Mentalitati claustrofobice

March 24th, 2008

A fi liber nu inseamna a nu iti asuma niciun fel de responsabilitate, ci a avea dreptul sa iti alegi pentru ce anume vrei sa iti asumi responsabilitatea. Sau cel putin asa vad eu lucrurile. Eu, tipul obsedat de ideea de libertate. Am facut multe greseli, probabil ca voi face si mai multe din cauza acestei obsesii.

Stiu cat de fina e linia dintre libertatea pe care ti-o doresti fiindca urasti sincer constrangerile si libertatea pe care o vrei fiindca iti neaga responsabilitatile. O stiu fiindca o trec des, de multe ori inconstient, uneori perfect lucid.

Ma gandesc ca toti iubim libertatea si ca a mai fost cel putin un om care a ajuns la concluzia asta inaintea mea, altfel inchisorile ar fi fost doar niste pajisti verzi pline de margarete. Povestea cu drobul de sare nu mai pare la fel de amuzanta acum, cum parea la 5-6 ani.

Cel putin nu cand stii ca esti posesorul unei mentalitati cu probleme de claustrofobie, care simte ca se sufoca si riposteaza la cel mai mic semn de incoltire. Si numai oamenilor slabi nu le este frica sa lupte cu ei. Nu ne e teama ca vom pierde, ci ca nu ne vom putea ierta ca am castigat si de data asta.

Tagged , ,

§ 0 Responses to Mentalitati claustrofobice"

  • Ovidiu Miron says:

    E o treaba delicata. Libertatea noastra nu ar trebui sa atace libertatea altora. Si tot asa. Se spune ca libertatea presupune si responsabilitate. Eu nu sunt convis de asta.

    Se spun multe. De exemplu si cuvinte de genul: “tinerii din ziua de azi inteleg prost democratia”. Si culmea e ca oamenii care spun asta nu au trait o secunda de democratie pana in 1989! Dar dau lectii altora.

    Asa e si cu libertatea. Liber e cel care chiar se simte asa. Indiferent de ceea ce spun cei din jur. Restul sunt doar vorbe.

  • artistu says:

    Auleooo cat sunt de grele discutiile astea cu “libertatea”. insa cred ca scurt si la obiect libertatea mea se intinde pana la limita la care nici mie nu mi-ar placea sa vina celalalt (odata) si pana la limita de respect fata de semenul tau (doi). Sigur ca pare simplu, insa nu e chiar asa, pentru ca trebuie continuu sa analizezi si sa fii atent in jurul tau! ;)

  • candid says:

    Admit ca, toti omaneii iubesc conceptul de libertate. NUmai ca acesta este vag creionat in mintile noastre. Unii intuiesc nativ si in absenta cunoasterii ideea de libertate, dar din pacate oameni de acest gen sunt putini, cei mai multi habar nu au si nici nu vor sa aibe.

    Eu ascult Norah Jones, Stan Getz si John Coltrane la casti, si nu supar pe nimeni, insa vecinul meu asculta la kilometri decibeli: Gigi din Tibet, si Adrian Minune, si atunci ma intreb ii lipste domnului X-lescu orele de civica sau efectiv ii se rupe de ceilalti, pentru ca legea e oricum ineficienta, ori care e motiviul?

  • artistu says:

    Io zic ca in primul rand de lege ar trebui sa ii fie frica in prima faza si mai apoi peste doua generatii, cu frica in san parintii le vor spune copiilor si acesti acopiilor lor si asa va deveni acesta un obicei si nu o pbligatie legislativa. Ei si de abia atunci vom putea vorbi de educatie civica reala. Pana atunci biciu nene, ca alta solutie nu prea e! ;)

  • drumuz1k says:

    cred ca profunzimea cuvantului “libertate” e dincolo de sensul pe care il are la prima vedere : de a nu mai fi sub stapanire, sub jug , constrans … cred ca simti libertatea reala cand te lepezi de tot ceea ce faci … chiar si pentru cateva secunde … sa simti ca traiesti , ca esti liber. Dar cum avem o mentalitate claustrofobica , sigur e cam greu sa iesi din vagauna, sa experimentezi `spatiul nelimitat propriu ` chiar daca e efemer .

  • bo says:

    si totusi cum ai putea sa te simti liber intr-un Bucuresti in care mergand linistit pe strada..cu castile la urechi,
    sentimentul vag de libertate iti este intrerupt subtil de lovitura unei pietre venite de la 10 metrii distanta,
    aruncata de un copil pentru care educatia nu inseamna nimic si care se bucura voios asa cum stie el mai bine sa fie liber.

  • Bianca says:

    “Si numai oamenilor slabi nu le este frica sa lupte cu ei.”

    Daca nu lupti cu tine cum poti reusi sa te autodepasesti? De ce sa iti fie frica sa lupti cu tine? In fond tu, individul,corpul uman trebuie sa fi cel mai inversunat critic al tau si de asemenea sprijin de nadejde.
    Eu apreciez lupta individuala,pentru ca stiu ca astfel afli lucruri despre tine, iti testezi limitele, iti largesti orizonturile, iti confrunti ratiunea cu visele tale. Nu poate fi oare lupta individuala, o batalie intre universul propriu si realitate?

  • Andrei Rosca says:

    Am scris eu undeva sa nu lupti cu tine?
    Doar ca, daca nu ti-e teama macar sa o faci, inseamna ca esti probabil destul de slab. Si nu are nicio legatura cu corpul uman ci mai degraba cu mintea.

  • farasens says:

    Drăguţ subiect libertatea . Fină , deasemenea graniţa . Pentru mine a fi liber ( vreau , încerc să fiu liber ) înseamnă să am curajul ( să-mi asum responsabilităţile pentru greşeli sau succese ) să fac ceea ce-mi doresc , ceea ce sunt , nu neapărat ceea ce trebuie să fac .
    Secolul nostru , secolul avizilor de libertate . Libertatea este o chestie complicată . E greu să fi liber , e uÅŸor să fac parte din sistem . Câţi au curajul să fie liberi ( măcar să încerce ) ? Atât timp cât nu deranjăm pe alÅ£ii care ÅŸtim că nu se vor deranjaÅ£i , e bine . Când trecem de bariera asta fină , puÅ£in pe partea cealaltă , e “inestetic” , dar poate bine . Egoism , răutate , laÅŸitate , ascundere după firul de aţă ÅŸi masca de teatru . AÅŸa se întâmplă când se joacă libertatea .
    Unii pur şi simplu vor să nu stea cu părinţii , alţii vor să aibă un job banal , alţii vor să deseneze fără să le pese .
    Interesant subiect , foarte bine că l-ai abordat .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *