Atunci cand a venit momentul ca drumurile sa se desparta, unii oameni stiu sa o faca cu capul sus, demni si sa inspire respect. Altii tin neaparat sa faca praf tot ce au construit, fiindca e mai usor si mai comod sa gasesti carente la ceilalti, decat sa le recunosti pe ale tale. Apoi, se duc in alta parte si spera ca “astia de aici vor fi mai buni”. Si nu-s. Niciodata. Fiindca problema nu era a “astora”, ci a lor.

Si mi-am amintit ca asta e unul dintre lucrurile pe care e foarte probabil sa le fac la un moment dat (mai apropiat sau mai departat): un fel de “scoala de start-up-uri”. Nu o scoala de business, inca n-am devenit atat de arogant incat sa cred ca as putea invata business pe cineva. Insa am suficienta experienta pe inceput proiecte (esuate si reusite) si imi plac atat de mult provocarile de inceput ale unui proiect si diferenta pe care unul sau doi oameni o pot face, incat sunt convins ca ar putea iesi ceva extrem de folositor pentru toata lumea.

Deocamdata randurile astea sunt doar un “note to self” si o intrebare. Cum va suna? V-ar interesa, v-ar placea, ar avea sens? Ati avea incredere?

Imi place mult citatul, in primul rand fiindca mi se pare ca surprinde esenta antreprenoriatului. De cele mai multe ori, antreprenorul nu este cel care are toate resursele, nu e nici cel cu bani, nici cel cu parinti cu relatii, nu e nici cel cu cea mai multa experienta intr-un domeniu. Astea sunt mituri foarte usor transformabile in scuze proaste. S-ar putea povesti mult despre abilitatea nativa pe care cei mai multi dintre noi o avem atunci cand vine vorba de a ne justifica frica.

Majoritatea antreprenorilor nu incep cu cine stie ce avantaje. Ba chiar, de foarte multe ori, le lipsesc lucruri pe care ceilalti le considera esentiale. Antreprenorii sunt “underdogs“. Se lupta, respira in ceafa cuiva, insa foarte putini le dau sanse de reusita. Intotdeauna au de luptat cu ceva mai puternic decat ei, decat firma sau organizatia lor. Uneori cu concurenta, alteori cu mentalitatea majoritatii, cu piata, cu criza financiara sau cu un intreg sistem.

Veti spune ca, totusi, din fericire, unii antreprenori reusesc la un moment dat sa ajunga intr-o pozitie de forta. Ca cei buni nu raman underdogs la nesfarsit sau ca, la un moment dat, firma lor mica ajunge mare. Poate chiar cea mai mare. De acord. Doar ca in acel moment, importanta, rolul si chiar satisfactia antreprenorului pur-sange palesc. De obicei, in momentul ala, antreprenorul iese din scena si, indiferent de resursele pe care le-a dobandit intre timp, cauta o alta provocare care, cel putin in ochii celorlalti, sa il depaseasca.

Cel putin pentru mine, antreprenoriatul inseamna, prin definitie, ca iti este si-ti va fi greu, ca iti lipsesc resurse. Daca mi-ar fi fost usor, eu nu consider ca as fi avut dreptul sa ma intitulez antreprenor.

Sigur ca antreprenoriatul inseamna si pasiune, inseamna si dedicatie, inseamna multe lucruri care fac ca tot greul ala sa merite si sa iubesti la nebunie drumul, mult mai intens decat destinatia aia pe care putini cred ca o vei atinge. Spun doar ca nu e usor, nu ca nu merita facut. Merita.

As vrea sa intalnesc mai multi oameni la inceput de drum care inteleg ca le va fi greu si inteleg ca banii, relatiile si experienta nu vor fi mai niciodata “suficient” de multe. Care inteleg ca ziua aia in care vor ajunge la “destinatie” si vor putea sa faca in sfarsit “ceea ce voiau de fapt sa faca” s-ar putea sa fie foarte departe, deci ar fi bine sa le placa ceea ce traiesc acum, in momentul asta. S-ar putea sa fie as good as it gets.

Deci, da, de obicei e greu si nu trebuie sa o faca toata lumea. Insa daca va hotarati sau v-ati hotarat la un moment dat sa o faceti, cred ca va vor fi de folos cuvintele lui Eisenhower:

It’s the size of the fight in the dog! Atat.
E cam tot ce conteaza.

[completat si republicat]

A accepta ca nu detii controlul e greu, in special pentru oamenii care, profesional, se folosesc de control. In project management, in programare si, in general, in orice disciplina care te invata sa anticipezi, sa contracarezi, sa ai raspunsul inainte de a primi intrebarea. Cu cat devii mai bun in asta, cu atat esti mai convins ca totul e manageriabil, trebuie doar sa fii suficient de pregatit. Mr. Perfect.

Pe termen lung, asta creeaza niste probleme cu adevarat demne de tine, problem-solver-ul-par-excellance. Cand ceva scapa de sub control, well, probabil ca n-ai fost suficient de pregatit, asa-i? Poate ca ar fi trebuit sa muncesti mai mult. Sau sa fii mai atent. Sau mai focusat. Sau mai centrat pe rezultate.

Sau poate ar fi bine sa nu te mai comporti ca un idiot. Si sa intelegi ca, de fapt, exista lucruri incontrolabile, chiar foarte multe. Iar lipsa ta momentana de control nu spune neaparat ceva despre cat de capabil esti. Cat de capabil esti ar trebui sa stii deja, acum poate ca e momentul sa afli si cat de om esti.

Fiindca oricat de confortabili am fi in zona profesionala, mai intai suntem oameni, si abia apoi project manageri, programatori sau specialisti in PR. Iar oamenii gresesc, uita, scapa lucruri de sub control si fac tampenii. Lucruri, nu-i asa?, inacceptabile pentru un project manager organizat, competent, eficient, si total plictisitor.

