe.
Un anteprenor utilizeaza cu maestrie timpul si banii pentru a face lucruri pe care altii le-au catalogat drept imposibile. Desi par mici magicieni, nu sunt, si tot ce realizeaza ei se bazeaza pe un singur element la fel de important ca insasi maestria lor: Oamenii.”
Sunt implicat de un an si ceva intr-o firma in care cred foarte tare. Se numeste Interactive Business Tools si e condusa de Lucian Croitoru, cel mai tare om pe partea de previziuni financiare si planuri de business pe care il stiu. Ne-am cunoscut acum niste ani la un eveniment al unei asociatii studentesti, apoi ne-am reintalnit dupa alti cativa ani si cateva tone de experienta in plus si, la initiativa lui Lucian, am produs impreuna o firma.
Interactive Business Tools tocmai a scos pe piata, de doar cateva saptamani, un produs care se vinde foarte bine, din punctul meu de vedere, tinand cont de faptul ca abia incepem sa il promovam. Si se vinde bine fiindca e un produs misto, foarte util, care va scuti pe multi antreprenori si manageri de bani aruncati pe fereastra.
Am avut o perioada, acum 2-3 ani in care imi tot doream sa particip ca speaker la evenimente. Initial fiindca eram foarte slab la asta. Iar pentru oamenii cu orgolii mari, a fi foarte slab e inacceptabil. :) Apoi, cu cat actul in sine incepea sa fie mai putin jenant si mai putin provocator, cu atat imi spuneam mai des ca ar trebui sa fac o pauza. Sa refuz politicos invitatiile si sa imi vad de treaba mea. Sunt un one2one guy si nu ma simt in largul meu in multimi. Am decis, deci, sa refuz invitatiile si am si facut-o o perioada. Chiar si acum mi le aleg cu atentie.
In contextul asta, ma intreba un amic de ce ma duc, totusi, la evenimente la care trebuie sa vorbesc si, de vreme ce ma duc, cum mi le aleg?
In ceea ce priveste alegerea lor, in ultimul an si jumatate a devenit simplu: nu ma mai duc decat acolo unde mi se cere sa vorbesc despre ceva ce ma pasioneaza. Pare usor, nu? Ca doar nu ma invita nimeni sa vorbesc despre olarit, mai toate sunt ori despre online, ori despre antreprenoriat. Corect. Doar ca, desi sunt pasionat de social media, nu ma pasioneaza deloc sa vorbesc despre studii de caz facute prin alte tari, de altii. Nu ma pasioneaza, deci nu vorbesc despre. In plus, oricum daca nu ma pasioneaza subiectul as plictisi pe toata lumea.
In ceea ce priveste prima intrebare, de ce ma duc totusi la evenimente, exista mai multe raspunsuri. Sigur ca exista si idei de genul “am lansat Spada, ne-ar ajuta sa fim intr-un loc in care sunt potentialii nostri clienti” bla bla. Insa pentru mine nu-s suficiente, mi s-ar parea ca ma duc sa fac ceva ce nu imi place, fiindca trebuie. Or eu cu filosofia asta de viata nu ma prea inteleg. Ma duc totusi la intalniri de genul asta fiindca sper ca ceva din ceea ce se intampla acolo ar putea ajuta pe cineva. Nu sa ii ajute sa se simta bine o ora, asta nu ma incalzeste, nu ma visez entertainer. Ma intereseaza chiar sa ii ajute!
Si in sensul asta, articolele ca cel al lui Razvan fac ca timpul pe care il acord acestor intalniri/evenimente sa merite.
“Sunt unele intalniri, cu oameni pe care poate nu-i cunosteai pana atunci si care reusesc sa te schimbe, care reusesc sa modeleze si sa-ti dea impulsul de care ai nevoie pentru a face un lucru. O astfel de intalnire o reprezinta Mondays, partea buna e ca intalnirea aceasta se poate repeta, poti participa de mai multe ori.
Pentru mine intalnirea trecuta, cea in care a fost prezent Andrei Rosca, a insemnat mult, m-a marcat cu idei ce m-au facut sa inteleg o noua perspectiva. A fost o intalnire prin care am mai pus cu grija in locul lor predefinit cateva piese din uriasul puzzle numit viata. Am fost puternic marcat de urmatoarea fraza “entuziasmul e valoros doar daca-l canalizezi”. Si brusc am disparut din contextul intalnirii, m-am vazut pe mine in nenumarate situatii in care eram foarte entuziasmat, inca sunt cand vine vorba de multe lucruri si dupa aceste stari de entuziasm treceam direct intr-una aproape de depresie si nu am inteles niciodata de ce. Raspunsul meu acum, este ca iroseam o sursa enorma de energie, in loc sa ma folosesc de ea; sa ma bucur de mai mult decat de o stare de spirit, ajungeam doar sa fiu entuziasmat, fara sa fac absolut nimic.
Era un entuziasm lipsit de actiune. Am facut rapid o paralela intre momentele cand eram foarte “flower power” si momentele cand entuziasmul meu a dus la creatie, la actiune. Acesta a fost momentul in care am inteles la ce se referea Andrei prin “e valoros daca-l canalizezi”. Avem prin jur doar oameni entuziasmati; si nu e absolut nimic gresit in asta, e o stare de spirit enorm de placuta, un mod hedonistic de ati petrece ziua, insa cand vine vorba de business acest entuziasm trebuie canalizat, trebuie utilizat drept resursa care e cu adevarat. E ca diferenta dintre un profesionist si un amator. ”
Un articol scris de Marius Pop pe blogul Monday’s Business and Life Talks, un articol misto si motivational.
“Pentru cei care au lipsit luni de la ore am sa incerc sa fac un sumar al lectiilor invatate:
1. in spatele rezultatelor remarcabile sta multa munca si
2. in spatele rezultatelor remarcabile exista si esecuri
Sunt niste lectii pe care aparent si Michael Jordan le-a invatat candva. Eu nu sunt baschetbalist si mi-e absolut indiferent ce rata de succes am la aruncarile de la 2 metri, dar pot sa apreciez performanta unei baschetbalist.
Exemplul de mai sus l-am dat pentru ca fiecare avem o parere despre ce inseamna sa ai succes, insa tuturor ne este destul de clar cand vedem ceva remarcabil. Si desi la prima vedere acestea par niste lectii nu tocmai optimiste am sa incerc sa le prezint din perspectiva pozitiva.
In spatele rezultatelor remarcabile sta multa munca. Din punctul meu de vedere asta inseamna ca daca planuiesti binisor si lucrezi zi de zi in directia respectiva, printr-o simpla lege a probabilitatilor, intr-o buna zi ajungi sa obtii acel rezultat remarcabil. Asta face ca in momentul in care esti lovit de lene sa ai de luat o decizie destul de simpla: fie iti amani rezultatul pe care il urmaresti si care te-ar face fericit cu inca o zi, fie faci efortul ala suplimentar si te motivezi stiind ca e singurul mod in care poti sa excelezi.” [articolul complet aici]
Lunea viitoare, pe 21 martie, incepand cu ora 19:00 am sa fiu la Ceainaria Rendez Vous din Calea Floreasca nr. 102, la Monday’s Business and Life Talks. Mi-am propus de o gramada de timp sa ajung acolo si iata ca, intr-un fel sau altul, pana la urma mi-a reusit. Am raspuns cu placere la invitatia lui Alex Gavriliu de a povesti un pic despre antreprenoriat sau, cum i-a spus el, “drumul dintre idee si succes”.
Despre ce mi-ar placea sa vorbim luni:
- despre cat valoreaza ideea si cat valoreaza executia
- ce inseamna “overnight success”?
- cum stii ca ceea ce faci chiar conteaza?
- cat de mult trebuie sa muncesti in antreprenoriat si cum stii cand sa te opresti?
- despre cat valoreaza drumul si cat de importanta este destinatia
- despre cum iti alegi oamenii cu care sa lucrezi si cum le castigi increderea
Sunt doar 15 locuri, iar pentru a va inscrie aveti detalii pe mondays.ro. Ne vedem acolo.
Sistemele au ajuns sa se numeasca sisteme fiindca sunt echilibrate. Uneori nu sunt corecte, alteori nu sunt etice, nu performeaza, insa se afla intr-o stare de echilibru. Hence, atunci cand iti propui sa schimbi un sistem, de orice fel, este de asteptat ca acel sistem sa opuna rezistenta. Uneori, fiindca ceea ce vrei tu sa faci e gresit. Alteori, fiindca oamenii din sistem nu-si dau seama ca le-ar fi mai bine cu un sistem schimbat sau macar usor modificat.
In rest, le e frica. De ce sa schimbam un sistem in echilibru? E ca o schimbare a formei de guvernamant, pana la urma. Nu stim exact daca in cea noua va fi mai bine decat in cea veche, insa stim sigur ca pentru a trece de la una la alta e nevoie sa traversam o perioada de anarhie.
Si nu vrem asta. E cald si comod aici. Chiar daca sistemul e incorect, chiar daca in adancul nostru stim ca lucrurile n-ar trebui sa fie asa. Pentru schimbare, viziunea nu este suficienta. Mai ai nevoie si de o detasare care se pierde foarte usor la scurt timp dupa ce iti propui sa devii profesionist in ceva. Fiindca ajungi sa te identifici cu un sistem si nu iti mai pui intrebari incomode. Si incepi, incet-incet, sa auzi un refren care iti devine stil de viata: asta e sistemul, iubeste-l sau dispari.
Ai doua variante, aparent tu esti cel care alege. Ai libertatea sa o faci. Ah, pardon, exista un asterisc la aceasta libertate: n-ai voie sa alegi o a treia! Ceilalti s-ar putea simti jigniti.
Antonia Tucheac: Care sunt principalele obiective de business ale agentiei si care sunt clientii pe care ii are acum, la momentul lansarii?
Andrei Rosca: Suntem agentie de social media, specializata in campanii pe bloguri. Ne-am propus ca pana la sfarsitul anului sa rulam cel putin 40 de campanii pe bloguri si Facebook si sa ajungem deja sa fim recunoscuti pentru profesionalismul cu care livram rezultate.
Antonia Tucheac: Cum vezi competitia cu Standout? Dar relatia cu agentiile care fac PR online, cu agentiile de digital (fie din grupuri de comunicare, fie pe cont propriu)?
Andrei Rosca: In mod cert Standout este competitorul nostru direct.
In ceea ce priveste agentiile de PR sau de digital, nu ii vedem neaparat ca fiind concurenta, suntem cumva complementari si cred ca mai degraba i-am putea ajuta in campaniile in care ori nu au suficienta expertiza ori, mai ales, le-ar fi mai comod sa aiba un partener de incredere, despre care sa stie sigur ca poate face un management profesionist si care sa se ocupe atat de implementarea cat si de raportarea unei campanii in social media.
Antonia Tucheac: Se vorbeste mult despre interactiunea cu publicul-tinta in mediul online. Se vorbeste prea putin, insa, despre retentia clientilor, tot prin mijloace online. Ce nu ar trebui sa lipseasca din strategia de retentie a unui advertiser?
Andrei Rosca: Stii, pare complicat, doar ca nu-i. E atat de simplu! Nu ar trebui sa lipseasca rezultatele. Atat. In momentul in care tu, ca agentie, poti dovedi clar ca acea campanie a fost un succes si ca respectivul client si-a atins obiectivele, retentia ar trebui sa fie maxima. La noi se masoara foarte putin, din pacate. Cred ca agentiile ar trebui sa faca eforturi sa nu uite ca fiecare client care baga 100 de euro intr-o campanie se asteapta sa iasa de acolo macar 101 euro. Noi asta ne propunem sa facem.
In aroganta mea, mi-a placut mult la bookblog.ro sa fim pe primul loc. Primul blog colectiv din Romania, primul blog de cultura la RoBlogFest vreo 3 ani la rand, primul site de arta si cultura la Internetics, blogul care scotea (scoate?) cei mai multi bani din publicitate, locul 1 pe Zelist din 60.000 de bloguri (e adevarat, dupa ce Zoso a ales sa se retraga, but still) si, in mod cert, cel mai important blog de carti din Romania de aproape 5 ani incoace.
S-a muncit mult, n-a fost usor, insa n-as schimba nimic. Am invatat industria, am cunoscut oamenii si am facut vanzari de publicitate online in cu totul alt mod decat se facea in general in piata, intr-un mod care “teoretic, n-are cum sa functioneze”. Nu cu un blog de carti, cel putin. Atata doar ca a functionat. Si chiar destul de bine.
A functionat si atunci cand am lucrat cu clienti mici si medii, care nu cumparasera niciodata publicitate online, cu atat mai putin pe bloguri acum 5 ani, a functionat si atunci cand am fost nevoiti sa ne schimbam aproape in proportie de 100% clientii, din cauza crizei. Si stiti de ce a functionat? Fiindca am inteles blogurile si social media, fiindca am fost parte din primele valuri de bloguri din Romania si fiindca am crezut foarte puternic atat in produsele pe care le vindeam cat si in faptul ca putem face campanii la sfarsitul carora sa putem discuta pe rezultate palpabile, nu pe artificii frumos colorate.
Am vandut site-uri de 200 de euro, sisteme audio facute la comanda, publicitate traditionala si, de 5 ani incoace, campanii de promovare pe bloguri. Singurele in care am crezut de la inceput si pana acum au fost campaniile pe bloguri.
Cred ca se pot face mai bine decat se fac, mai eficient, mai profitabile atat pentru client cat si pentru blogger. Cred ca se pot face fara ca bloggerul sa simta ca pierde ceva cu fiecare campanie in care intra si astfel incat clientul sa poata baga si aceste campanii in exceluri, convins fiind ca a iesit pe plus din ele.
Anunt astazi oficial* lansarea Spada – agentie specializata in campanii de promovare pe bloguri si retele sociale.
Avem o experienta de 5 ani in vanzarea si executia de campanii de promovare pe bloguri, pornim cu o echipa de 7 oameni, peste 70 de bloguri pe care vom desfasura campanii si cu cativa clienti mari pe care ii vom anunta in curand. Daca vreti sa bem o cafea impreuna si sa povestim, noi suntem foarte deschisi si ne puteti contacta aici. Daca aveti un blog si vreti sa colaboram, tot acolo ne puteti contacta. Vom raspunde. :)
PS: si da, concurenta noastra directa este Standout, pe care ii salutam cordial si cu care ne-am dori ca voi sa fi lucrat deja atunci cand veti incepe colaborarea cu Spada. :)
*multumesc Bobby, Costin si Vali pentru pastrarea confidentialitatii pana acum. Later edit: si lui Ionut, si lui Gabi si sunt convins ca mai sunt cativa doar ca acum sunt usor euforic. :) Multumesc tuturor.
