Discutam ieri cu doi prieteni despre cat de multi oameni angajati isi doresc sa aiba propria firma (acum sau “la un moment dat”) si ii invidiaza pe antreprenorii care “au avut curajul sa”. Cum mare parte dintre ei habar n-au ce inseamna, de fapt, antreprenoriatul. Vad doar partea frumoasa, glossy si sexy. Si mi-ar placea sa le spun niste lucruri.
Nu stiu niciun antreprenor de un succes cel putin mediu care sa nu fi avut perioade in care a muncit 16-18 ore pe zi. Ar trebui sa incercati asta intr-o zi. De fapt, stiti ce?, faceti-o macar timp de 4 zile la rand. Dupa care spuneti-va ca e okay, nu o sa dureze mai mult de 3-4 ani, pana la urma o sa va iasa. Continuati sa va spuneti asta si dupa ce business-ul esueaza a doua sau a cincea oara si sunteti la birou, la 1 noaptea, uitandu-va pe excel-uri si intrebandu-va de unde faceti rost de bani pentru salariile pe care trebuie sa le platiti a doua zi. Va va redefini notiunea de responsabilitate, va promit.
Vi s-a spus vreodata, ca angajati, ca nu v-ati facut treaba la nivelul la care era de asteptat sa v-o faceti? Cum v-ati simtit?
Credeti ca asta-i greu? Ar trebui sa incercati o data sa dati afara un om care nu isi face treaba dar despre care stiti ca are nevoie de bani. Si dupa ce o experimentati pe asta, dati afara un om din cauza incompetentei voastre de manager. Deal-uiti cu asta si spuneti-va ca data viitoare va fi mai usor. Mintiti-va ca va fi!
Incercati sa va pastrati verticalitatea si etica atunci cand de asta depinde viitorul unei firme in care ati investit mult timp, bani si speranta. Va veti da seama care dintre principiile pe care credeati ca le aveti chiar sunt principii si pe care dintre ele doar va placea sa le numiti asa. Fiindca suna cool.
Vor fi unii dintre voi, oameni cu experienta, care vor spune ca un antreprenor bun nu munceste 18 ore pe zi si ca un om suficient de destupat la minte intelege ca acea responsabilitate cu privire la alti oameni nu ar trebui sa existe, fiecare e responsabil pentru el. Absolut de acord! Doar ca dureaza ani de zile sa ajungi sa intelegi lucrurile astea, si alti ani pana sa ajungi sa le poti aplica. Iar in tot timpul asta, tu trebuie sa deal-uiesti cu asteptarile pe care ceilalti, dar mai ales tu, overachiever-ul, le ai de la tine.
Imi dau seama ca poate suna amar ceea ce scriu, dar simt ca sunt intr-o perioada profesionala buna, nu ma pot plange de prea multe lucruri si nu regret nici macar o secunda drumul ales, ba chiar ma felicit pentru el. Tocmai de aia scriu randurile astea acum, cu 2-3 ani in urma m-as fi simtit un impostor facand-o.
Nu cred ca e corect sa le vindem celor ce vor sa fie antreprenori doar visele. Realitatea e ca, desi e frumos din atat de multe puncte de vedere, uneori mai e si greu. Iar a promova doar partile misto ale antreprenoriatului e ca si cum ai vinde un tur in jurul lumii, fara sa mentionezi ca toata calatoria se va face la pas, pedestru.