Andrei Rosca – Agentia Spada.ro despre riscurile si placerile antreprenoriatului from EXTREMETRAINING on Vimeo.

via blogulspada.ro, cu multumiri Extreme Training

Mi-am dat seama ca, desi am invatat multe despre cum iti faci un business, ce presupune el, ce te face sa ai succes sau nu, subiectele care m-au interesat pe mine cel mai mult au fost cele legat de greseli.

Greseli mari, genul de greseli care te pot demotiva, care iti pot inchide business-ul, si care ar merita evitate, fiindca sunt destui care le-au facut deja inaintea ta, nu e nevoie sa le mai faci si tu. Greseli care tin de alegerea partenerilor, de management financiar, de time management sau de supraevaluarea capacitatilor proprii.

Voi tine, deci, un prim workshop despre Top 10 greseli pe care eu le-am facut in business si pe care voi ati putea sa le evitati. Da, veti face altele in mod cert, si da, greselile sunt bune si sunt de multe ori motorul dezvoltarii noastre. Insa stiu ca pe mine m-ar fi ajutat daca cineva mi-ar fi spus dinainte ca exista cateva la care ar merita sa am grija. Nu stiu daca l-as fi ascultat, nu inseamna ca nu le-as mai fi facut, insa m-ar fi ajutat sa castig niste timp si sa economisesc niste bani. Sper ca aceasta intalnire sa va ajute pe voi sa faceti asta.

Workshop-ul va avea loc saptamana viitoare, marti sau miercuri, incepand cu ora 18:30, probabil la British Council (Bucuresti). In functie de cati oameni suntem va comunic exact si locul si ora. Ca de obicei, mi-ar placea sa fim cel mult 10 oameni, participarea costa 100 ron iar inscrierea se face trimitand un mail la andreirosca1[at]gmail[dot]com pana vineri, 13 ianuarie 2012. Tot ca de obicei, daca nu sunteti multumiti de informatia pe care o primiti sau considerati ca nu merita banii, e okay sa imi spuneti si nu va costa nimic (primiti inapoi pe loc cei 100 ron).

Evident, fiecare dintre cele 10 greseli va fi insotita de exemple concrete, solutii si vom putea discuta aplicat si pe problemele voastre specifice.

Atunci cand apare, de exemplu, o problema de comunicare interna, intr-o organizatie mare te poti uita la doua lucruri: daca a fost incalcata o procedura (si, deci, e vina unei persoane) sau, daca procedura a fost respectata, te uiti daca nu cumva procedura e una proasta, depasita sau invalidata de una noua. Daca e omul, vorbesti cu el. Daca e procedura, te gandesti cum poti sa o schimbi ca sa nu se mai intample.

Ei bine, intr-o organizatie ca Spada, intotdeauna mai exista o varianta [citeste articolul complet pe blogul Spada]

E vorba despre curaj. Asta lipseste multor oameni. Curajul de a isi asuma decizii, curajul de a rezista presiunii sociale si a merge pe drumul lor, curajul de a planui sa rastoarne sisteme chiar daca pare o nebunie si chiar daca (chiar daca!) nu se va intampla niciodata. Curajul de a incerca chiar daca…, curajul de a gresi si a trai cu asta.

Curajul de a privi fricile in ochi si curajul de a lupta cand esti deja in genunchi si simti ca nu mai poti, de data asta chiar nu mai poti. Curajul de a intelege ca nu cresti decat atunci cand esti in afara zonei tale de confort. Daca nu esti acolo, stagnezi. Si sa intelegi ca daca nu ti-e frica niciodata, exista mari sanse sa nu-ti atingi niciodata potentialul, fiindca foarte probabil n-ai riscat suficient. Si inca ceva:

“Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says: I’ll try again tomorrow.”

Caut un om care:
1. sa aiba experienta in project management si lucru cu oamenii
2. sa fie pasionat de carti, chiar daca nu a citit mii pana acum
3. sa fi incercat sau macar sa se fi gandit la un moment dat sa-si deschida propria firma
4. sa aiba experienta (platita sau din care a scos in vreun fel bani) in online macar 1 an de zile, indiferent de domeniu
5. sa aiba abilitati de business development puternice

Si da, puteti aplica si daca ne cunoastem / lucram / am lucrat impreuna vreodata.

Daca bifati toate cerintele de mai sus astept cu nerabdare pe andrei[at]bookblog[dot]ro un link catre profilul de Linkedin si cateva randuri care sa tina loc de scrisoare de intentie.

Anunt valabil pana joi, 15 decembrie, ora 11:00.

Intalnirea va avea loc intre orele 18:30 si 21:00. Participarea costa 100 ron, sunt doar 10 locuri iar inscrierea se face trimitand un mail la andreirosca1[at]gmail[dot]com.

In prima parte voi tine eu o scurta prezentare bazata pe experienta mea, iar apoi discutam liber in functie de lucrurile de care s-a lovit fiecare dintre voi. Atat prezentarea cat si discutia vor atinge (si detalia) subiectele:

Cum gasesti oamenii cu care sa incepi un business?
Cum faci ca doua luni mai tarziu sa nu fii din nou singur? :)
Cum urmaresti/cuantifici munca fiecarui om?
Evolutia individului vs evolutia organizatiei.
Asociati sau angajati? Salariu sau shares din proiect?
Cum ii motivezi pe cei cu care lucrezi pana incep sa vina banii?
Obiectivele organizatiei sau obiectivele individuale ale membrilor echipei?
Cum iti alegi investitorii? E mai bine sa incepi cu banii tai, cu banii altora sau fara bani?

Ne vedem miercuri.