No comment

September 1st, 2006

Stateam ieri in parc si citeam “Rugati-va sa nu va creasca aripi” a lui Octavian Paler. Dupa ceva timp se aseaza pe banca de langa mine o femeie pe la vreo 45 de ani, incarcata de sacose. Scoate un telefon mobil si suna: “Alo! Buna mami, ce faci? Puteti sa veniti sa ma ajutati cu niste sacose? Sunt in parc “la lalele” si nu pot sa le mai car pana acasa.”

5 minute mai tarziu suna telefonul : “Alo! Ce faci? Eu vin spre casa. Nu mai am timp de nimic. Ii astept pe copii sa ma ajute cu niste cumparaturi. Sigur ca ma ajuta. Bine! Vorbim cand ajung acasa.” Dupa alte 5 minute doi copii de 10-11 ani vin in fuga urmati de inca unul, cam de aceeasi varsta, pe bicicleta. Femeia zambeste, ii ia in brate pe primii doi si il saluta pe al treilea. Dupa 30-40 de secunde in care ii tine in brate, se uita la sacose (atunci am apucat sa le numar: erau cinci), ia una dintre ele si i-o da primului (sacosa era plina de verdeata – patrunjel, leustean etc), se mai uita 10 secunde la cele pe care le mai avea in mana, mai ia o punga din care se vedeau iesind doar doua paini, si i-o da celui de-al doilea. Unul dintre pusti intreaba: “-Si cu borcanele ce facem, mama?”. “-Lasa borcanele. Le duc eu ca sunt grele. Haideti acasa.”

Tagged ,

§ 12 Responses to No comment"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *