Pleasure-delayers

July 5th, 2008

Mult timp m-am considerat un pleasure-delayer. Suna bine si imi justifica uneori nevoia de perspective. Aveam, si am inca, nevoie sa stiu ca maine, poimaine sau candva saptamana asta voi avea o intalnire despre care stiu sigur ca imi va face placere, ca voi vedea filmul ala bestial pe care il am pe calculator de 2 luni, ca in momentul in care voi iesi maine din casa voi putea sa ascult o noua melodie care imi place, tot drumul, pana la metrou.

Ziceam ca mult timp m-am considerat un pleasure-delayer. Pana mi-am dat seama ca, desi nu era neaparat o tampenie, nu era nici ceva care sa ma faca special si ca, de fapt, majoritatea celor din jurul meu sunt la fel. E una dintre activitatile mele preferate in ultimii ani, sa observ ca motivele pentru care ma consideram special sunt expirate, si sa fiu nevoit sa imi caut altele. E un exercitiu util, atata timp cat nu exagerezi.

Pleasure-delayer fiind, am 2-3 carti scrise de Octavian Paler pe care nu le-am citit inca. Le-am ascuns prin biblioteca in speranta ca voi uita de ele o perioada. Din cand in cand, imi aduceam aminte ca le am si ca as putea sa le citesc oricand si asta ma facea sa ma simt foarte bine. Aveam un izvor cert de placere pe care il puteam accesa oricand. Asa cum sunt cartile lui Paler, am si alte lucruri care imi fac placere.

Acum 2-3 zile mi-a sunat pda-ul. Era un reminder pus de mine acum vreo doua luni. Scria: “daca e cald afara, du-te in parc si citeste; ia si niste apa cu tine”. Ultima data cand facusem asta, fusesem nevoit sa ma intorc acasa dupa doar 30 de minute fiindca muream de sete. Cred ca avem nevoie sa ne reamintim constant de lucrurile care ne fac placere.

Toti avem un tip preferat de mancare, un loc in care ne place sa stam, un prieten cu care ne face placere sa vorbim, o melodie care ne inspira sau un film pe care l-am putea revedea oricand. Totusi, la un moment dat, ne suprindem gandind “uitasem cat de mult imi place asta”. Hai sa incercam sa ne aducem aminte mai des.

Tagged ,

§ 0 Responses to Pleasure-delayers"

  • Puteai sa iti cumperi o apa minerala. :)

  • Fara Filtru says:

    Am citit cu placere. Nu m-am gindit pina acum la lucrul acesta ca la ceva definibil de aceea mi s-a parut interesant textul tau. Daca stim care e “boala” poate ii gasim si cauzele, pt ca exista intotdeauna niste cauze. ;)

    Si eu sunt un pleasure – delayer, cu niste amendamente, de exemplu acela ca o placere aminata prea mult risca sa se transforme in altceva. Dar da, amin si eu cu placere intilnirea cu niste filme, cu niste carti si chiar apropierea de niste oameni…

  • Raluca says:

    Nu trebuie sa fii special ca sa-ti administrezi placerile dupa propriul chef :) Eu imi cumpar inghetata, de pilda, si am grija ca inainte sa mi-o promit cu grija si cu ceva timp inainte :)

    ..si sa ne spui cum e cartea :P

  • Raluca says:

    Ptiu, ce de repetitii :D O zi intreaga in soare, alergand dupa placeri nemaiatinse demult..na, iti ia Dumnezeu mintile :p

  • Galina says:

    Uite, eu sint de acord cu tine. Insa… cu o exceptie. Eu chiar cred ca fiecare din noi poate sau chiar de ce nu……. este special. De ce nu crezi ca esti diferit de ceilalti? De ce nu crezi ca poate tu undeva, cumva ai ceva aparte.Viziunea mea. Sorry daca nu te-am inteles corect.

  • Lia says:

    Buna Andrei Rosca,

    Imi permit sa las si eu un comentariu.
    Cred ca a-ti amana/interzice toate placerile e la fel de rau ca atunci cand cauti sa le satisfaci pe toate, aici si acum.
    OK, amani recompensa, dar daca sacrificiile pe care le faci sunt atat de mari incat sa ajunci in varful piramidei si sa zici “pentru asta m-am chinuit eu atata amar de vreme”, atunci nu se merita.

  • ddunia says:

    Apropo de simtit special…Am o lista de carti( bibliografie din anul III de faculta, de la litaratura comparata) pe care mi-am propus s-o termin in cativa ani. Lista este exhaustiva. Revenid, ma simt al dracului de bine cand mai bifez o carte pe care am terminat-o. Partea prosta este k mai sunt si carti care nu prea imi plac. De exemplu, ceea ce citesc acum,Pilniak Boris, Anul gol, nu se numara printre favoritele mele. Am gasit bineinteles fraze pe care am poposit, pe care le-am recitit, chiar am avut sensazia k il zaresc pe Aliosa lui Dostoievski, dar global, si proiectat in perspectiva, o sa ramana o carte despre care vag o sa-mi amintesc.
    Dar o sa ma simt si mai bine cand o sa bifez k am citit-o. Sunt sigura, mi s-a intamplat. Ma simt altfel. :)
    Special, cum zici tu…

  • geni says:

    Ni se intampla sa actionam astfel. Important e sa nu ne transformam, incet, in life-delayers..

  • Andrei Rosca says:

    geni: da, si asta e adevarat

  • Lia says:

    @ddunia
    am si eu liste cu carti. :)
    cam asa procedam si eu, dar acum cand gasesc vreo carte care nu imi place o arunc. In timpul respectiv puteam sa citesc ceva mai interesant – si sunt atatea!

  • Andrei Rosca says:

    intrebarea de 100 de puncte este: cand iti dai seama ca o carte nu e interesanta? dupa prima pagina? dupa ce treci de jumatate? si daca gresesti? :)

  • Raluca says:

    stiu eu! stiu eu! :) mori intrebandu-te (asta daca nu ajungi, totusi, la sfarsit :) )

    Eu imi aleg cartile din librarii citind coperta 4, pagina de profil a scriitorului si un paragraf dintr-o pagina la intamplare. Tre’ sa-mi placa doua din trei :P

  • Andrei Rosca says:

    tu citesti coperta 4? numai mizerii sunt scrise acolo. Si eu stiu si cine le scrie in majoritatea editurilor :))

  • geni says:

    cine le scrie, “promotorul” de serviciu?

  • Andrei Rosca says:

    daca femeia de serviciu e in concediu, probabil ca le scrie nepotul directorului financiar. :)

    exagerez putin, dar in niciun caz nu sunt scrise de cine ar trebui: adica de un om de marketing / PR bun

  • RalucaRuxandra says:

    Am spus 2 din 3, nu coperta 4 exclusiv :) citesc cat mai multe, ca sa pot alege cat mai putine. E si asta un truc, ca doar nu suntem toti genii, sa vedem prin coperti sau sa intuim fara greseala cat de mult ne va placea o carte doar uitandu-ne la ea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *